3,363 matches
-
Rima implică în mod necesar o relație semantică” (Jakobson, 1963, p. 233). Nu ne vom debarasa așadar de analogiile înlănțuite de către analiza structurală acordîndu-le locul inferior pe care, în cadrul altui gen, am greși dacă l-am atribui în mod similar rimelor, căci și unele, și altele sînt mai încărcate de sens decît ne imaginăm. Ceea ce fundamentează aceste analogii este faptul că, în calitate de termeni ai unui raționament ipotetico-deductiv, ele duc la concluzii pentru care trebuie să fie posibilă furnizarea unei dovezi. Aș
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
în timpul vieții poetului, ea conține germenii Scrisorii II). Unui examen negator sunt supuse scrierile lui Maiorescu în două articole, intitulate Despre stil; este proclamată tendențios lipsa, la noi, a unei critici literare. F. a scris versuri în română (Ritmuri și rime, 1892) și în franceză (Quelques vers. Au profit des blessés, 1877); căznite jocuri prozodice, ele au contribuit totuși la împământenirea unor forme fixe. Poemul în proză, cultivat la „Literatorul”, este încercat, după model francez, în Aquarele și poezii în proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
SCRIERI: Etiam contra omnes, București, 1875; Curs facultativ de istorie modernă critică, București, 1875; O sută de adevăruri, București, 1875; Quelques vers. Au profit des blessés, București, 1877; Memento de istorie universală sau Istoria în tablouri, București, 1883; Ritmuri și rime, București, 1892; Studii literare, I-II, București, 1892-1893; Aquarele și poezii în proză, București, 1894. Traduceri: Catulle Mendès, Sanguine, București, 1889. Repere bibliografice: Augustin Z. N. Pop, Eminescu și Bonifaciu Florescu, București, 1938; Călinescu, Studii, 184-199; Bucur, Istoriografia, 88-89; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
cum se înlună”). Chiar și într-o poezie patriotică, în volumul Vânătoare de timp (1978), se recurge la metafora materialității, a consistenței grele (România e „o țară grea de gând muntos”). Predomină acum ludicul, ritmul cântecului născocit de copii, cu rime interioare și aliterații, cât și suflul puternic al evocărilor și meditațiilor expansiv-defensive, ca în baroc („odaia-scoică- ascunde o perlă în cădere”, ca alegorie a trăirii poetei). S. cultivă și forma fixă. Cu Sfera de apă (1981) melancolia ritualică evocă facerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
Melancolii), legile invocate cândva de Orfeu vorbesc despre indicibilul („nici rău, nici bine”) asupra căruia întrebarea poetei („Ființa cui e însăși Poezia?”) se suspendă („Poesis între cifre tace greu”). Rămâne intuiția genezei metonimice a lumii („norii-n glie zămislesc o rimă”), în care cele mici și obișnuite sunt iscate sus. Alegorii largi (ciclul Mater dulcissima și Tablou de gen) exprimă cu ardoare discretă evenimente ale maternității („după legea/ naturii”), investite cu o aură mitică. E o condiție asumată ca un elan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
dorință de scandal. Obligatoriu de remarcat fertila simbioză intelectuală dintre cei doi soți Ursache, cu prestații scriitoricești atât de diferite ca spectacol exterior, dar cu unic și statornic temei unificator: seriozitatea. Nu-i vorba despre morga și ștaiful implementate (altă rimă n-am avut...) paginii plicticos-docte, ci de seriozitatea cu care-i înțeleasă și asumată însăși misia scriitorului preocupat de "euro-soarta culturii române" și de pledoaria pentru mitul apt să fundamenteze conștiința istorică și să modeleze psihologia colectivă. Dacă punem la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
strecurat vreo aluzie, nu m-a întrebat ce fac părinții: era o discuție oficială privind eventuala editare a unui volum de "opere complete". A început, ca o recitare, pledoaria pentru valoarea dramaturgiei sale, neuitând s-o susțină și cu argumentul rimelor nerepetate... Pe atunci, teatru nu se publica mai deloc, darămite cărămida operei complete. I-am vorbit despre ne-vandabilitatea cărții de teatru, despre veto-ul librarilor comanditari, încercând să-i fac și un calcul din care să reiasă pierderile consistente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
așteptat decesul scriitorului pentru lansarea poezioarei fără riscul vreunei dezmințiri. Greu de crezut că, totuși, ar fi isprava vreunui ieșean, fiindcă literații din urbe cunoșteau prea bine geografia crâșmelor și n-aveau cum să inventeze un Cujbă doar din necesitățile... rimei. Dac-o fi scris-o chiar Caragiale?... Atât de cunoscute erau versurile din trei și patru silabe în târgul Ieșilor, c-au făcut școală și au apărut pastișe. Când Missir, precursor al traseiștilor politici de azi, a făcut saltul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că acest faimos clopot, printre cele mai mari din lume, conține 27 de kilograme de aur. Se presupune că aurul a fost donat de o doamnă numită María Angulo, Însă numele clopotului a fost schimbat datorită unei mici probleme de rimă cu un cuvînt din argou∗. Costurile restaurării turnurilor cu clopote ale catedralei, distruse de cutremurul din 1950, au fost suportate de guvernul generalului Franco∗, iar În semn de recunoștință, orchestrei i s-a ordonat să cînte imnul național al Spaniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prințesă incașă ∗ Pus pe tronul incaș de către Hernando Pizarro, după ce a fost ajutat să-l detroneze pe Atahualpa, ca răsplată, Manco al II-lea s-a Întors Împotriva spaniolilor. Prima lui rebeliune a fost Înăbușită la Ollantaytambo, În 1536. ∗ Pentru că rima cu culo (care În spaniolă Înseamnă „cur“) ∗ Generalul Franco a fost dictator militar În Spania, din 1936 pînă la moartea sa, În 1975. ∗ Carlos Gardel a fost un faimos actor și compozitor/cîntăreț de tangouri. ∗ Zeul Creator incaș. Cuvîntul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dar, ce spun? totul este inuman de straniu.4 Poeta îmi dă voie să așez versurile așa: "nedumerire" "în neștire" "aer" "ca un vaier" "urmă" "urnă" "craniu" "straniu". E nevoia de a căuta uneori în poezie dacă nu idila, poate rima. La pagina 178. ("vinovată nu poate fi ploaia"). Va suferi poeta văzând că aleg doar primele două strofe? vinovată nu poate fi ploaia copilărie aurită și crudă! ea curge mereu prin vesele burlane când îmi țin respirația și stau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
dar apariții sporadice, pe când o revistă care să ajungă la peste 300 de numere și mai mult de 100.000 de pagini este o bibliotecă întreagă, să aibă această tenacitate răbdătoare și, în același timp, scrupulele delicate de compoziție, de rime interioare, de raporturi între text și imagine așa ceva nu există nici acum în Europa. Caillois 6, critici foarte mari au recunoscut-o imediat și au semnalat-o. Deci, programul exista din partea noastră n-am izbutit totdeauna, au rămas zone ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ca-ntr-o caleașcă infinită Spre-un cer ținut de-un serafim. Unde-o să bem o săptămână Dintr-un cristal întors pe dos Cu spini încolăciți la mână Copilăria, dureros. A.V. Ce mai înseamnă azi poezia cu atâta rimă? Când există poezie modernă, fără rimă... E.B. Da, există, îmi și place să o citesc. A.V. Ce spuneți, domnule Holban? I.H. Poezia modernă e de toate, și postmodernă, aș spune. Cu Emil Brumaru, ca și cu Virgil Mazilescu într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
-un cer ținut de-un serafim. Unde-o să bem o săptămână Dintr-un cristal întors pe dos Cu spini încolăciți la mână Copilăria, dureros. A.V. Ce mai înseamnă azi poezia cu atâta rimă? Când există poezie modernă, fără rimă... E.B. Da, există, îmi și place să o citesc. A.V. Ce spuneți, domnule Holban? I.H. Poezia modernă e de toate, și postmodernă, aș spune. Cu Emil Brumaru, ca și cu Virgil Mazilescu într-o altă zonă a poeziei, începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
europene, în cursul Dialectologie și folclor romanic. Raporturi între limbă și cultură (1929-1930), autorul evidențiază rolul psihologiei în studiul limbii. Spirit deschis progresului în cercetarea umanistă, C. oferă lucrări care rămân modele de metodologie și rigoare științifică. SCRIERI: Dicționar de rime, București, 1890; Influența țiganilor asupra literaturii poporane române, București, 1893; Dicționar de proverbe și zicători, București, 1912; Straturi de cultură și straturi de limbă la popoarele romanice, București, 1913; Iarba fiarelor. Studii de folclor, București, 1928; Dialectologie și folclor romanic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
legată de aceste forme degradate. Teatru. Comedii la microfon (2001) reia trei piese mai vechi, difuzate între timp radiofonic. Adunând în placheta Acvariul cu rechini (1992) fantezii și mirări genuine, ironice și autoironice, poetul G. își dramatizează cu vădită plăcere rimele alerte, așa cum în piesele sale frenezia logoreică a personajelor îi trădează temperamentul de poet care, cu ușurință și luciditate ludică, gesticulează retoric în mijlocul jocului de cuvinte. Mici evenimente ale cotidianului, dar și întâmplări onirice, impresii de călătorie (geografie sentimentală), reverii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
van căta-veți) Pentru a sugera sfârșitul Eminescu folosește o formulă imposibilă: "înmormântații" își trăiesc moartea: "Ce afli-n lume? Mii de generații, Popoare mândre sau obscure nații De mult peiră și pe-a lor cenușă Trăiește...cine? ei! Înmormântații." (Rime alegorice) Timpul și spațiul este abolit într-o singură formă a neantului: deșertul, pustiul: Se pare că cerul e un palat de imperator Deșert pustiu căci Dumnezeu e mort" Ilustrarea principiului shopenhauerian "abolirea timpului istoric" face din acest pustiu "o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
spiritului (Maurice Merleau-Ponty)1 și trebuie să acceptăm că în spatele chipului pe care se scaldă ochii poetului el "descifrează" nestatornicia femeii, patima pentru lux, viclenia: "Ici una oacheșă ... Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, / Setoși de patimi c-ale unei hiene...." (Rime alegorice); sau: " În față farmecul palorii / Și ochi ce scânteie de vii, / Sunt umezi înfiorătorii / De lingușiri, de viclenii...." (Te duci). Pentru a descifra caracterul nu e de-ajuns doar o singură privire: trebuie să credem că în spatele "vederii" ochiului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și un elogiu adus „talentului de dramaturg” și regizor la Ciuta - jucată de aproape toate teatrele naționale din țară., demonstrând unise că Victor Ion Popa e și un gingaș poet, cu versuri vioaie, de o plasticitate rară, cu ritm și rimă bogată și cu o fină nuanță de ironie”, publicând două poezii: „Caricatură sentimentală” și „Schiță de toamnă”, reproducându-vi-o pe ultima: O comoară de aramă Și de aur în văpăi Arde-n galbena năframă De pe dealuri și pe văi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sala Bossel. 214. În 1885 cofetăria Baltador (Paltador, frații), funcționa în Calea Victoriei nr. 4. 215. Tănăsescu (frații), cofetărie, înghețată, Calea Victoriei 53 bis. de spectatori, unii chiar în picioare pe scaune admirau și ascultau; fiindcă conu Alecu cânta fiecare zar, avea rime triviale și „bon mouri“ cum le numea el. O farsă făcută conului Alecu a rămas celebră și a înveselit cafeneaua ani de zile. Cum am spus, conul Alecu iubea trivialitatea, deși se îngâmfa grozav ca fecior de boier. Unul din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
al tronului părintelui lor), ambasador al Rusiei la Londra (1732-1738), ambasador la Paris (1738-1744). Moare răpus de tuberculoză la numai treizeci și cinci de ani. La Londra, sub influența poetului italian Paolo Rolli, adoptă, pentru tălmăciri în limba rusă, versul liber corespunzător rimelor italiene (limba italiană o vorbea; îi erau, la fel, familiare limbile clasice). L-a convins pe pastorul Nicholas Tindal, cărturar cu studii la Oxford, să traducă în englezește cartea tatălui său Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae, gest fundamental pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
sistemul astfel de lentile se numește afocal sau telescopic, deoarece distanța focală R = ∞ (matematic). n 239 schema optică a unui sistem afocal (telescopic): În cazul acestui sistem afocal (telescop), lentilele L1 și L2 nu sunt lipite, focarul F2 imagine al rimei lentile coincide cu focarul obiect F1 al celei de a doua lentile, încât . Distanța focală a sistemului afocal, fapt pentru care sistemul afocal se mai numește telescopic. La un sistem afocal (telescopic) raza incidentă paralelă cu axul optic va părăsi
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
câteva piese franțuzești fără strălucire. Unele transpuneri sunt făcute în colaborare (cu Sever Moschuna, în 1893 - Aventuriera de Émile Augier, cu Ana Ciupagea - Muma din popor de Ernest Legouvé). Versificând cu excesivă ușurință, Ț. adună în Poeme pentru copii (1897), Rime vesele (1900) și Versuri pentru copii istorioare romanțioase, moralizatoare, fabule, anecdote - o poezie minoră, deseori imitată sau prelucrată după autori străini. A tradus, de asemenea, mult, cu precădere din poezia italiană (Torquato Tasso, Alessandro Manzoni, Giosuè Carducci, Giovanni Pascoli, Ada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
statornica prietenie pentru Al. Macedonski fiind doar una din explicațiile atitudinii lui rigide. SCRIERI: 1 aprilie, București, 1873; 1 mai, București, 1874; Doamna Chiajna (în colaborare cu N. G. Rădulescu-Niger), București, 1891; Poeme pentru copii, București, 1897; Nuvele, București, 1899; Rime vesele, București, 1900; Versuri pentru copii, București, f.a.; Monstrul, București, 1907; Povestiri de război, București, 1907; Femeia cu ochii verzi, București, 1922. Traduceri: [Alfred de Musset, Émile Augier, Louis Ratisbonne, Eugène Manuel, Paul Déroulède, Ernest Grenet-Dancourt], Monologuri în versuri, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
câtorva tușe carnale, nu este preponderent tactilă, ci vizuală. Atenția se concentrează asupra feței, Într-o erotică a privirii În care ochii condensează Întregul farmec feminin: Ochii negri-s, decât care Nu sunt mai frumoși sub soare. (Cu rezerva că rima În enjambement și topica primei propoziții trădează influența livrescă asupra acestor versuri populare, publicate la 1838). De obicei, gura nu e senzuală, ci e „mică” și desenată În linii delicate, cu „buzele subțirele”; epiderma e, bineînțeles, albă, dar obrajii trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]