4,056 matches
-
Cornea, București, 1976; S. Cooper, European and North-American Romanticism, Princeton, 1977; Marin Beșteliu, Imaginația scriitorilor romantici, Craiova, 1978; Paul Cornea, Regula jocului, București, 1980, passim; Edgar Papu, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, 1980; Simion, Dimineața, passim; H. Zalis, Romantismul în literatura română. Cercetare bibliografică, București, 1981; Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, București, 1981, passim; Arte poetice. Romantismul, coordonator Angela Ion, introd. Romul Munteanu, București, 1982; Elena Tacciu, Romantismul românesc, I-III, București, 1982-1987; Northrop Frye, A Study of
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
Cornea, Regula jocului, București, 1980, passim; Edgar Papu, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, 1980; Simion, Dimineața, passim; H. Zalis, Romantismul în literatura română. Cercetare bibliografică, București, 1981; Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, București, 1981, passim; Arte poetice. Romantismul, coordonator Angela Ion, introd. Romul Munteanu, București, 1982; Elena Tacciu, Romantismul românesc, I-III, București, 1982-1987; Northrop Frye, A Study of English Romanticism, Brighton, 1983; J. R. Watson, English Poetry of the Romantic Period, Londra, 1985; Al. Hanță, Idei și
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
morfologică a romantismului, București, 1980; Simion, Dimineața, passim; H. Zalis, Romantismul în literatura română. Cercetare bibliografică, București, 1981; Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, București, 1981, passim; Arte poetice. Romantismul, coordonator Angela Ion, introd. Romul Munteanu, București, 1982; Elena Tacciu, Romantismul românesc, I-III, București, 1982-1987; Northrop Frye, A Study of English Romanticism, Brighton, 1983; J. R. Watson, English Poetry of the Romantic Period, Londra, 1985; Al. Hanță, Idei și forme literare (până la Titu Maiorescu), București, 1985; Paul De Man, The
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
Poetry of the Romantic Period, Londra, 1985; Al. Hanță, Idei și forme literare (până la Titu Maiorescu), București, 1985; Paul De Man, The Rhetoric of Romanticism, New York, 1986; Mihai Zamfir, Din secolul romantic, București, 1989; J. de Tréville, Le Paradoxe du romantisme, Paris, 1994; Nicolae Manolescu, Poeți romantici, București, 1995; Poezia românească în epoca romantică, îngr. și pref. Mircea Anghelescu, București, 1997; Virgil Nemoianu, Îmblânzirea romantismului. Literatura europeană și epoca Biedermeier, tr. Alina Florea și Sanda Aronescu, București, 1998; Dim. Păcurariu, Curente
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
Romanticism, New York, 1986; Mihai Zamfir, Din secolul romantic, București, 1989; J. de Tréville, Le Paradoxe du romantisme, Paris, 1994; Nicolae Manolescu, Poeți romantici, București, 1995; Poezia românească în epoca romantică, îngr. și pref. Mircea Anghelescu, București, 1997; Virgil Nemoianu, Îmblânzirea romantismului. Literatura europeană și epoca Biedermeier, tr. Alina Florea și Sanda Aronescu, București, 1998; Dim. Păcurariu, Curente literare românești și context european, București, 1998, 121-163; Th. Hart, A Reading of Romanticism, New York, 2002. D.G.
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
care s-ar fi aplicat influența filosofului german. Acestui text, mai întins decât celelalte, îi sunt adăugate numeroase și felurite contribuții despre Blaga, considerat cel mai mare poet român după Eminescu, ori despre controverse teoretice și istorico-literare legate de iluminism, romantism, folclor, literatură comparată, estetică generală sau despre personalități ale culturii naționale, ca G. Bogdan-Duică, Liviu Rebreanu, Romulus Ladea ș.a., ori ale culturii universale, precum Goethe, Beethoven, Dante ș.a. Activitatea publicistică a lui R. valorifică mai bine decât cea savantă calitățile
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
e niciodată ipocrit” șp. 163ț, pe când conduitele altruiste mai superficiale șsoft-coreț reprezintă hipertrofieri socioculturale ale nevoii de conservare individuală.) Astfel, de pildă, prietenia, dragostea sinceră, dintre o fată și un băiat, încărcată și trăită de cei doi cu tot farmecul romantismului și al poeziei vârstei, printr-o examinare din exterior poate fi transpusă, în mare măsură, în termenii reci ai jocului condiționărilor și recompenselor reciproce; și nu e vorba numai despre cele strict erotice, ci și despre strategiile subiective de viitor
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Camil Baltazar, Mihai Codreanu, Enric Furtună, Ilarie Voronca, Zaharia Stancu, Adrian Maniu, Lucian Blaga. Proza semnează Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Ion Vinea ș.a. Critică și eseistica literară sunt susținute de G. Topîrceanu (Câteva păreri despre poezia realistă și romantismul popular), Tudor Arghezi, Ion Petrovici. Traduceri se fac din Lev Tolstoi, Jack London, Thomas Mann, Gogol, Șalom Alehem, Baudelaire. Criticul Octav Botez conturează portrete ale unor mari scriitori europeni: Marcel Proust, André Gide, Gérard de Nerval, Émile Verhaeren, Maurice Maeterlinck
LUMEA LITERARA SI ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287884_a_289213]
-
Ștefan Aug. Doinaș, Eta Boeriu, Ioanichie Olteanu, Dominic Stanca ori mai puțin cunoscutul Al. T. Țion. Cât despre S., a fost în exclusivitate baladist. Tot Ion Vartic susține că el „a ilustrat cu strălucire lamentația baladescă”. În aceeași linie intră romantismul, patetismul, atitudinea trubadurescă, vocația tragicului, care nu cad în desuetudine, ci izbutesc să păstreze aparențele modernității. Poate că reușita vine din faptul că toate producțiile sale poetice au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai degrabă „jucat” decât resimțit ca
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
autonome, un bun exemplu în acest sens fiind polemica cu Julia Kristeva, care îi prilejuiește autorului câteva observații pătrunzătoare cu privire la condiția ortodoxiei. Tot astfel, Creație și interpretare (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș) cuprinde, alături de comentariile în marginea „ontopoeticilor” romantismului, câteva analize substanțiale consacrate unor filosofi ca H. G. Gadamer, R. Bultmann și Paul Ricœur. Îndeosebi ultimul studiu, pe care Ș. îl dezvoltă printr-o aplicație la mitul lui Don Juan, via So/ren Kierkegaard, probează orizontul cultural și rafinamentul interpretativ
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
este eseul Ridicolul (1998), care urmărește o cartografiere sistematică a subiectului: autorul încearcă o așezare teoretică a problemei (ridicolul e privit ca un „fel de a fi”, dar și ca o „experiență estetică” particulară), schițează o evoluție din Antichitate până în romantism și distinge ridicolul de categoriile conexe (absurdul, grotescul, sublimul ș.a.). Cel mai reușit text rămâne însă Despre calitatea umană (2000): având în centru figura lui Ulise, împletește analiza textelor homerice cu „filarea” posterității personajului (la James Joyce, Jean Giraudoux sau
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
linia de plutire”, imagine-cheie, este un rezultat aproape palpabil, deși nu prea glorios, al căutării și obținerii unui echilibru. Unul precar, fragil, cu atât mai de preț: „Printre drepturi și îndatoriri linia de plutire gâfâie / în straie de sărbătoare”, „Depășind romantismele trebuia să adaugi / ceva la povestea aceasta. Între o exactitate și alta / memoria trece cu biciul”, „o, acest banal instinct al nuanței / soluții de echilibru ia în arendă”. Sau un echilibru aparent, ascunzând sub desenul lui altceva: „De-afară se
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
sârbo-croată, pe care o termină în 1962, an în care va fi angajată la Catedra de limbi slave a facultății, unde avansează până la gradul de conferențiar. Și-a susținut doctoratul în 1972, cu teza Romanul iugoslav contemporan. Cercetător avizat al romantismului sârbesc, precum într-o istorie a literaturilor din fosta Iugoslavie (carte apărută în 1973, dezvoltată din mai multe cursuri universitare), ca și al folclorului sârb (a publicat, în 1987, o monografie despre Vuk Karadzić), S. a semnat câteva zeci de
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
după cum i-a făcut cunoscuți cititorilor din Iugoslavia pe Mircea Eliade (Pe strada Mântuleasa, 1987) și pe Dumitru Radu Popescu (Duios Anastasia trecea, 1988, în colaborare cu Adam Puslojić). SCRIERI: Istorija jugoslavenskih knjizevnosti. Epoha srpskog romantizma [Istoria literaturilor iugoslave. Epoca romantismului sârbesc], București, 1973; Raporturi literare româno-slave (în colaborare cu Corneliu Barborică), București, 1976; Vuk Stefanović Karadzić. Lik i delo u kontaktu sa rumunskom kulturom [Vuk Stefanović Karadzić. Chipul și fapta în contact cu cultura română], București, 1987. Traduceri: Milivoi Matosec
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
Fondul principal de sentimente (1978), Treizeci și cinci de poeme sub scut (1979), Răsunet peste țară (1985), croite din același „elan” al idealurilor „revoluționare”, au în comun discursul definit prin oralitate, refrene mobilizatoare, ton familiar, patetic, prezența lozincilor, a exclamațiilor și exortațiilor. Romantismul al cărui adept se declară S. este unul strict retoric: „Sinceritatea mea e-ades tăioasă / Ca lama unei săbii de Damasc/[...] Nedezmințit romantic viața-ntreagă / De tânăr sunt profetul acestui crez”. Vrând să fie cel care depune mărturie pentru tot
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
cauzalități din afara lor, care însă le condiționează deciziile. Trilogia Renașterii ilustrează preferința lui K. pentru teatralitate, fast, senzualitate. Conflictele sunt numeroase și dense, replica bine articulată, caracterele căpătând consistență prin acțiune. În toate cele trei piese clasicismul se întrepătrunde cu romantismul prin tragismul declarat al confruntărilor, ca și prin replica oratorică sau prin antrenarea atent supravegheată a unui număr mare de personaje. Borgia este compusă ca o suită de scene în care eroii se prezintă și se definesc în lupta necruțătoare
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
Veronica Micle, A. D. Xenopol, I. Ianov. B. a debutat la „Convorbiri literare” (1867) cu o povestire de factură romantică, publicând apoi versuri și piese de teatru. Într-un limbaj presărat cu forme dialectale, el încearcă să autohtonizeze unele motive din romantismul german, folosind și procedee caracteristice lui D. Bolintineanu. În perioada studiilor în străinătate, se îndreaptă spre lirica de meditație. Subordonând poezia căutărilor sale filosofice, introduce și în pasteluri note meditative. În genere, utilizează imagistica obișnuită din lirica minoră a epocii
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
răzvrătindu-se, cu o violență sinceră, rar întâlnită la alți poeți români ai vremii, atât împotriva lui însuși, cât și împotriva credinței. Din dorința de a valorifica posibilitățile oferite de genul liric, a alcătuit epigrame în metru antic. Sub influența romantismului german, nuvelele Suferințe (Din ziarul unui june) și Mici escursiuni apelează frecvent la tonul patetic wertherian, insistând asupra sensibilității bolnăvicioase a eroilor. Sedus de ritmul prozei, scriitorul se adresează legendelor și basmelor populare, de la care împrumută un șir de elemente
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
tinde mai curând spre temperanță și abstractizare, dând prioritate necesității în fața șansei și punând accentul pe norme și pe o ordine reglementată cultural. Punctul din care demarează analizele este sfârșitul veacului al XVIII-lea, epocă de mare efervescență intelectuală. Odată cu romantismul și, îndeosebi, cu idealismul german, apar semnificative mutații valorice. Autorul își definește și metoda de lucru, numind-o interpretativ-configurativă. Se oferă, așadar, altceva decât istoria unor universalii conceptuale sau arhiconcepte, al căror destin a marcat inconfundabil cultura occidentală, fixându-i
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
prădăciunea” și spectacolul ei sunt legea supremă (Mihai Cimpoi). La polul opus se află fatalitatea alienantă a pasiunii din drame și tragedii (Magdalina păcătoasa, Răzbunarea unei nebune, Logodnica țarului), susținută în planul construcției de contrastul și de situațiile limită specifice romantismului, dar minată de convenționalul constantei tendințe moralizatoare. Unele piese au fost interpretate la Cernăuți de Societatea „Armonia”. Povestirile din volumele Trei suveniri (1890), Caleidoscop literar (1895) și Răsunete din Basarabia, fantezii, amintiri, episoade din viața românilor basarabeni, sunt scrise într-
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
către sfârșitul secolului al XIX-lea, ulterior extins în întreaga Europă; denumirea i-a fost dată în 1886 de Jean Moréas. Mișcarea se manifesta însă de aproape două decenii, ca reacție la parnasianism, naturalism, la scientismul filosofiei pozitiviste. Anticipat de romantismul târziu (Friedrich Novalis, Ludwig Tieck, E. A. Poe, Gérard de Nerval) și de poezia lui Charles Baudelaire, s. exprimă starea de spirit a unei generații dezamăgite de orientarea unei culturi și de rânduielile unei societăți care, prin fetișizarea bunurilor materiale și
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
nu mai evită asperitățile prozaice și epicul autobiografic în linia Ion Pillat, alte repere fiind, acum, Tudor Arghezi, Adrian Maniu sau pictura unor Nicolae Dărăscu și Jean Steriadi. Poeta se detașează cu autoironie, adesea sarcastică, dar și cu regret, de „romantismul demodat din mine” - un „vals fosil” ce „supără urechea mea modernă”. Idealurile „antediluviene” sunt cenzurate de „năzuința de-a nu mai năzui”, fără măști calofile, sufletul se livrează contemplării propriei drame: „Mormântu-ți îmi astupă toată zarea”, dar contemplația revelă și
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
îi judecă ei singuri (O umbră). Hoți de codru vestiți, prezentați cu vădită simpatie idealizantă (Cosma Răcoare) și populând adesea narațiunile lui S., ba chiar unele romane târzii, ca Nopțile de Sânziene sau Paștele Blajinilor (1935), aparțin și ei „micului romantism” sămănătoristo-poporanist. Inițial narațiunile sadoveniene urmează aproape toate aceeași schemă: obsedat de „chestiunea țărănească”, prozatorul caută să dezvăluie drame care se petrec sub regimul „durerilor înăbușite”. E vorba de oameni încercați, cărora o tărie interioară le dictează să rabde suferințele fără
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
plan ai literaturii române (Eminescu, Maiorescu, Hasdeu, Creangă, Caragiale, Macedonski, Arghezi, Bacovia), cât și alții (Gib I. Mihăescu, I. Peltz, Alice Voinescu). Această eterogenitate este asociată unei eterogenități a tipului de abordare. În Personalitatea literaturii române, de pildă, se relevă „romantismul fundamental al literaturii române”, calitate din care sunt deduse două caracteristici definitorii: un „dinamism pasiv” (cu sintagma lui Edgar Papu), care o expune „efectelor unui dinamism imprimat de suflul epocilor”, și „receptivitatea la nou, la modernitate”. În Mitul biografic eminescian
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
la „Revista de istorie și teorie literară”. Debutează la „Contemporanul” în 1963, iar editorial cu volumul Interpretări (1979; Premiul Uniunii Scriitorilor). A participat la elaborarea unor importante lucrări colective, precum Dicționar de termeni literari (1976), Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870) (1976), redactând articole și pentru Dicționarul general al literaturii române. De asemenea, a contribuit la realizarea unui volum din seria Documente și manuscrise literare (III, 1976). S-a ocupat de editarea integralei operei lui V. Voiculescu. E prezentă
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]