4,067 matches
-
-ți ispășești pedeapsa. Poate așa a vrut sfântul ca să pătimești pentru greșala care-ai făcut-o, păcat de neiertat în fața bisericii creștine”. Niciodată nu i-am mai amintit Lenei de noaptea aceea care, ori de câte ori mi-aduceam aminte, simțeam cum mă roade-n suflet un regret apăsător și scormonitor, asemănător cu apa când macină malul unui râu. Nu am reușit să mai readuc în discuție cele petrecute, și parcă-mi pare rău... că n-am aflat și gândurile ei; dar acum când
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
nu-ți place să mă auzi!?... - Simt că-mi pierd mințile, iar tu mă chinui cu tot felul de vorbe... Unde dracu te ascunzi de nu te văd, potaie nenorocită!.... - Nici acum nu ești sincer, te prefaci, dar curiozitatea te roade să afli de la mine cât mai multe detalii. Spune că nu ți-am ghicit gândul? - Doamne, bine mă femeie!... ce rost mai are să dezgropăm morții? „Cum de vorbește, stafia?!...” O frică groaznică a pus stăpânire pe el, tremura din tot
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ți-ai dat seama de starea mea sufletească pe care o aveam atunci, de ce-mi reproșezi, Leana, tocmai acum? - Fiindcă atunci, când erai strâns cu ușa, ai uitat de conștiința de care-mi tot amintești și acum... că-ți roadea orgoliul de oltean , iar ca să nu te faci de râsul satului, nu ți-a convenit să le arăți că ți-am fost necinstită, fiindcă ți-era frică de moarte ca nu cumva să răsuflu vreun cuvânt la miliție. Ce poți
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
omului, și că are privirea fixată înduioșător pe termenul mijlocit și mijlocitor, adică pe chipul prea omenesc și divin al lui Iisus. Uitarea „graiului” este doar o încercare a devenirii mântuitoare. De aceea, smerit, Dumitru Ichim împrăștie câteva semințe pentru roadă, spunând, aproape în șoaptă, că una dintre acestea este chiar făptura omenească. Sămânța de preț care trebuie să încolțească din moarte, să crească prin moarte și să înflorească peste moarte. Ca rodul să-i ajungă în cer. Precum Iisus. (Despre
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
Iisus Hristos, o teoretizare, după cum afirmă, susține și numește Sfântul Ioan Scărarul. Acesta este Testamentul Domnului și Mântuitorului nostru - Cel răstignit, mort și înviat: „Eu sunt vița, voi mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu Întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic” (In. Cap. 15. 5). Acesta a fost și Crezul Bisericii în istorie când și-a precizat învățătura sa dogmatică. Ea arată că conținutul dogmelor privește viața și participarea la adevăr ca viață
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346318_a_347647]
-
treburi fel de fel; Văd femei trecând pe stradă, În mână cu un ghiocel. Una singură, o babă, Prin talcioc încearcă rochii; După cât este de slabă Și-n lentile-i joacă ochii, Eu mă mir cum de cojocul Nu e ros încă de molii! Dar ea zice (arz-o focu’!), " Opt mai am în fața rolii! Și cum firea mea-i gentilă, Aș vrea pe dânsa s-o ajut, Dar ea scoate o pastilă Și-mi cere-un ac cu împrumut. Eu
PRIMĂVARA ASTA TOTUŞI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346339_a_347668]
-
ro/muzica-soul/ochi-din-lemn-de-abanos-de-anne-marie-bejliu?related index= O bună dimineață cu erori adâncite în caldarâm... Anesteziată de mișcarea frunzelor ascult copacii cum își usucă trunchiurile înainte de iarnă. Se înșiră povești de dragoste cu un prezent târât printre mașini și un viitor cu călcâiele roase de plictiseală. Cineva spune că escaladarea unui munte-om duce în final la legănarea într-un picior pe o punte de iluzii. Îmi spun adesea că aleg căderea abruptă și revenirea cu coatele pline de vânătăi în leagănul unei realități
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
apoi într-o tablă de aramă și l-a pus undeva sub sticlă, ca să se uite lumea la el, sau chiar să i se închine. Ci e mai degrabă ca o sămânță care e pusă în pământ, încolțește și dă roadă. La învățătura lui Iisus Hristos se adaugă, deci, într-un fel, trăirea ei de către noi: ea nu mai este învățătură pur și simplu, ci învățătura care a rodit în noi, învățătură rodită”. Această trăire este de fapt viața interioară a
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
putea dărui iubirii, dar va ști să le primească ? Le voi dărui copiilor mei, dar... ei vor fi totdeauna prea mici, să le poată duce. Le voi păstra pentru mine, Mereu sub povara gândurilor... încărcate de flori. Poate vor da roade... Atunci când părul meu va fi alb, la fel de alb... ca florile de pe ramuri. Gândurile mele,ramuri încărcate de flori,le-aș putea rupe și ...dărui mamei pe toate.Mama va plânge ,văzând ce împovărat sunt.Le-aș putea dărui iubirii,dar
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
putea dărui iubirii,dar va ști să le primească ? Le voi dărui copiilor mei, dar...ei vor fi totdeauna prea mici,să le poată duce.Le voi păstra pentru mine,Mereu sub povara gândurilor...încărcate de flori.Poate vor da roade... Atunci când părul meu va fi alb,la fel de alb...ca florile de pe ramuri. Vegheat de luceferi L-am recitit pe Eminescu, candid ca roua dimineților, sublim ca o rază de...luceafăr, șoptind sau strigându-și iubirea, de viață, de neam, de
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
cunosc... Nu te-ai distrat bine la aniversare? - O, ba da! a răspuns ea contrariată. Poate puțin obosită... În rest, fără probleme, doctore. - Mda... Te cunosc prea bine ca să poți ascunde ceva de mine... Te frământă un ceva anume. Te roade adânc de tot, a contrazis-o el privind-o atent, cu seriozitate și chiar cu o doză de îngrijorare pe care se forța să o ascundă. Ai făcut vreo cucerire puternică și ți-e teamă, poate, a continuat încercând să
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
putea dărui iubirii, dar va ști să le primească ? Le voi dărui copiilor mei, dar... ei vor fi totdeauna prea mici, să le poată duce. Le voi păstra pentru mine, Mereu sub povara gândurilor... încărcate de flori. Poate vor da roade... Atunci când părul meu va fi alb, la fel de alb... ca florile de pe ramuri. Vegheat de luceferi L-am recitit pe Eminescu, candid ca roua dimineților, sublim ca o rază de...luceafăr, șoptind sau strigându-și iubirea, de viață, de neam, de
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
putea dărui iubirii,dar va ști să le primească ? Le voi dărui copiilor mei, dar...ei vor fi totdeauna prea mici,să le poată duce.Le voi păstra pentru mine,Mereu sub povara gândurilor...încărcate de flori.Poate vor da roade... Atunci când părul meu va fi alb,la fel de alb...ca florile de pe ramuri.Vegheat de luceferiL-am recitit pe Eminescu,candid ca roua dimineților,sublim ca o rază de...luceafăr,șoptind sau strigându-și iubirea,de viață, de neam, de cuvânt
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
că tot nu ne cred și nici nu le semănăm la gene?! pantalonul tău cu dungă nu mai este o virtute dacă iei drept servitute doar ce-ți zornăie în pungă; uită-te cum crapă coaja pomului ce nu dă roade iar invidia te roade până când adoarme straja și-ai să vezi cum bate vântul prin livada ta pustie dacă e să nu mai fie sprijinit deloc avântul zestrea ta, averea vie grijă cui o lași în urmă că noi nu
LUCRĂTORII VIEI de ION UNTARU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348396_a_349725]
-
cred și nici nu le semănăm la gene?! pantalonul tău cu dungă nu mai este o virtute dacă iei drept servitute doar ce-ți zornăie în pungă; uită-te cum crapă coaja pomului ce nu dă roade iar invidia te roade până când adoarme straja și-ai să vezi cum bate vântul prin livada ta pustie dacă e să nu mai fie sprijinit deloc avântul zestrea ta, averea vie grijă cui o lași în urmă că noi nu suntem o turmă ci
LUCRĂTORII VIEI de ION UNTARU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348396_a_349725]
-
interpun între om și Dumnezeu, ci prin ele omul se adresează lui Dumnezeu Care este de față. Prezența lui Dumnezeu copleșește totul”. Prin urmare, trecând noi prin gama aceasta de stări sufletești, la ce ajungem? Cu ce ne alegem? Ce roade culegem? Liniște aducătoare de bucurie și reconfortare sufletească, împăcare cu Dumnezeu și cu sine. Minunea rugăciunii nu constă atât în împlinirea ei, în înduplecarea lui Dumnezeu, ci în atingerea tainică ce se efectuează între sufletul nostru limitat și Duhul nemărginit
DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS SI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA LUMII POSTMODERNE SI SECULARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344935_a_346264]
-
asemenea întrebări. De ce ne întoarcem mereu în trecut? Într-un trecut pe care suntem tentați să-l idealizăm?! Ori de câte ori când prezentul nu ne ajunge, încercăm să pășim în magazinul de antichități, să căutăm cu efervescență glasuri, chipuri, gesturi. Cu melancolie roasă de timp mișcăm obiectele rococo și Ludovic al XIV-lea, în căutare de ceva. Vânzătorul, cu barba lungă, se uită prin noi, parcă ar vedea în zare. Știe că nu ne dăm seama ce căutăm, știe că ne întoarcem ori de câte ori
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
altceva. Mai potrivit ar fi fost cuvântul ,,aerian”. Sunt convins deasemeni că nea Costică n-a vrut să spună ,,prost” sau ,,idiot”. Era în fond o discuție de ,, duminică”, așa ca să ne aflăm în treabă, însă pe nea Costică îl rodeau și alte păsuri. -Măi nea Costică mai taci domne', lasă omul în pace și hai să vorbim de ale noastre! îi spuse cel cu care era la masă. -Taci domne'! se stropși acesta către meseanul său. Acesta nu mai spuse
CONFRUNTAREA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345102_a_346431]
-
La razele lunii nu se coc strugurii. Aduna frunzele din copaci crezând că va aduce toamna. Au venit la mine ciori și-au plecat privighetori. Îmi doresc un os de plastic, e adevărat că nu ține de foame, da-l rozi toată viața. Toamna este anotimpul ideal de tăiat frunze la câini. Când vezi stele verzi, luna lipsește întotdeauna.. Oricum, pentru fiecare pară mălăiață există o armată de nătăfleață. Lumina este șansa pe care ne-o dă întunericul. Referință Bibliografică: IMPRESII
IMPRESII DE WEEKEND de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345132_a_346461]
-
În spațiul sordid al sanatoriului penitenciar de la Târgu Ocna are loc întâlnirea memorabilă dintre două personalități duhovnicești, este vorba de Valeriu Gafencu și Richard Wurmbrand. Între cei doi se încheagă o prietenie autentică ce însă nu va dura mult pentru că ros de boală și suferință, Valeriu trece în veșnicie lăsându-i însă prietenului său imaginea unui om care a reușit să câștige Raiul. În închisoare, după propriile mărturisiri, Wurmbrand Îl simte pe Dumnezeu mai prezent ca oriunde. El reușește să trăiască
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
celor ce în gropi comune și în cimitire fără cruci s-au îngropat spre a rodi. „Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.” (Ioan 12: 24) Alături de alte personalități ale științei și culturii românești care au populat temnițele țării, Mircea Vulcănescu, ca și Nicolae Mărgineanu, George Manu, Constantin Noica și nenumărați alții au făcut din celula de închisoare amfiteatru academic, transformând detenția care
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
Hristos. O familie care își ia în serios rolul de "biserică mică", așa cum o numește Sfântul Ioan Gură de Aur, va facilita integrarea și creșterea copiilor, a elevilor, în Biserica mare. În mod evident ignorarea acestor îndatoriri părintești va da roade pe măsura și calitatea efortului depus. În contextul actual, rolul Profesorului de religie este dificil, delicat, dar absolut necesar. El trebuie să fie un integrator, moderator și mediator înțelept, între copil, familie, Biserică și societate. Misiunea lui nu este ușoară
PROFESORUL DE RELIGIE, UN MODEL DE CONDUITĂ PENTRU „UCENICII“ SĂI ŞI UN MEDIATOR ÎN ŞCOALA ÎN CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345345_a_346674]
-
să intru în detalii... în ziua a cincea, am... furat o geantă. Slavă Domnului, nu m-a prins nimeni. Am îndesat în ea dulciuri și gata, am pus-o la loc. În seara cu pricina. știu sigur că doi copii rodeau "ceva bun" și că o mămică lacrima de fericire. vazandu-si splendorile încântate. În ziua a șasea, adică ieri... n-am apucat să mai fac nimic, pentru nimeni. Am ieșit din teatru și am fugit să-mi văd părinții pe
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
RĂTĂCITOR - Fiule rătăcitor, e timpul să citești în "Cartea vieții" tele, Și să vezi ce ai lăsat pentru liniștea bătrâneții mele. Un om este dator, așa cum datina ne poruncește: Grădina, locul ce îl are, în primul rând, de le muncește, Rod poate aduna din belșug, pământu-i roditor și bun: Îi dă să aibă ce mânca. Ascultă povețele bătrânilor ce spun: Pentru a gusta fructe bune, iei un pom, fiule și-l sădești, Trebuie săpat în jurul lui, udat, stropit și să-l
SCRISOAREA FIULUI RĂTĂCITOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345434_a_346763]
-
mâna ei prea fină... Privește cu-ndrăzneală la cei ce trag ocheade, e gata pus pe harță, nici nu mai ține seamă de vreun percept ori lege, nicicum de vreo povață... Bărbatul îndrăgostit se teme mult de „foamea” ce-l roade zi și noapte, când nu se poate atinge de-a sa cometă dragă ca să-i vorbească-n șoapte, când duce dorul gurii ce setea îi alungă și-i susură-n ureche, poate, legende, glume sau vorbe de iubire ori vreo
DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345486_a_346815]