17,708 matches
-
cum germanilor le place să spună, niște stele căzătoare, înțelegi, stele căzătoare. Suntem numărați. Problema este că germanii au uitat ce înseamnă o stea căzătoare. Ei nu-și mai cunosc propria limbă. Nu ai cum să-i ajuți". Acest monolog rostit de Mirko, prieten de suflet și de beție al lui Dejan, exprimă metaforic, pe fundalul unor rupturi istorice survenite în destinul individual sau colectiv, imposibilitatea înțelegerii depline a celuilalt, a comunicării nedistorsionate. Deși țesut pe canavaua unui subiect exotic - abordat
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
din poezia lui Asachi. în proză ori în teatru, Gheorghe Asachi nu se poate măsura în nici un fel cu poetul omonim. Prelucrările teatrale nu conving și par compuse exclusiv în vederea spectacolului; unica lor semnificație rămîne aceea de a fi fost rostite pe scenă în limba română. Cît despre nuvelele istorice, descinse din epoca Renașterii italiene, ele nu trec de vagi exerciții scriptice pe marginea istoriei Moldovei. Apărute, toate, după 1840, ele nu se mai integrează natural spiritului prozei moldovenești contemporane: prin
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
unui cal beat, diverși români care lucrează ("cinstit", după cum susținea reporterul) s-au dezlănțuit într-o veritabilă competiție a urii. Ideea era una singură: "animalele" care stricau imaginea țării erau invitate să părăsească Italia. Apelativul cel mai frecvent era "idioților", rostit cu o dezinvoltură care dovedea un intens exercițiu. Nici unul, absolut nici unul dintre cei solicitați să se "distanțeze" de practicile infractorilor români din Italia n-a avut altă abordare decât una de tip "soluția finală": închisoarea sau deportarea. Această perspectivă nu
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
aprobare, semnale de mirare, acte de izgonire etc.) pot circula destul de bine dintr-o limbă în alta, pentru că funcția lor globală e unitară, dependentă de utilizarea în contexte similare, iar structura rămâne fixă. În plus, în comunicarea orală formula este rostită cu o intonație care o dezambiguizează. De altfel, ea e adesea însoțită de alte expresii "de apel" (engl. trust me, rom. crede-mă, credeți-mă), care contribuie la înțelegerea corectă a valorii sale pragmatice: "îți cumperi un sistem Apple (nu
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
concept? Or, conceptul, după cum știm, este unul din termenii esențiali ai filosofiei, care trece prin Hegel, Begriff, care vine din Kant, atunci când acesta vorbește despre intuiție și concept, cunoaștere și așa mai departe. Este, așadar, vorba despre a cunoaște, a rosti adevăruri. Dogmatismul Adevărului se destramă, în ziua de azi, se topește văzând cu ochii; practic, nu mai există un dogmatism al adevărului. Sau mai sunt, poate, doar câteva rămășițe la Lacan... Dispozitivul - ba chiar, fără îndoială, dispozitivul metafizic, adică diferența
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
articolul Socialiștii și mișcarea națională, motivul principal fiind în special mărturisirile scriitorului și omului politic. Este ceea ce se precizează și în biografia alcătuită de Z. Ornea, care dă și coordonatele contextuale: Spovedanie pentru oameni cinstiți (1908) și un discurs parlamentar rostit în iulie 19144. Cea dintîi mărturisire are într-adevăr o oarecare valoare "probatorie", aici făcîndu-se referire la "primul articol publicat" șsubl. n.ț, nu însă și cea de-a doua, în ea semnalîndu-se doar o activitate publicistică mai veche decît
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
Și totuși, marșul pe care l-am văzut pe străzile Bucureștiului, săptămâna trecută, un marș anti-discriminare, m-a pus pe gânduri. Privit de la distanță, el n-a fost cine știe ce. Vreo treizeci-patruzeci de indivizi care cărau, pe ploaie, niște pancarte și rosteau, din când în când, diverse lozinci. Partea cu adevărat șocantă e că protestatarii aveau fețele acoperite cu un fel de cagule menite să bage spaima în tine. Oricât ai fi de tolerant, de sprijinitor al pluralității de idei, nu se
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
la Augustin Buzura seninătatea candidă, îndărătul căreia am reușit să ghicesc un amestec cuceritor de discreție și nonconformism, de sensibilitate și forță. (I. R.) - Când tatăl meu a aflat că urmează să îmi acordați un interviu, a reacționat foarte spontan, rostind cu un soi de egoism inocent (și cu o mândrie nedisimulată) următoarea propoziție: ,,Augustin Buzura este ardelean de-al nostru!" Mulți dintre apropiații mei vorbesc despre dumneavoastră ca și cum ați fi "o proprietate" a spațiului geografic din care proveniți. A meritat
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
deferență culturală, aceștia se vedeau neglijați de criticii "puri", fiind suficient să amintim Istoria din 1944, semnată de Tudor Vianu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, care începea de pe la 1830, fără a arăta pașoptiștilor decît un interes modest. Iar E. Lovinescu rostea, la lecția de inaugurare a unui curs, în 1910, următoarele cuvinte iritate: "Gîndiți-vă, domnilor, la toți Pelimonii, la toți Ariceștii, la atîți alți nenumărați poeți ce au asurzit urechile contemporanilor de la mijlocul veacului trecut - ce s-au făcut? cine-i
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
pe care, continuându-l, Ceaușescu a vrut să-l țină strâns sub control, în general izbutind dar mai și scăpând câteodată hățurile. Apar atunci "defecțiuni", se fac auzite voci critice. În 1965, la Conferința pe țară a scriitorilor, Geo Dumitrescu rosti un exploziv discurs împotriva cenzurii și a celor care o exercitau desfigurând publicațiile, cărțile, spectacolele, filmele. Imaginea "omului cu foarfeca" (cenzorul) a făcut carieră. Sunt publiciști de azi care și în anii din urmă ai lui Geo Dumitrescu nu au
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
dacă nici anul ce vine nu cucerim cupa mondială de fotbal, care a României trebuie a fi, și nici campionatul Europei, că de aia intrarăm în dânsa, mă jur, uite-așa (își face o cruce mare peste pieptul său păros, rostind, la microfon, un bubuitor Tatăl nostru)... și încruntând din sprâncene, zbiară ca la o turmă de capre nedisciplinate: Și nu uitați, Români, a noastră va fi gloria și lumea aceasta făcută de Dumnezeu și pe care noi trebuie să o îndreptăm
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
monografie mai departe. La fel a procedat profesorul S. Papageorgios din Atena, care ar fi trebuit să vorbească Ueber die Kutzowallachen, adică despre macedoromâni. Astfel că Hasdeu era îndreptățit să creadă în izbânda idealului național. în Noi și voi. Conferință rostită pentru inaugurarea sesiunii Ateneului Român la 20 Decembrie 1892, în entuziasmul general al elitei bucureștene prezente, el este un adevărat vizionar: "Vecina noastră Austria e în posițiă (aplause, ilaritate). în pântecele ei se svârcolesc o mulțime de embrioni gemeni, între
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
Ioana Pârvulescu, Mihai Iovănel, Sanda Cordoș, Simona Sora, Paul Cernat, Marius Chivu, Vladimir Tismăneanu, Lidia Bodea, Alex Ștefănescu, Cosmin Ciotloș și Ciprian Măceșaru se perindă cu toții în articolul lui Dan C. Mihăilescu, într-o suită sugestivă de nume ce-și rostesc pe rînd opiniile pe marginea romanului cărtărescian. Prea pățit ca să adopte fățiș o poziție tranșantă, criticul alege să-și spună părerea cu ajutorul unor interogații, lăsate în suspensie, pe seama cărții: "Ea șochează, incomodează și agasează din multe puncte de vedere. Aparține
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
celor vii și să mi se ierte păcatele ușoare înainte de-a forța ușa paradisului. Fiind însă catodic, nu mi-a rămas decât să-mi strivesc simultan o lacrimă înciudată între gene și o înjurătură între dinți, pentru ca apoi să rostesc în receptor formula magică a invitaților junei Raluca Moianu (luni, ora 21, NUMAI la TV1): Iartă-mă !" Ce-ar mai fi de zis? Cunoașteți verdictul lui Lovinescu asupra scrierilor lui Caragiale: prea ancorate în epoca lor, nu vor mai însemna
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
brun a lăsat loc celui roșu, apoi unuia multicolor, salvăm doi copii siamezi cu tîmple unite, dar nimicim dintr-o singură suflare "un anotimp de prunci", regele planetei seamănă izbitor cu o maimuță ce se privește-n oglindă și se rostește în fraze de staniol ș.a.m.d. în fața anomaliilor ce nu mai contenesc, Petre Got își înalță ruga cu obiect planetar: "Doamne, oprește, Te implor,/ Rostogolirea paranoică a lumii,/ Căderea ei în gol" (Recurs). însă nu constituie oare limbajul liric
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
rând musafirii în ochi. Gata, s-a zis cu Grecia, e pierdută, forța i-a slăbit, sângele i s-a făcut apă, nu mai poate să conceapă și să nască eroi. Klaras nu păru satisfăcut de vorbele gazdei. Privindu-l, rosti răspicat, să-l audă toți: Simt în mine o lumină nouă, o nouă linie, un cântec eroic țâșnește din gâtlejul meu, o forță mă cuprinde, care nu este a mea, ci a Greciei. În mine încolțește o sămânță care nu
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
și să se ocupe cu alte lucruri, să ridice în slăvi munți și văi, ca atâția și-atâția, dar n-a făcut-o. - A-ndrăznit să semneze și un protest împotriva înlăturării mele din învățământ, adăugă Varnalis. - După o lungă chibzuință! rosti sarcastic Sikelianos. Kazantzakis îl privi dezaprobator: - Mi-l amintesc bine pe Kavafis. A fost un muritor care a devenit nemuritor, un înțelept, ironic, hedonist, un seducător. - Ithaka lui e un poem care va rămâne, recunoscu Varnalis. Kavafis s-a luptat
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
plutea teama că totul se va termina prost. Melina, care venise în Egina să-și vadă prieteni dragi și să participe la o strălucită discuție literară, găsi soluția. Încordarea atinsese punctul maxim când s-a ridicat în picioare și-a rostit cu glas tare: - Tăceți odată! Toți amuțiră. Știa să se impună. Apoi le-a cerut îngăduința să le recite un fragment din Odiseea lui Kazantzakis. - De ce a lui Kazantzakis și nu a lui Homer? sări nemulțumit Sikelianos. - Să recite din
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
cu bine, oricând, scumpi reprezentanți ai clasei muncitoare." (Un troznet repetat se auzi ca de puști descărcate, - între bâtele ridicate în sus, erau pe acolo și câteva kalașnikovuri...) Vocea marelui dispărut, sonoră, dar șugubeață, cu clătinările ei din cap, mai rosti câteva cuvinte, care însă nu se mai deslușiră... Și, parcă obosit, se întinse comod în raclă cu... picerele înainte, cum zice poporul, precis, orișicât. M-am trezit în zori de uguitul tare al unei perechi de porumbei, care își făcuseră
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
duce cu gîndul la existența unor lumi paralele, căci aceeași realitate e privită simultan din două puncte de vedere incompatibile. Din punctul de vedere al musulmanilor, rațiunea europenilor e în afara cuvîntului lui Allah, ceea ce înseamnă că prin glasul lor se rostește un neadevăr flagrant, dar un neadevăr aparținînd unor oameni care, deși au tehnologia și științele de partea lor, au înlocuit credința cu propaganda și sentimentul cu conceptul. Rezultatul e cel pe care orice arab îl vede în țările UE: discursuri
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
mai mult așa, tăcînd, decît spunînd pe șleau ce are în minte. De aceea, pe discipolul lui Aron Raymond trebuie să-l citești printre rînduri, pînă într-atît de periculos e în arta de a spune lucruri pe care nu le rostește în literă niciodată. Alain Besançon scrie mult și cel mai adesea fără perdea, și pe deasupra mai ține și conferințe în care repetă neobosit ceea ce îndrăznise să pună pe hîrtie. Iar dacă nu ar avea tonul revoltător de echilibrat al unui
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
la adunarea generală, îi spun că nu voi veni". Aflat în armată, Sebastian se pomenește vizitat de un sublocotent din altă companie, care "s-a prezentat - cu totul nereglementar - el cel dintîi" (sic!). E vorba de un admirator care se rostește astfel: "Sînt ofițer de rezervă. De meserie sînt profesor de liceu, la Sibiu. Sînt un vechi cetitor al d-tale. Sînt fericit că te pot cunoaște. Dă-mi voie să-ți strîng mîna și să te felicit". Atitudinea scriitorului de
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
de artă: Florian Pittiș. De cîte ori am cîntat de atunci, oriunde, din Beatles sau "Hei, tramvai, cu etaj și tras de cai..." al grupului Phoenix, am simțit energia sălilor înaripate de el. Aveam acces la ce nu se putea rosti, la forța cuvîntului, a poeziei, a rock-ului mai presus de orice. Cei de la Phoenix fugiseră deja la mijlocul anilor optzeci. Datorită lui Pittiș, generația mea, cel puțin, le-a cultivat, în absență, legenda. Datorită lui Pittiș, am cutreierat imaginar, pe
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
de la Teleenciclopedia. Și asta de doisprezece ani. Atunci, nu mă simt singură și totul în jurul meu se îmblînzește. L-am învățat și pe fiul meu să-l asculte. Spiritul său, cultura și respectul profund față de cuvînt l-au făcut să rostească inteligent, plin de sens și de farmec. în afara oricărui clișeu. Normal, fără emfaze, fără să inducă decodări privitorului sau ascultătorului. Altfel. Așa, secretul plantelor, animalelor, tainele vechilor greci sau egipteni, ale culturilor și civilizațiilor fel de fel au devenit accesibile
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
în sens pozitiv. Fără îndoială că scriitorul, suveran, alături de Mihai Beniuc, Geo Bogza și Eugen Jebeleanu, colegii săi de generație, în actualitatea anilor ´55-´65, plătește un sever tribut pentru oportunismul evident (lui îi aparțin versurile "Mândră corabia.../ Meșter cârmaciul!" rostite până la sațietate în public) și pentru uzura morală, venită ca o consecință necruțătoare în urma oficializării oricărui scriitor. De vină e și supralicitarea romanului Desculț (1948, amplificat în edițiile ulterioare), tradus și difuzat la comandă, despre care se spunea că umblă
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]