2,803 matches
-
și votează ei oare fonduri de dispozițiune? Ungurii nu sunt superiori în nimica națiunilor cu cari locuiesc la un loc; și acest palat de spume mincinoase cu care au înșelat Europa e, de aproape privit, forma ridicolă a unor pretențiuni ridicole. Kant numește ridicolul risipirea spontanee a unei așteptări mari într-o nimica întreagă, adică: parturiunt montes, nascitur ridiculus mus. Și cu toate acestea, ăst ridicol e trist în sine; ceea ce dovedește că definițiunea filozofului german are multe contra sa. E
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ei, a d-lui Petre Grădișteanu, și nu le vom pune în sama autorului. A face din pronunția provincială a unui popor un element de plăcută naivitate e permis, pentru că persoana care vorbește astfel ne devine simpatică, dar a face ridicolă o pronunție înlăuntrul unui ș' aceluiaș popor este procedura unui om care caută efect cu orice preț. Ca toți scriitorii mizantropi, Gogol e sceptic, el nu crede în virtuți omenești. El zice în gând ca scriitorul de aforisme Lichtenberg; Dacă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
suficient de spațioase ca să adăpostească birourile lor și o importantă bibliotecă specializată. Am întâlnit adesea, prea adesea, în cursul diverselor "programe europene" pe care le-am inițiat, problema "consumatorilor de programe", care sunt printre rănile și efectele perverse cele mai ridicole ale direcțiilor bugetare de la Bruxelles. Vreau să spun că, pentru a lansa o acțiune europeană, trebuie de multe ori, ca să obții creditele, să ai un număr suficient de parteneri într-un număr de țări semnificative. Apare deci necesitatea de a
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
neglijabil, cu 72 057 de incidente. Totuși, chiar înainte de a le compara cu cele ale anchetelor independente asupra victimizărilor, un simplu exemplu va arăta fiabilitatea scăzută a acestor cifre. Consumul de stupefiante e cunoscut de autoritățile școlare într-o proporție ridicolă (0,02% dintre adolescenți fiind consumatori, iar mai puțin de 0,01%, implicați în trafic, potrivit Signa), în timp ce toate anchetele arată o prevalență puternică a acestui tip de comportament riscant la adolescenții de 13-14 ani. Ancheta ESCAPAD 2000-2002 (anchetă privind
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și acum, din grijă pentru celălalt. O capcană veche și bine cunoscută: în numele unui radicalism al gândirii, în așteptarea zorilor luminoși ai revoluției mondiale, nu mișcăm un deget! Am rămas la această bâjbâială a rațiunii practice politice? E ceva mai ridicol decât această doxa aureolată de certitudinile trădate ale Iluminismului, care face pedagogia, adică acțiunea, vinovată de violența în școală sau incapabilă să reacționeze la aceasta? În plus, riscul negării este și cel al lașității care-i împinge pe responsabilii aflați
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la mine, s-o știți... DOAMNA WURM: Toți oamenii trebuie să moară de-a dreptul, așa e planul Domnului. DOAMNA GROLLFEUER: Dar astăzi m-am decis la un act dumnezeiesc, doamnă Wurm. Nu ai încă nici o durere în trupșorul dumitale ridicol? DOAMNA WURM: Am avut întotdeauna griji dureroase apropo de Herrmann al meu, dar durerile de afară nu se simt așa... de ce? DESIRÉE: Mie de fapt mi s-a făcut îngrozitor de rău. BIANCA: Așa de rău nu i-a fost burții
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a-și exprima opinia, pasărea este în cele din urmă victorioasă, păcălindu-l pe cel care o izolase. Personajele masculine, mai ales în postura de soți autoritari, apar deseori în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury într-o imagine decăzută, ridicolă, grotescă chiar. Ca și cioara din fabula amintită, majoritatea personajelor feminine chauceriene sau boccaccești, vorbesc cu putere despre drepturile lor, reușesc să-i păcălească pe bărbații suspicioși, pe drept sau numai imaginar, și preiau controlul destinelor proprii. „O voce feminină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
își face cunoscute nu doar crezurile, ci și defectele. Dezvăluind secretele soților, târgoveața crede că femeile devin mai puternice și mai unite. „Toate acelea care au secrete în comun constituie o comunitate a puterii”455, făcând din bărbați niște ființe ridicole, insignifiante. Personajul feminin amenință puterea și dominația masculină prin divulgarea intimităților. Din nou cuvântul devine o veritabilă armă. Târgoveața reprezintă un stereotip, acela al femeii colportoare, incapabilă să păstreze o taină, să fie discretă, să reprezinte un partener de încredere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și vieți au fost amplificate de-a lungul sutelor de ani până ce au devenit zeități. Este poate o încercare realistă a autorului de a se apropia de miturile păgâne. Privește nașterea Minervei din capul lui Zeus ca pe o eroare ridicolă, și pentru a face povestea castității ei mult mai credibilă, s-a inventat episodul luptei ei îndelungate cu Vulcan, acesta din urmă fiind învins. Dar, după părerea autorului italian, lucrurile ar trebui privite alegoric în acest episod, deoarece Vulcan simbolizează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Socot că nu i-a prea prețăluit/ Îmbrățoșarea...” 892 Viața domestică pare a urma cursul prefigurat de nunta celor doi, femeia este obedientă și nu își exprimă, în nicio manieră, gândurile, sentimentele, dorințele, cel care se evidențiază mereu fiind bătrânul ridicol. 887 Ibidem, p. 386. 888 Ibidem, p. 383. 889 Ibidem, p. 385. 890 „Părinții Bisericii au arătat că este mai potrivit să rămână bărbatul abstinent la vârsta de șaizeci de ani; căsătoria era o stare potrivită tinereții.” Jessica Cooke, January
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
le ironizează fin, le compătimește statutul social, și îi determină și pe ceilalți să privească în maniera sa asupra universului feminin descris. Gelozia nu face decât să le urâțească pe unele personaje feminine și să le înfățișeze într-o lumină ridicolă (III. 6 - Catella „de geloasă ce era până și de paserile cerului se temea nu care cumva să i-l fure”1011). Autentice donne demonicate sunt cele care au optat pentru viața monahală, pentru recluziune și abstinență, dar care, uitându
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
6. În același timp, pe același Soare Îl considerați o ființă vie,răsărită din pământ, sau o plantă de baltă, rânduindu-l din oficiu În patria broaștelor și a șerpilor de apă. (C) Este de preferat să lăsăm toate aceste ridicole probleme pe seama stoicilor, iar ceea ce artiștii au creat prin meșteșugul lor haide să-l considerăm un accesoriu. În multe privințe, artiștii caută să fie inovatori. Nu Întotdeauna evită Însă răceala sentimentelor și folosirea accesoriilor. Să luăm ca exemplu pe cel
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
1997, pentru aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 119/1996 (publicată în M.Of. nr.318 bis, Partea I, din 19.11.1997). 20 El poate refuza înscrierea în actul de naștere al copilului a unor prenume care sunt identice ori ridicole (art.18 alin.2 din Legea nr. 119/1996). 21 În situația copilului adoptat sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 25/1997, modificată și aprobată prin Legea nr. 87/1998, privind regimul juridic al adopției. În consecință, dispozițiile art.
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
a-și exprima opinia, pasărea este în cele din urmă victorioasă, păcălindu-l pe cel care o izolase. Personajele masculine, mai ales în postura de soți autoritari, apar deseori în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury într-o imagine decăzută, ridicolă, grotescă chiar. Ca și cioara din fabula amintită, majoritatea personajelor feminine chauceriene sau boccaccești, vorbesc cu putere despre drepturile lor, reușesc să-i păcălească pe bărbații suspicioși, pe drept sau numai imaginar, și preiau controlul destinelor proprii. „O voce feminină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
își face cunoscute nu doar crezurile, ci și defectele. Dezvăluind secretele soților, târgoveața crede că femeile devin mai puternice și mai unite. „Toate acelea care au secrete în comun constituie o comunitate a puterii”455, făcând din bărbați niște ființe ridicole, insignifiante. Personajul feminin amenință puterea și dominația masculină prin divulgarea intimităților. Din nou cuvântul devine o veritabilă armă. Târgoveața reprezintă un stereotip, acela al femeii colportoare, incapabilă să păstreze o taină, să fie discretă, să reprezinte un partener de încredere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și vieți au fost amplificate de-a lungul sutelor de ani până ce au devenit zeități. Este poate o încercare realistă a autorului de a se apropia de miturile păgâne. Privește nașterea Minervei din capul lui Zeus ca pe o eroare ridicolă, și pentru a face povestea castității ei mult mai credibilă, s-a inventat episodul luptei ei îndelungate cu Vulcan, acesta din urmă fiind învins. Dar, după părerea autorului italian, lucrurile ar trebui privite alegoric în acest episod, deoarece Vulcan simbolizează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Socot că nu i-a prea prețăluit/ Îmbrățoșarea...” 892 Viața domestică pare a urma cursul prefigurat de nunta celor doi, femeia este obedientă și nu își exprimă, în nicio manieră, gândurile, sentimentele, dorințele, cel care se evidențiază mereu fiind bătrânul ridicol. 887 Ibidem, p. 386. 888 Ibidem, p. 383. 889 Ibidem, p. 385. 890 „Părinții Bisericii au arătat că este mai potrivit să rămână bărbatul abstinent la vârsta de șaizeci de ani; căsătoria era o stare potrivită tinereții.” Jessica Cooke, January
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
le ironizează fin, le compătimește statutul social, și îi determină și pe ceilalți să privească în maniera sa asupra universului feminin descris. Gelozia nu face decât să le urâțească pe unele personaje feminine și să le înfățișeze într-o lumină ridicolă (III. 6 - Catella „de geloasă ce era până și de paserile cerului se temea nu care cumva să i-l fure”1011). Autentice donne demonicate sunt cele care au optat pentru viața monahală, pentru recluziune și abstinență, dar care, uitându
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Dobrogea, trecând desigur Dunărea cu bacul, așa cum am apucat s-o fac eu însumi înainte de apariția primului pod rutier, în 1971. În Bietul Ioanide, aristocratul Gaittany nu suportă ideea de a nu avea automobil cu șofer la dispoziție. Avarul și ridicolul Pilaf, personajul lui Arghezi, se plasează la colțul Căii Victoriei și face bezele automobiliștilor. Dacă partidul unchilor săi e la putere, sigur cineva îl îmbarcă pentru un tur gratuit. Dacă nu, e băgat în mă-sa! La Rebreanu, mașina boierilor
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
formatul și suportul contează, ci tipul de comunicare. Scrisoarea este personală, ea e comunicarea de la om la om, de la personaj la personaj și are un caracter tainic. Căzută în altă mână, sub alți ochi, ea poate fi fără valoare și ridicolă, generatoare de încurcături, rupturi, împăcări sau panică, afrodisiacă sau, după caz, fatală. O scrisoare durează, ca și o operă, mai mult decât autorul său și este o rezumare a epocii ei mai mult decât credea Shakespeare că e actorul. Autorii
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
precauții. De exemplu, e bine să bea copilul miere, dar aveți grijă să nu fie alergic la miere. E minunat să facă o cataplasmă cu muștar sau smântână, dar „firește doar dacă are răbdare”. Majoritatea sfaturilor medicale au un caracter ridicol. Singurele sfaturi utile sunt cele date de medici la întrebări punctuale ale cititoarelor, dar acestea sunt extrem de puține. Problema articolelor este că miezul lor de sens provenit de la experți este diluat de autori care sunt niște gazetari cu lexic și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
scopurile propuse. Ce au Însemnat regimul nazist sau cel sovietic, miile de parade triumfale, dacă nu o mare tâmpenie? Glorificarea unei rase, a unei națiuni, a unui partid, setea de putere, obnubilarea colectivă, această seriozitate afectată, această morgă feroce și ridicolă, escaladarea terorii ar trebui să fie socotite un eșec al inteligenței. Avem nevoie de un Pasteur care să descopere un vaccin Împotriva acestei turbări omagiate, o pedagogie a inteligenței care să evite asemenea tulburări asasine ale minții sau, cel puțin
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
pentru că e o revelație”. Cel de-al doilea pericol al fanatismului este trecerea la acțiune. Voltaire a semnalat acest lucru atunci când l-a definit: „E un avânt orb și pasional, care se naște din convingeri superstițioase și duce la fapte ridicole, nedrepte și crude; și nu doar fără rușine și remușcare, ci aproape cu bucurie și consolare. Fanatismul nu e altceva decât superstiția pusă În practică”. Calvin reprezintă un exemplu clar atunci când, În Apărarea credinței adevărate, scrie: „Cel care crede că
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
nu e obiectiv, ci cultural. Femeile din tribul yanomami umblă complet goale, doar cu un cordon În jurul taliei, fără de care s-ar simți impudice. Platon considera că femeile puteau sta goale În arenă, precum bărbații, doar că ar fi fost ridicole. Pentru a demonstra că pudoarea feminină e naturală, Plinius vine cu un argument surprinzător: corpul unei Înecate plutește cu fața În jos, pentru a ascunde organele sexuale, pe când cel al unui Înecat plutește cu fața În sus. Această explicație se
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
dumneavoastră mă veți ajuta să-mi treacă... Nu-i așa?”. Multe convingeri legate de dragoste au răspândit ideea de dependență, iar acesta e un lucru prea puțin inteligent. 4 După un fragment atât de Înspăimântător, Îmi veți permite o divagație ridicolă, dar nu tragică. Vanitatea e o dorință stupidă și adesea degradantă. Am cunoscut mai mulți bărbați distruși mai mult de orgoliu, decât de situația financiară. Vanitatea e o „dorință excesivă și predominantă de a fi admirat”, spune lexicografa María Moliner
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]