2,775 matches
-
să se dea bătuți. Ei sunt adevărații lași. — Mă amenințați, domnule Wadey? Fran își dădu silința să adopte un ton de gheață. — Pentru că toate convorbirile mele sunt înregistrate, cum e și firesc. Era o minciună, ar fi fost o adevărată risipă, dar el n-avea de unde să știe asta. — Du-te naibii atunci și sper ca afurisitul tău de ziar să dea faliment, să vezi și tu cum e. Apoi îi trânti telefonul. Fran închise ochii. Știa că făcuseră bine publicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era una din zilele bune, așa că își aminti că maică-sa avusese o copilărie mult mai lipsită de afecțiune decât a ei. Tremură ușor. Erau în martie și era încă frig, dar mama ei credea că nu trebuiau să facă risipă de căldură. Ieșirea la pensie a tatălui ei o făcuse să economisească și mai abitir. — Pari fericită, exclamă pe neașteptate maică-sa. Ca atunci când mergeai cu taică-tău în excursie. În vocea ei era o notă de tristețe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că nu făcea paradă de înfățișarea sa, că părea chiar puțin stânjenit de ea, ca și cum ar fi fost mai degrabă o povară decât o binecuvântare. — Laurence, bună. El tresări, gata să-și verse băutura. — Fran. Cât pe-aci să fac risipă de Macallan. Ce vrei să bei? Observă cu o plăcere nemărturisită că bea whisky-ul preferat al tatălui ei. Știa că era o prostie să vadă un semn în asta. Ar fi putut la fel de bine să observe că purta pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
obligat să se ferească și sfârși într-un talmeș-balmeș de membre rășchirate în rondul cu zambile. Paznicul parcului își frecă mâinile. Or fi fost rolele permise în parc, dar câinii nu erau. — Îmi cer scuze, tinere, interveni fără să facă risipă de timp sau compasiune întrebând dacă Ben se simțea bine, e câinele tău? Dacă da, mă gândesc serios să-ți interzic accesul în parcă — De fapt, zise Ralph înhățând potaia de lesă, în ciuda schelălăielilor de protest, e al meu. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
reporter, de-a cere sfatul singurului om din branșă a cărui părere o respecta, Ralph Tyler. Îl izbi deodată amintirea a ceea ce-i spusese Fran deunăzi. Ralph era bolnav. Ralph avea probabil Alzheimer. Îl năpădi gustul amar al tristeții și risipei, al visurilor spulberate. De ce naiba viața trebuia să fie atât de tristă? În redacția de știri toată lumea se pregătea de plecare. Agendele erau înghesuite în buzunarele hainelor, pungile uzate de cumpărături erau umplute cu comunicate de presă pentru acasă, sticlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o „înclinare temperamentală” dătătoare de „mai multă sinceritate și vigoare” creativă. Afirmații aflate, încă o dată, în consens cu cea mai mare parte a criticilor interbelici... Deși unora le va părea „un sacrilegiu”, autorul încearcă să demonstreze „talentul” lui Vinea prin „risipa de imagini suculente și colorate” care, cu tot „manierismul”, sînt departe de „aiurările lexicale” anarhiste prin „semnificații și sugestii de detaliu”. Poetul ar oscila între două maniere: una - discret melancolică, de „atmosferă sufletească ce se degajează natural, pe nesimțite, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sâmbătă sfântul rit alături de el. Mă așez pe ultimul loc, cel menit slujitorilor de la altar. Nu mai locuiesc în sihăstria de pe munte, ci aștept moartea în casa mea de la periferia orașului Cividale, o mică și modestă locuință construită anume fără risipă de ferestre, astfel că până și de-afară să se știe că aici zace un muribund în rugăciune. Aici se sfârșesc însemnările lui Stiliano, fiul lui Evangrio din Cecla Siriei, notar și grefier prin meritul său, longobard prin voința sorții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu mai exista, era doar un obstacol: o grămăjoară de oase care se interpuneau Între el și fiul lui. Privirea lui survolă tăvile pline de tartine, de felii de pizza, de sandvișuri. Toate astea pentru o grădiniță de copii. Ce risipă. — Trebuie să plecăm imediat, Îi răspunse - când trecu pe lângă ea, Îl izbi mirosul parfumului ei costisitor. Femeie inhibată și curvă ca toate celelalte. Fioravanti făcea bine că Îi punea coarne cu un soi de subretă de televiziune - n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
turte pufoase din grâul păstrat special pentru ofrande. Sacrificiile s-au făcut după indicațiile lui Iacob care, așa cum învățase de la tatăl său, arunca în foc pâinea întreagă și hălci mari de carne în loc de câteva bucățele. Femeile bombăneau nemulțumite de atâta risipă. A fost un an plin de schimbări pentru familia mea. Turmele s-au mărit, grâul a dat rod ca niciodată și o nuntă era în așteptare. La o lună de la venire, Iacob l-a întrebat pe Laban de prețul Rahelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Pentru prima dată în viață, mi-am urât mama. Mi s-au aprins obrajii, ochii mi s-au umplut de lacrimi și am aruncat toate firele pe care le făcusem în ziua aia în țărână. Era un gest teribil de risipă și de lipsă de respect și cred că nu i-a venit să creadă că făcusem asta. Nici mie nu-mi venea să cred. Într-o clipită, o palmă aprigă a coborât spre obrazul meu. Am fost mai mult șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i caut a promis Benia. O să mi se dea propria casă acolo, așa cum șade bine unui maestru meșteșugar. Patru camere doar pentru mine, a zis, ca și cum și-ar fi auzit deja propria voce făcând ecou în camerele acelea goale. - Ce risipă, tâmplarule, a răspuns Meryt. În timp ce ei doi schimbau aceste confidențe făcute pentru urechile mele, degetele mele urmăreau iazul pe care Benia îl făcuse pe capacul cutiei. Înainte să pot să mi-o retrag, mi-a acoperit mâna cu mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de făina de pe mâna la chiuvetă, după care se întoarce cu fața spre mine. — Și zi așa, vrei să înveți să gătești. Tonul ei e prietenos, dar sec. Am revelația bruscă a faptului că e o femeie care nu face risipă de cuvinte. Da, zâmbesc. Vă rog. — Cordon bleu, chestii din astea de fițe, se bagă și Nathaniel, care stă rezemat de plită. — Și cam ce experiență ai în domeniul ăsta ? Iris se șterge pe mâini cu un prosop cu pătrățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am văzut În viața mea niște flori atît de incredibile ca astea. Se uită la curier. Și ce-o să faceți cu ele ? — Nu știu. Ridică din umeri. Le aruncăm, cred. — O, Doamne. Lissy Îmi aruncă o privire de control. Ce risipă... Ia stai. Doar nu... — Lissy, nu pot să le accept! exclam. Nu pot ! O să creadă că asta Înseamnă că totul e OK Între noi. — Nu, așa e, ai dreptate, spune Lissy călcîndu-și pe inimă. Trebuie să le trimiți Înapoi. Atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
preparată cu apă clorinată de la robinet. Uriașa mașină comercială făcuse chiuveta inutilizabilă. Dar Ravelstein nu avea nevoie de chiuvete - cafeaua era importantă. El și Nikki dormeau pe așternuturi Pratesi, acoperiți cu pături de angora. Ravelstein știa bine că toată această risipă de lux era caraghioasă. Dar nu‑l deranjau câtuși de puțin acuzațiile de absurditate. Nu avea să trăiască o viață lungă. Înclin să cred că nutrea idei homerice În legătură cu scurtimea vieții lui. Refuza să accepte Întemnițarea În fundătura celor câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
schimb sculptorul nu strălucea în privința asta. Bine, dacă te uitai la el atentă, e clar că îl vedeai, inteligența și talentul iluminează orice ungher, numai că în lumea grăbită și superficială pe care el însuși o crease, din atâta genială risipă, cine să aibă răbdare să se uite? Dar vin și vă întreb: de unde știm noi ce e frumos și ce nu? De ce e frumos cerul, un arbore, un râu? Chipul pe care ni-l descrie Shelley purta semnele subversiunii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cocos, semințe și miez de palmier, întări acoperișul colibei cu enorme frunze de nipa, verifică dacă stâlpii locuinței erau bine înfipți în pământ și se așeză să aștepte. A doua zi, au venit ploile. Asistase în tăcere la o asemenea risipă de activitate; privi îndelung marea pe care cerul o arunca pe pământ și oftă. Nimic pe lumea asta nu era perfect și imperfecțiunea selvei amazoniene începea cu venirea ploilor. Puteau dura la fel de bine o lună sau patru și, asta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
oferea tot ce și-ar putea dori imaginația omenească. Alături de un magazin cu mașini de lux își deschidea porțile o prăvălie cu lenjerie intimă feminină, mai încolo o farmacie, apoi un restaurant, iar în colț, un magazin cu bijuterii... O risipă de becuri de toate culorile și reclame luminoase de toate formele te invitau să mănânci tablete de ciocolată, să bei Coca-cola, să folosești ulei Mobil, să-ți depui economiile la Banca Națiunii, să cheltuiești în Clubul Tropicana, să te îmbraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
miraculos vor plăti albii delictul de a aduce cimentul și asfaltul pe un pământ virgin? Nu exista și nu va exista niciodată vreun progres anume scoțând un copil din pădurile lui și închizându-l într-o suburbie. Atâta vreme cât mizeria și risipa, foametea și îmbuibarea, luxul și sărăcia vor continua să conviețuiască perete în perete în lumea albilor, aceștia nu aveau dreptul să le aducă civilizația lor yubani-lor, pentru care pământul e al tuturor, și tot a tuturor este și foametea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
singuri împotriva întregii lumi... Cerul se colorase într-un roșu furios, iar râul avea acum tonuri arămii strălucitoare. Ultimii stârci ai serii zburau căutându-și cuiburile și doar un nor rebel continua să se arate necrezut de alb în mijlocul acelei risipe de culori. Se așeză pe vine lângă Inti Ávila și arătă din cap spre copaci și spre râu: — Poate că dacă îi aducem să vadă asta, spuse el, dacă le-am arăta un apus de soare în selvă, dacă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
are viitor. La ritmul exponențial de dezvoltare pe care îl avem, cu o cheltuială de dezvoltare indefinită și cu niște resurse finite, în mai puțin de treizeci de ani nu vor mai exista materii prime cu care să alimentăm „civilizația risipei“. Va trebui să ne întoarcem la valorile eterne, la pământ și produsele lui, la industria aproape artizanală a obiectelor care durează, la automobile pe care să nu trebuiască să le schimbăm la fiecare doi ani, la frigidere care să funcționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ceea ce văzuse el acolo avea de fapt cât de cât de-a face cu arta războiului sau a crimei sau cu ceea ce-nsemna armata. Își dădeau seama americanii, se Întrebă el, unde li se duceau banii? Își dădeau seama de risipa cu care erau cheltuiți? Datorită faptului că era italian, presupunea că guvernul său era serios numai În privința artei de-a arunca banii pe geam, de obicei În direcția prietenilor celor din guvern, dar niciodată nu-i trecuse prin gând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trepte. Iar dacă stătea sub duș mai mult decât Îi lua unei ființe umane de condiție medie să se apele pe mâini, trebuia să asculte nesfârșite acuze la adresa nechibzuinței Occidentului, a felului cum acesta devorează resursele lumii. Când era copil, risipa era condamnată fiindcă erau săraci; acum era condamnată fiindcă erau bogați. În acest punct, descoperi cât de greu era să se bărbierească În timp ce rânjea, așa că renunță la catalogarea necazurilor sale și Își termină dușul. Când ieși din casă douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ecologice, dar nu-ți fac viața mai ușoară. Crede-mă. Îmi aduc aminte. Iar pentru tine e și mai greu. Având numai patru. —Ăăăă, de fapt, numai trei, a bolborosit Alice. Jake decisese că mai multe ar fi fost o risipă. Doamna Duffield a dat ochii peste cap. Să știi că nu ești obligată să folosești scutece de bumbac. De ce trebuie să faci maternitatea mai dificilă decât e ea oricum? Există o grămadă de chestii din astea ecologice. Am făcut cercetări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
scandalos în Mc 14,3-9, Mt 26,6-13, nici în In 12,1-8, unde femeia care o realizează este Maria, sora lui Lazăr. Ceea ce-i irită pe unii invitați (în Marcu), pe discipoli (în Matei) sau pe Iuda (Ioan) este risipa parfumului, al cărui echivalent în bani ar fi putut să fie folosit pentru operele de binefacere. 1.3 Vocația de a-l urma pe Învățător Într-un mod surprinzător, M. Adinolfi, fără să diminueze rolul femeilor, reușește să individualizeze misiunea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sau noaptea aceea); 18. Pagina 58, rândul 12: „cutie goală... a cărei capac” (al cărei capac); 19. Pagina 59, rândul 2: „o familie de basarabeni a cărei copil” (al cărei copil); 20. Pagina 63, rândul 5, de jos: „trebuie amintită risipa și poluarea” (amintite); 21. Pagina 65, rândul 14-15: „... a adus la apariția medicilor, medicamentelor, a spitale, sanatorii” (au dus la apariția medicilor, a medicamentelor, a spitalelor, a sanatoriilor); 22. Pagina 67, rândul 1: „...la Suceava (Academia Vasiliană)” (Academia Vasiliană, Întemeiată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]