KorAP: Find »[drukola/base=romancier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...193 >

4,815 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

să fi plecat odată cu ea, nu m-ar fi respins. Mi-am zis că aici e liniște, aer, un cadru prielnic pentru elaborarea unui sistem filozofic nou. Pe urmă, mi s-a năzărit chestia cu iepurii și câinii... Mai pământean, Romancierul a schimbat vreo trei femei - acum se ține după Caravella - de aceea și arată atât de tânăr. O să-i tragă și lui cineva un glonte-n cap, precum Eremitului. Sau o să fie internat. Chestia cu rabia nu s-a terminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
mirare că un alt urmaș - Castelanul - are stări serafice; se arată doar celor pătrunși de har. Pădurarului, un idiot care încă îl mai vede, noaptea, prin hățișuri, și Intendentului, umblat, mai mult ca sigur, prin Ventali... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Prin Romancier, i-ai atribuit Castelanului obsesii ce-ți aparțin. Când vrei să te retragi în tine, îți astupi ochii și urechile și îți prinzi nasul c-un clește pentru rufe. Închizi ușa, ferestrele; ventilatorul, vara. Pielea nu-ți va fi atinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
pe care nu-i strivesc pentru că aștept să devină pupe: poate se vor preface în fluturi. Așa cum tinde, tardiv, zbătându-se în gogoașa sa, Filozoful. Actorul va pieri sufocat în propriile lui dejecții. Pentru că se cacă mai mult decât mănâncă. Romancierul e încurcat în firele pe care le tot țese; va sfârși, privind printre ele, în gogoașa alăturată. Doar ei, aici, ar fi putut deveni fluturi. Pe Filozof îl voi „opări”, borangicul e împlinit. Perseverența lui în atingerea unui scop devine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
e piaza rea a locului. Așa ai hotărât. Poate era Castelanul. Sau dublul Astrologului. Al Eremitului. Cei uciși rătăcesc, uneori... Chestia cu dublul e pentru naivi! Cititorul se va gândi și la Actor, priceput, desigur, în arta deghizării. Ori la Romancier, capabil de orice... Nu te interesează supozițiile, scrii: nu mai faci altceva, de la o vreme; ai o neliniște. Murmuri, tot mai des, Cântecul marinarilor care au iubit-o pe Caravella, niciodată știut de vreunul dintre matrozi, pentru că sentimentul lor s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
cur de Stațiunea ta, de greața ta, de ulcerul tău, de geniul tău! Pentru că îl ai! Artistul care nu este convins că îl are e pierdut. De ce poporul, popoarele, nu-și prețuiesc - cu adevărat - poeții decât după ce aceștia mor? Pictorii, romancierii, compozitorii: primesc ei, în cursul vieții, tot ceea ce li se cuvine? Mulțimea este înclinată spre dispută, de aceea îi iubește pe sportivi: tot pentru asta face războaie și crime: mulțimea dă sens lumii; nu s-a născut - încă - Dictatorul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
că va fi un Poet. Cu pana într-o mână și cu sabia în cealaltă. Un ambidextru care să le mânuiască pe amândouă cu aceeași pricepere: cu pana va reteza capetele imbecililor, cu sabia va rescrie istoria. Va pieri asasinat. ROMANCIERUL. Sunt sigur că Masca era Castelanul. Sau Intendentul; pun rămășag că e vorba de una și aceeași persoană. La Domeniu se petrec lucruri ciudate: nimeni nu l-a văzut, încă, pe stăpân - în afara Pădurarului - și nici în fereastra donjonului, noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Castelanul o va distruge. Au apărut, pe ziduri, afișe cu o siglă cvasihieroglifică: un șarpe decapitat și o pasăre captivă, un vultur alb. Dedesubt, ca semnătură, Kikau Khasut. Nimeni nu știe despre ce e vorba, dar înscrisul are destinație precisă. Romancierul a mirosit ceva, a fost zărit, furișându-se, noaptea, în preajma Domeniului. Peste tot își vâră nasul. Poate îi găurește și lui Intendentul pielea; în urmă cu trei zile, a tras asupra unui pădurar, alt curios. Ancheta a stabilit că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
se trage de la povestea cu Caravella; se va zice chiar că Magistratul vrea să părăsească Stațiunea. Numai la faptul că, în urmă cu o zi, cineva îi ceruse să aleagă între viață și moarte nu se va gândi nimeni. Nici măcar Romancierul. § Nici măcar Romancierul, pentru că nu i-ai dezvăluit nimic. Nici Castelanul, dacă nu cumva chiar el era Mesagerul, încă nu se știe. Sau... În urma peniței, rămâne o poveste de care vrei să scapi. „...scripta manent”, te va urmări din pagină! Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
de la povestea cu Caravella; se va zice chiar că Magistratul vrea să părăsească Stațiunea. Numai la faptul că, în urmă cu o zi, cineva îi ceruse să aleagă între viață și moarte nu se va gândi nimeni. Nici măcar Romancierul. § Nici măcar Romancierul, pentru că nu i-ai dezvăluit nimic. Nici Castelanul, dacă nu cumva chiar el era Mesagerul, încă nu se știe. Sau... În urma peniței, rămâne o poveste de care vrei să scapi. „...scripta manent”, te va urmări din pagină! Într-o zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
se presupune - mai face raționamente încă zece secunde. Să gândești într-un cap retezat! Taina nu se transmite prin mijlocitori! Tot nu vei afla mare lucru. Ai cinci simțuri; cel de-al șaselea e o presupunere. Al șaptelea e sacru. ROMANCIERUL. Magistratul nu a renunțat de bunăvoie. E mâna Intendentului la mijloc... Castelanul, cel adevărat, cred că habar nu are de cele ce se petrec aici, dacă mai trăiește... E în insula lui sau dincolo de ocean. A uitat de Domeniu. Sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
cu har: nu oricine zidește lumi, propunându-le Lumii. Orânduiesc. FILOZOFUL. Cel care a intrat la Magistrat - îndepărtând gărzile doar c-un gest! așa spun martorii oculari - a fost, în mod sigur, Castelanul. Buba coaptă din capul tiranului; trebuie întreținută! Romancierul se pricepe, e cel mai mare născocitor. Eu caut Adevărul, el Himerele. Când nu le găsește, le inventează; îl simt uneltind. Ura mea împotriva Magistratului - nemărginită - nu poate să evite o întrebare: Cine va conduce după căderea lui? Stațiunea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
să aplece urechea spre orice moft al plebei. Cel mai potrivit e un general. Să pună la zid pe cine fură, pe cine se dovedește sperjur sau se ridică împotriva Cetății! Unul care - în primul rând - pe mine și pe Romancier ne-ar da drept pildă! Pentru că aceia care au subminat o tiranie, doborând-o, sunt capabili să năruie încă una. Nici Actorul nu ar fi mai ferit. Vom fi mereu pe lista neagră. A Magistratului, a Regelui, a Președintelui, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
A coborât o toamnă lungă. Tot mai rece. Peste Domeniu plutește, aproape tot timpul, un fum violet. Se ridică dintr-unul din coșurile donjonului, se îndoaie după vântul ce îl duce, șuvițe, până deasupra Stațiunii. Câțiva bărbați au aflat - de la Romancier - că în donjon, Castelanul plămădește piatra filozofală. Cu ajutorul acesteia, poate să prefacă aproape totul în aur! A făcut, în acest sens, o demonstrație uimitoare în fața unui străin, care - rătăcind drumul peste munte - nimerise, spre miezul nopții, la Domeniu. Încă nedezmeticit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
filozofală. Cu ajutorul acesteia, poate să prefacă aproape totul în aur! A făcut, în acest sens, o demonstrație uimitoare în fața unui străin, care - rătăcind drumul peste munte - nimerise, spre miezul nopții, la Domeniu. Încă nedezmeticit, necunoscutul îi povestise, a doua zi, Romancierului - preocupat, de la o vreme, mai mult să bată coclaurile decât de hârțoagele lui - că fusese martorul unor lucruri incredibile. Gazda sa atinsese câteva obiecte din fier cu o piatră roz, cam cât un ou de porumbel, și acestea deveniseră de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
om cu o oarecare instrucție, chiar citise vreo două cărți despre Ars Magna, dar cele văzute în donjon întreceau orice închipuire! Castelanul - sau cine-o fi fost - îi dăruise o cataramă de aur, o tablă atinsă de rugină, mai înainte. Romancierul văzuse și pipăise; neîncrezător, mersese - împreună cu necunoscutul - la un bijutier, care o încercase cu apă regală și catarama rezistase probei! Dar, desigur, din istorisirea călătorului, cel mai neliniștitor se desprindea faptul că, la doi pași de Stațiune, cineva era în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
neliniștitor se desprindea faptul că, la doi pași de Stațiune, cineva era în stare, dacă vroia, doar arătând o altă piatră - mai pură - unui om, să îl ucidă! Cam așa ar fi, în rezumat, povestea despre Castelan, spusă de către străin Romancierului, singurul ascultător, și repovestită de acesta în dreapta și-n stânga, reluată și amplificată de către fiecare nou ascultător-repovestitor. Acum e cunoscută în toată Stațiunea. Locuitorii știu că, în donjon, un ins, infinit mai tare decât fusese vreodată Magistratul, dispune de putere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
dispune de putere deplină asupra metalelor și ființelor; nimic nu i se poate împotrivi, Stațiunea e în stăpânirea sa: Magistratul din cauza acestuia își pierduse scaunul - nu renunțase de bunăvoie - și, dacă nu se va potoli, își va pierde și viața. Romancierul și-a scris, poate, cel mai tranșant capitol: Cum să domini puterea. Opunând-o unei alte puteri; Castelanul contra Magistratului... În rezervă, o ține pe a treia, cea mai imprevizibilă; devastatoare: furia mulțimii... FILOZOFUL. Povestea cu Castelanul-alchimist este născocită de către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
E nevoie de o elită! De unde s-o scoți?! Unul ca mine va influența prea puțin vremurile; filozofii au ajuns ca nerozii, nu-i mai ascultă nimeni... Ar mai fi Doctorul, dar acesta este un criminal, Actorul - un alcoolic - și Romancierul, un alt împătimit după putere: un Magistrat în planul ficțiunii; crede că viața este ca în cărțile lui. ROMANCIERUL. Filozoful a început să țină discursuri! Bate câmpii prin cafenele! Nu-i mai convine Regatul! Poporul din care se trage! „Republica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
ajuns ca nerozii, nu-i mai ascultă nimeni... Ar mai fi Doctorul, dar acesta este un criminal, Actorul - un alcoolic - și Romancierul, un alt împătimit după putere: un Magistrat în planul ficțiunii; crede că viața este ca în cărțile lui. ROMANCIERUL. Filozoful a început să țină discursuri! Bate câmpii prin cafenele! Nu-i mai convine Regatul! Poporul din care se trage! „Republica” din Regat - Stațiunea! Un zăbăuc! Vorbește de elită! Elitele se plămădesc de-a lungul secolelor, nu le caci peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
infinitate de posibilități. Dumnezeu, când a făcut Lumea, a avut una singură, de aceea a ieșit cum a ieșit. În Stațiunea, dacă vrei, poți să-l căsătorești pe Actor cu Darling, să-l pui pe Filozof să-l ucidă pe Romancier sau viceversa. Poți să-l mai învii o dată pe Astrolog: să reiasă că, de fapt, el este Castelanul. Și Intendentul, totodată. Poți să trimiți ploi cu broaște sau cu pești, un uragan devastator, o molimă necunoscută de care să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
cele două științe, intimitatea omului era complet compromisă. Castelanul poate afla gândurile oricui; o comunicare incompletă, într-un singur sens. Teroarea terorilor. Va face câteva demonstrații. Nu-ți va fi prea greu. Pentru a răspândi spaima, te vei folosi de Romancier. Încerci, de fapt, să vezi cum ai domina o comunitate dacă ai deține, fie și parțial, cele două arte. Te comporți despotic; îți atribui drept absolut asupra destinului personajelor, nimeni nu poate schimba cu ceva soarta lor. Citiseși unei femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
act de agresiune. Contrar intereselor comunității. Incitant. Dacă e vorba de o manifestare dementă, pericolul rămâne același: Filozoful trebuie internat, Lazaretul are o secție de psihiatrie. Să-i întâlnească acolo - duși c-un ceas mai devreme - pe Actor și pe Romancier. Pe Erou. Să se joace toți patru de-a Ministațiunea; să instaureze în salonul comun ordinea/dezordinea pe care o tot propovăduiesc. Vor sfârși strângându-se de gât unul pe celălalt. Dezbinarea lor e vitală pentru obște. Niște fuduli. Unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
au greșit. Cam așa ar trebui să stea lucrurile; asta să fie soarta lor. În salonul vecin, va fi instalat Castelanul, victimă sigură a celor patru. Într-o dimineață, va fi găsit spânzurat. Sau sugrumat; sufocat cu perna. În fine. ROMANCIERUL. Niciodată nu am fost mai amenințat. Fizic; într-un fel, din vina mea. Și ca scriitor, aici, sunt terminat. Chiar dacă, prin absurd, aș fi adulat, răsplătit, iubit, editat fără rezerve. Premiat de către Academie. Dacă nu intru într-un circuit continental

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Îmi răstălmăcesc spusele; îmi critică înverșunați cărțile, în vreme ce editori din străinătate se interesează de ele, având cu totul altă părere. Nimeni nu este profet în țara lui. Eu voi fi. Magistratul simte. Și Castelanul, cred. § Vrei să-l faci pe Romancier să-și părăsească Patria. Ubi bene... Tocmai când ar putea să devină un salvator; ai posibilitatea să-l înzestrezi cu însușiri extraordinare, lucrurile se petrec într-o carte. Să-i învingă, astfel, pentru totdeauna, pe Magistrat, pe Castelan, pe Doctor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
cu însușiri extraordinare, lucrurile se petrec într-o carte. Să-i învingă, astfel, pentru totdeauna, pe Magistrat, pe Castelan, pe Doctor, pe toți dușmanii posibili ai Stațiunii. Locul ar fi dominat, după câteva zeci de pagini, de o trinitate înnoitoare: Romancierul ar conduce Consiliul, Filozoful s-ar ocupa de renașterea morală a comunității, iar Actorul ar fi responsabil cu artele. Un spirit umanist, purificator, ar face din Stațiune un paradis. Exclus! Un Romancier nu poate fi descalificat și vârât în rahaturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]