1,797 matches
-
procreația. Uneori și creația. De mii de ani se străduiesc filosofii să pună în ecuație nefericirea lumii. Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Necunoscutul nu este veriga care lipsește, ci aceea care nu se vede. O carte valoroasă este un roi de întrebări. Inteligența nu are limite. Dar nici prostia. Caut plin de curiozitate jurnalul de bord al oglinzii mele. Formează oare creierul și stomacul o clepsidră? Paranormalul ne incită prin curiozitate și ne îndepărtează prin teamă. Legenda este un amalgam
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mâine dimineață, cu mintea limpede! Acum dormi și... vise plăcute! Ai dreptate! Mai sunt peste două săptămâni până atunci... Până atunci, vise plăcute! * * * Vise... Ce vise la început de decembrie, într-un oraș acoperit de nea, în care cad întruna roiuri de fulgi din ce în ce mai mari, cu scopul fățiș de a ne pregăti pentru iernat, acoperind orizontul cu o plapumă imaculată, gingașă și firavă ca o rochiță de mireasă? In noaptea aceasta se spune că va sosi, încărcat cu daruri, Moș Neculai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vorbă din partea Zânei sau... Cine știe? Dar nu a fost să fie... La ceasul potrivit, am luat cele trebuitoare cu mine și am bătut în ușa bătrânului. ― Intră - a răsunat glasul călugărului. ― Sărut dreapta, părinte - am spus eu cu un roi de întrebări în gând. ― Fii bine venit, dragule. Așează-te pe locul tău - mi-a răspuns bătrânul, cu aceeași seninătate pe care i-o știam. După ce mi-am ocupat locul și am pus pe măsuța dintre noi cărțile, călugărul m-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mele sunt supravegheate pas cu pas și că Zâna a riscat foarte mult așteptându-mă atunci în cameră. “Înseamnă că gândul de veghe are dreptate în cele ce îmi spune... Și mai am încă atâtea de tălmăcit cu bătrânul!” Cu roiul de întrebări zumzăind în capul meu, am plecat la iaz... Până la primul dangăt de clopot pentru masa de prânz a călugărilor, am citit cu destul spor. M-am ridicat și, cu desaga plină de cărți, am luat drumul spre chilie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
numesc așa pentru că pronunță cu un aer prețios „ne vedem dupe masă“, „pătura dupe pat“, „a treia zi dupe scripturi“, sfidîndu-i pe toți cei care spun cum e firesc țpentru ea vulgar) „după“ sau „de pe“, iese din salon Într-un roi de volane, Îndreptîndu-se spre cabinetul de „toiletă“. Bolnavele șoptesc În urma ei pline de admirație: „O adevărată doamnă!“ Oare ce secrete de fabricație, ce țesătură elastică asemenea burtierelor, bune pentru orice măsură, ascund operele lui Tolstoi, Balzac, Zola, Dostoievski, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
promisiunea că viața continuă. Nu poți să stai În casă, nu poți să ratezi aceste ultime Întâlniri. Cu brațele goale, cu picioarele În sandale cobori scara alergînd, nu ai răbdare să aștepți liftul și ieși pe alee, unde copacii, pămîntul, roiurile de muște au Înțelepciunea copiilor, par a nu se sinchisi de ce va fi mîine. La scara 3 bărbatul În cîrje cu piciorul amputat Își fumează senin țigara; trec două fete În șorturi: Bună ziua. Bună ziua. Trece o țigancă: Sticle goale cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a topit prelingându-mi-se într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele ochilor, un vârtej ca un roi de bacterii m-a împins spre un nou leșin și, orbit și tremurând, mi-am lipit strâns gura umedă de palme și am încercat să-mi controlez respirația, trăgând aer printre degete... Încet, încet-încet, lumea a început să se ivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lungul spătarului, cu coatele lipite de corp, înghesuindu-mă bine în colț. Nu gândeam deloc - gândurile erau ca un morman de cioburi de sticlă și respirația îmi era atât de precipitată, încât întunericul a început să se miște ca un roi de albine. Am simțit impulsul de-a alerga la perete, sperând să nimeresc ușa sau măcar pe aproape și să bâjbâi după ea, dar n-am putut scăpa de panica ce-mi ținea picioarele legate. Bum - încă o lovitură, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
folositoare albinei sau altei insecte, astfel încât, datorită, lor anumiți indivizi să poată fi plantă pentru obținerea într-un mod mai rapid decât alții a hranei lor; și astfel, comunitățile cărora le aparțin să prospere și să producă plantă plantă multe roiuri ce vor moșteni plantă. Tuburile plantă de plantă plantă plantă Trifolium pratense și Trifolium plantă plantă incarnatum plantă sunt privite plantă nu par să fie diferite ca lungime; totuși, albina comună poate plantă cu ușurință nectarul plantă din Trifolium incarnatum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scârbos de mrene din jurul lui tresăltă când bucla conceptuală se prăbuși în sine și dispăru. Apoi se desfăcu și luxofagii se aruncară asupra mea într-o grindină neagră de fobii și sentimente de vină. Dar, când ajunseră la jumătatea distanței, roiul intră în dezordine. Se încolăciră și se învălmășiră într-un dans nebunesc de opturi și zerouri, înainte să dispară prin tavan și pereți și podea și sus după storurile geamului. Unul țâșni înapoi spre Nimeni, îi dădu ocol de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai mic și mai numeros, cu atât atacurile lui sunt mai eficace. Poți fugi de-un bivol sau de-un hipopotam, urieșenia lor Îi face mai lesne observabili și mai lenți, dar cine a reușit vreodată să scape de-un roi de viespi, ce să mai vorbim de miliardele de virusuri, bacterii, germeni și spori care parcă ne declaraseră război? Lupta seculară dintre oameni și microorganisme de-a lungul vremurilor e redată și În multe izvoare bisericești, cum ar fi această
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
e lumea mai dragă din hibernare și sperie lumea. Nea Pandele nu poate dormi. Are amețeli permanente. Obiectele metalice o iau la goană prin casă. E la un pas să fie decapitat de un tocător de vinete. 24 septembrie. Un roi imens de molii se năpustește asupra orașului Djakarta, care găzduiește concursul Miss Univers XXXL. După ce miliardele de insecte Își potolesc foamea cu Îmbrăcămintea concurentelor, câțiva spectatori orbesc pe loc. Djakarta News: „Într-adevăr, Universul este În plină expansiune.“ În Bacău
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-mă Înainte de final. Se pare Însă că fără mine nu te descurci. Îți sunt prieten, să știi. — Împrietenește-te cu criticii. Ai mare nevoie. Am metode să te conving, Iggy. Multe. — Să te văd. Stai liniștit, n-o să-ți trimit roiuri de lăcuste. Ai și-așa una pe cap, a Încheiat Demiurgul, iar apoi mi-a făcut cu ochiul și a dispărut. Becul a filat de câteva ori, după care a prins a-și deversa din nou lumina hepatică prin Încăpere
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
voie. Pe pupitre mici „zgraffitti” prezentau inimi străpunse de săgeți. O studentă se așezase chiar în fața mea. Pînă atunci nici măcar nu știusem că există, cînd, în suflul unei clipite, sufletul mi s-a umplut de chipul fetei. O izolai de roiul celorlalte și, pe măsură ce umbra din privirea ei mă subjuga, mă scufundam în neant. Îmi stăpînii cu greu pornirea de a-i atinge părul înfoiat. Simțind fluidul, pleoapele tinerei începură să se zbată. Întoarse fața. Sfioasă, obrajii i se împurpurară iar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a vorbit cu femeia aceea, și ea i-a plăcut. 8. După cîtva timp, s-a dus iarăși la Timna ca s-o ia și s-a abătut să vadă hoitul leului. Și iată că în trupul leului era un roi de albine și miere. 9. A luat mierea în mînă, și a mîncat-o pe drum; și cînd a ajuns la tatăl său și la mama sa, le-a dat, și au mîncat și ei din ea. Dar nu le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
se naște parcă spontan, care țîșnește parcă din pămînt la fiecare nenorocire ca seminția Gorgonei, se adunase deja În locul unde căzuse omul. Se aflau acolo și cîțiva polițiști care loveau, Înjurau și Împingeau gloata tot mai numeroasă, amintind de un roi de muște adunate pe ceva dulce sau mort. Iar șirul mașinilor lucioase din stradă - care fusese oprit de semafor - se pusese din nou În mișcare. Șuvoiul inevitabil fusese amenințat de o stagnare mai Îndelungată, de o Întrerupere, deoarece cîteva elemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
privește fix. Nu se clintește de pe suportul de lemn pe care e bătut în cuie ca un G de tipar. Plec cu un sac de covoare, pături, cămăși de noapte, rochii, pantaloni și bonete. Când urc sacul în cârcă, un roi de molii mă încadrează într-o sferă, apoi într-un cub, apoi într-un trunchi de con cu diametrul bazei de 1,2 m. Pe palier, la etajul unu, mă șfichiuiește cu privirea madam Istrate. Zestrea fiică-sii a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vara înapoi. Toți pomii sunt în sărbătoare, În tei stă floare lângă floare... E dulce vara pe la noi! Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă întinerește Iar, deșteptată de pe prund, Cireada satului pornește... În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre lacul trist se pun pe drum. Și cum se duc, - acum ș-acum Se mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Îmi feresc burta de soarele prea puternic și, ghemuită, ascult burta și mistralul care biciuiește încăpățânat plaja. Nu scriu, pentru că trebuie să hrănesc altceva. Și nu doar cu mâncare, ci și cu emoții și senzații. Care vin în stoluri, în roiuri, agățându-mă din toate părțile și târându-mă între văzut și nevăzut, învârtejindu-mă printre presupuneri și presimțiri, în zona unde proiecția și așteptarea fac casă bună. Dacă, cumva, o parte dintre astea sunt și resorturile literaturii, atunci e de
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
podoabă îi la casa omului și prostul. Uite de-o pildă Georgel. Dacă Dinuța avea alt bărbat, mai avea ea un sărvici atât de greu?...Nuuu! Venea acasă fuguța...” medita Ion Cotman cel tăcut. Mitruță, însă, nu reușea să adoarmă. Roiul de gânduri îi bâzâia în cap fără milă...” Oare Zâna mea îi de aceea?...Ferească Dumnezeu! Dcă îi așa, apoi numai netrebnicul cela de Iordache i-o sucit capul...Da’ de unde să știu eu dacă îi adevărat?...Asta vine cam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca mine? Eu le-am livrat cunoștințele acumulate, ca de obicei, eliberate de subiectivitate, tendențiozitate ori umbre de intoleranță. În cursul zilei am văzut că mulți atilieni aveau căutătura hotărîtă ce însoțește o decizie capitală. Au venit cu trei nave-catedrale. Roiuri de nave-biserici sînt răspîndite acum într-o bună parte a emisferei sudice... Din cauza lor bleazării s-au îmbolnăvit, au privirea injectată și niște bube purulente pe umeri. Și Zar al meu are privirea încețoșată și i-au apărut niște semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
cu balaurii rusești” - a apreciat Toader. „Nu cred că au oprit transportul, ci doar e o pauză Între coloane” - am Încercat eu să păstrez optimismul. Am rămas În așteptare... Pe la primul cântat al cocoșilor, cred, un bâzâit ca al unui roi de albine a adiat din stânga noastră... Toader a privit la mine și la Păpădie cu mare atenție... „Am vrut să văd dacă nu vi se vede cumva căciula sau altceva de culoare Închisă. Pe albul omătului, te ia ca din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întunericul se infiltra nesimțit în casă. Lucrurile luau înfățișări mai rotunde, își pierdeau contururile, se confundau. Numai fereastra ce dădea în curte păstra o culoare alburie și în cadrul ei se îmbulzeau și se întreceau fulgii strălucitori de zăpadă, ca un roi de fluturi albi în căutarea unui adăpost împotriva frigului și întunericului. ― Unde să stăm? întrebă Titu, cuprinzîndu-i mijlocul. Vezi, aici la mine nici n-avem unde să stăm împreună alături... Tanța purta pe față un surâs curat de fericire. Ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cărarea. Sicriul e purtat într-o poziție înclinată, din cauză că oamenii au înălțimi diferite. Mama își închipuie cât de neconfortabil s-o fi simțind tata, zăcând înăuntru. Mergem în tăcere și ascultăm sunetul făcut de încălțările noastre rupte când lovesc țărâna. Roiuri de muște se țin după sicriu. De fiecare dată când cărăușii fac o pauză, muștele acoperă capacul ca o pătură. Mama ne roagă pe mine, pe sora mea Rong și pe fratele meu Kuei Hsiang să nu lăsăm muștele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
departe. Tata era fericit, căci știa că dacă totul mergea cum trebuie până se recoltau culturile, țăranii care locuiau în aproape cinci sute de sate vor putea să supraviețuiască până la sfârșitul anului. Și atunci s-a auzit dintr-odată sunetul roiurilor de lăcuste. S-au lăsat asupra culturilor tocmai când acestea începeau să se coacă. Peste noapte, întreaga regiune a fost năpădită. A fost ca și cum veniseră din nori sau din adâncurile pământului. Aceste rude cafenii ale greierilor aveau lângă aripi două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]