1,913 matches
-
regele a păstrat, dincolo de aparența aspră, sufletul încrezător și bun (III, 10), drept, tare și neclintit, și blând (IV, 7). Capabil de iubire, spre deosebire de soția sa, el se poartă față de Casandra ca toți adolescenții îndrăgostiți (III 8). Fără teamă de ridicol (ascultând de o mică lebădă... ești vrednic de dispreț - III 14), el o urmează în toate, chiar și când mintea și experiența lui (III, 13) îi spun că se înșeală, căci e dispus să renunțe la tot pentru fata lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se contestă tocmai lui, care s-a adaptat, printre primii, la progresul filosofic, dreptul de a aduce omagiu, în vreme ce alții, care nu-i ajung nici la glezna heideggero-marxistă, se pot lăfăi fără rușine în presă? Nu le e teamă de ridicol. El, dacă i s-ar cere, ar da un text sobru, fără exagerări și paralele cu Plutharh, comparații între personajele cele mai ilustre ale istoriei universale și un analfabet gângav și coleric. Reținerea sa, crede el, ar face o mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu toate că alături de cîteva momente frumoase (maratonul, cursa de 100 de metri cîștigată spre marea supărare a Führerului de americanul de culoare Jesse Ownes), manifestarea a avut secvențe închinate "rasei stăpînitorilor", comparați cu eroii antichității, care nu au fost lipsiți de ridicol. În ajunul războiului, rasismul era exprimat în termeni de o violență și de o lipsă de umanism nemaiîntîlnite pînă atunci pe ecrane, prin filmul ca Evreul etern de F. Hippler, dar mai ales de Evreul Stiss care în timpul conflictului a
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Filmele lui Stone arată durerea înfrîngerii și prezintă puternice instituții și forțe sociale care limitează posibilitatea individului de a controla cursul evenimentelor. Prin contrast, filmele de tip conservator celebrează triumful voinței asupra tuturor adversităților, efectele acestor filme punînd în lumină ridicolul pretențiilor că aceste produse ale culturii media ar avea efecte puternice asupra, ori ar promova interesele forțelor dominante. În schimb, așa cum va arăta studiul asupra efectului Rambo, aceste produse reprezintă forțe semnificative în cadrul culturii contemporane, avînd o mare varietate de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
reprezintă pe militari ca pe o adunătură de cîrpaci care sînt permanent manipulați de adolescenții care reușesc să fure informații cruciale și chiar două avioane de luptă pentru misiunea lor. Scenariul din Iron Eagle este atît de exagerat, atît de ridicol încît apare ca total lipsit de sens, ca o fantezie adolescentină neplauzibilă care le permite adolescenților să fie eroi, să se identifice cu personaje care duc la îndeplinire fapte de vitejie de care adulții plini de ei nu sînt capabili
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
descoperindu-și contradicțiile ascunse și compromițînd ideologiile pe care aparent le promovează. Se poate astfel proceda la o interpretare deconstructivistă a fanteziei de dreapta Zorii însîngerați (Red Dawn), care prezintă o invadare a Statelor Unite de către Uniunea Sovietică, film care revelează ridicolul temerilor și obsesiilor anti-comuniste și de dreapta (vezi Kellner, 1991). Asemenea fantezii ideologice se pot dovedi destul de complexe sau scindate de conflicte interne pentru a conduce la o lectură de opoziție lipsită de interes, în vreme ce filme mai moderniste precum Nashville
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de Vlașca, Vasile Epurescu. Epurescu era urât, negru ca un țigan, ciupit de vărsat, iar când vorbea, holba ochii și se încrunta grozav. Dar de altfel era inima cea mai bună unită cu cea mai mare lipsă de pricepere a ridicolului în care cădea de câte ori vorbea în Cameră. Epurescu începu să vorbească ca apărător al guvernului, dar un deputat din opoziție îl întrerupse. Atunci Epurescu se întoarce, își înalță bustul, scoate pieptul afară și, cu glasul tunător și cu tonul declamator
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cei dragi) pentru dificultățile lor și să apeleze la o varietate de strategii de adaptare defectuoase pentru a face față simptomelor neplăcute. În al doilea rînd, chiar dacă recunosc problema, ezită să caute tratament din teama de a nu cădea în ridicol sau din convingerea că nimeni nu i-ar putea înțelege ori ajuta. Desigur, poate fi și o manifestare a tabloului clinic al SSPT, care are drept specific evitarea și teama de confruntare cu experiența traumatică. În al treilea rînd, chiar dacă
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
lor, tot sufletul lor era strein. Ochii și mintea și inima lor ereau pironite asupra Parisului. Această elită, înstrăinată de neamul ei, vorbea, scria, citea, cânta și petrecea franțuzește. O greșală de limba franceză în această societate era discalificarea și ridicolul pentru vecinicie. O greșală de limba română, o delicioasă glumă. Dar înalta societate este miloasă, aceste femei fără simț și ambițiune națională condescind să vină în ajutorul „des pauvres acteurs roumains“, cu ofranda lor generoasă. O reprezentație de gală fu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
lepublica puplală lomână!'. Copiii au tăcut, iar directorul și subdirectorul le-au făcut semne sucevenilor să aprobe, dar au sfârșit prin a aproba ei înșiși: 'Trăiască! Trăiască! Trăiască!', întrucât grupul lui Stoian a strigat doar cu jumătate de gură, sesizând ridicolul situației. Antonescu a povestit despre viața sa și spunea că e datoria lui să îi învețe pe cei tineri despre comunism, dar a obosit repede, s-a așezat pe un scaun și a tăcut, prilej pentru director să îi mulțumească
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
detalii despre adevărații ideatori ai mecanismului. Manipularea imaginată de ei urmărea să impună ideea că întreaga acțiune a fost opera unui grup de deținuți politici, fără implicare din partea organelor statului-o idee ridicolă, însă pe gustul regimului comunist, obișnuit cu ridicolul din procesele politice din URSS-ul anilor 30. Vom prezenta pe larg versiunea comunistă a evenimentelor, complet denaturată, pentru a sublinia ridicolul ei. Conform acelorași documente oficiale, primele cercetări au debutat abia în aprilie 1952. Fiindcă se urmărea numai incriminarea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de deținuți politici, fără implicare din partea organelor statului-o idee ridicolă, însă pe gustul regimului comunist, obișnuit cu ridicolul din procesele politice din URSS-ul anilor 30. Vom prezenta pe larg versiunea comunistă a evenimentelor, complet denaturată, pentru a sublinia ridicolul ei. Conform acelorași documente oficiale, primele cercetări au debutat abia în aprilie 1952. Fiindcă se urmărea numai incriminarea deținuților care au 1. A se citi 'struniți'. În cele mai multe cazuri, atunci când 'piteștizații' erau scoși din teroarea permanentă în care fuseseră ținuți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pentru procesul deținuților s-a desfășurat la Ploiești, din martie 1953. În urma presiunilor care s-au făcut asupra sa, a colaborat cu autoritățile. Vom reda unul dintre procesele-verbale pe baza căruia Voin a fost condamnat la moarte, pentru a sublinia ridicolul absolut al întregii înscenări: Întrebare: În interesul cui ai comis dumneata crime în penitenciarul Gherla? Răspuns: În penitenciarul Gherla am comis crime în interesul acțiunii legionare ce se desfășura acolo, deci în interesul legionarilor. Întrebare: La ce serveau legionarilor crimele
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
marginea cărții Satul fără dragoste de Radu Boureanu, din 18 februarie 1956, dacă aceasta să fie sau nu retrasă de pe piață, între vorbitori s-a aflat și Petru Dumitriu, pe atunci redactor șef la "Viața Românească". Opiniile sale estetice frizează ridicolul: Problema pe care o pune cartea e o problemă estetică, o problemă de realism socialist și devine și o problemă politică. Fantasticul se îmbină cu elementul istoric. (...) Adică vreau să spun că există o lege estetică, o funcție estetică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dau o falsă impresie de vigoare. Călimara cu lături a deservit pe poet, absența de idei, lipsa acelei călduri a convingerii anulau pe pamfletar". Este satirizată preocuparea permanentă a poetului după afaceri cît mai bănoase, deși de multe ori frizau ridicolul, gen "utilizarea pieilor de cîini pentru mănuși fine". Această fugă permanentă după îmbogățire îl fac pe conducătorul "Curentului", care numai de lipsă de interes față de bani nu putea fi bănuit, să exclame: "Oricît de mare ar fi rolul banului în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prudenți și sceptici ai celor din jur - nu trebuie să se apropie de aceste idealuri, de aceste „munci herculeene” care sunt cariera și viața unui real artist aproape În orice vremuri ale istoriei umanității. Nebunia, sărăcia insistentă, bolile (profesionale!Ă, ridicolul și singurătatea sunt companionii săi de existență oriunde și În orice sistem. Și și le va Învinge doar - așa cred eu! - dacă va crede inflexibil În capacitatea omului de a „da un alt chip Posibilului”, un dar otrăvit al zeilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că la unii colegi care-mi impuneau era pur și simplu vorba de o precocitate spectaculoasă care s-a „stins” după câțiva ani, iar la maturi cred că-mi impuneau mai ales unii bărbați care, oricât ar părea azi de ridicol, vorbeau rar și distinct, dând fiecărei Întorsături de frază, uneori chiar fiecărui cuvânt, un Înțeles particular, mai grav și mai profund decât părea la primă impresie. De fapt, cei cu temperament flegmatic și, dovadă că aceștia mă impresionau În mod
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
suficient de rar ca să pară ciudat - atunci și acum! - de a-mi căuta propria-mi vină, propria neputință În aproape toate eșecurile sau fundăturile nefericite pe care ți le Întinde viața socială, dar și personală, din belșug. Uneori până la marginile ridicolului, și a trebuit să aștept apoi ani, uneori decenii, ca dreptatea mea să fie recunoscută și de alții. Acest „reflex” profund - dovadă că el a funcționat În situații diverse și la toate vârstele lucide! - mi-a cauzat, cum spuneam, destul de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și asumăm această stare de „nebunie”, de „reacție ciudată, atipică”. Și să nu ne plângem prea tare de singurătate - acea singurătate dură, impusă, ce seamănă cu declasarea! - și nici de indiferența sau trădarea „jenată” a prietenilor, de sărăcie sau de ridicolul pe care-l stârnește demnitatea noastră, regăsită și afirmată cu cât chin și eroism intern. Naiv fiind și plângându-mă odată amicului meu Marin Sorescu de neajunsurile prin care treceam, de asprimea „forurilor”, de indiferența colegilor etc., Marin, cu aerul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cercetător sau artist să-și urmeze „căutarea” insistentă, neobosită, știind Însă că trebuie să se Înarmeze cu tehnica complicată și complexă a domeniului său. Și, bineînțeles, să accepte tot ce ține de destinul unui Înaintemergător: sărăcia, neînțelegerea agresivă, adeseori, singurătatea, ridicolul, renunțarea la tot ceea ce face plăcerea sau plăcerile existenței sociale. Așa-numita fericire, care, o spune un Francez cinic, este făcută din lucruri mici! 2 Unii cititori vor zâmbi probabil citind rândurile de mai sus; sunt de acord, trebuie un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
suport, confuz și zăpăcit! - mugurii a ceea ce am numit mister - capacitatea de a Înconjura ființele, lucurile și chiar și fenomenele, de o puternică aură a-logică, o „capacitate” ce pe copilul care eram mai mult Îl Încurca și Îl expunea ridicolului sau chiar unor accidente sau neînțelegeri repetetate! -, ei bine, tinerețea, adolescența și post-adolescența, lungi și interminabile, nu mi-au făcut nici un fel de cadou. Mi-au fost „trimise”, parcă, pentru „a se Încerca” capacitatea mea de rezistență În fața unor obstacole
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca și, se’nțelege, modul său de a picta, de a pune culoarea, compozițiile, temele sale mă umplu nu numai de admirație, dar și de curaj! Chiar și Între companionii săi de pictură, inși, se știe, marginali social, săraci până la ridicol, refuzați de saloane și de criticii care făceau opinie - și vânzare! -, Gauguin face figură aparte; nu aș putea-o defini prea bine, „alegerea” sa ca model am făcut-o instinctiv, nimeni nu mi l-a prezentat, eu, În perioada lungă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uneori, grave prejudicii. Iar „realizarea unui proiect adolescentin În maturitate” poate duce la ceea ce numim utopie, izolându-l pe autor sau oferindu-l ca subiect de ironii multiple, dacă nu și mai grav. Când În Riscul În cultură vorbeam de ridicol ca fiind unul dintre riscurile majore pe care trebuie să le Întâmpine un creator care vrea să-și afirme „cu orice preț” originalitatea, mă gândeam În primul rând la acesta: incapacitatea de „adaptare” a unui autor, a unui creator, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noi... noi ce să facem?... Să ne agățăm de „cel de ieri” sau să Îmbrățișăm ideologia americană a succesului, a prezentului, Întorcând spatele trecutului, memoriei, acelor valori care nu mai au „căutare” azi? Să ne rămânem „credincioși nouă Înșine”, riscând ridicolul, ratarea și chiar izolarea sau... să ne potrivim pasul nu după cei „cuminți”, ci după cei care au succes. Sau influență? Sigur, România, colectivitatea pe care o desemnăm sub acest nume trebuie să facă astfel, Încă o dată, trebuie să se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
propriei existențe. A fi „viu”, În sensul umanului, nu Înseamnă și a te Îndoi că ești? Un poet, un romancier „scrie” pentru a „reflecta”, e adevărat, dar... dacă merge până la capăt, el o face, se Înhamă acestui travaliu epuizant și „ridicol” vrând a se convinge pe sine - pe unul dintre acei „sine”, poate cel mai radical, mai „greu de convins”, mai rebarbativ, uneori aproape dușman! - că este! Și, În această „nesiguranță”, ridiculizată de nu puține „spirite pozitive”, cu „capul pe umeri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]