3,443 matches
-
mai mult PoatePoate alergamSau stăteam pe loc și visamPoate am aruncat multe baloane în aerSau doar admirăm cerulPoate mi-ai pus multe flori în părSau doar l-ai mângâiat tandruPoate pluteam deasupra dealurilor înverziteSau doar ne plimbăm prin parcPoate ne rostogoleam prin iarbă și rădeam zgomotosSau doar gustam o înghețatăPoate urcăm munți și ne răcoream în izvoare lineSau doar mă țineai de mânăPoate făceam multe magiiSau doar ne sărutam pe buzePoate am eliberat mulți fluturi colorațiSau doar ne-am iubit pentru
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
pietruită. Bicicleta sălta ca o căprioară speriată, prin hârtoape. Inu își ridică voios spatele, înfiorâdu-și trupul de plăcere. Părea să îl încânte această viteză printre copaci. Deodată, ceva scrâșni, băiatul nu mai reuși să mențină echilibrul și căzu de pe bicicletă, rostogolindu-se într-o râpă nu prea adâncă. Din fericire, nu se lovi decât la un picior. Încercă să se ridice, dar simți o altă lovitură puternică în cap... Asta sigur nu era de la bicicletă. Inu deschise ochii amețit și văzu
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CU FAȚA LA RĂSĂRIT Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1540 din 20 martie 2015 Toate Articolele Autorului trigam la orizonturi de sare nimeni nu mă auzea se rostogolea timpul peste margini pâmă la tine. Era o frescă pictată pe cer când nopțile se-nghesuiau în gol, lumina îngenunchease pe ziduri cu fața la răsărit. S-a născut clipa fierbinte care trecea prin ziduri, cetățile ochilor necucerite așteptau lupta-n tranșee
CU FAŢA LA RĂSĂRIT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379786_a_381115]
-
mare parte, așteptând de la stat ba una ba alta. Neamul de care vă spun ar trebui să mânânce demnitatea pe pâine și nu să stea după perdea și să întoarcă spatele imediat cum e groasă la cur. Cercul urii se rostogolește mai departe. Sunt sigur: vor urma ani de război civil. Când sunteți triști, gândiți-vă la un lucru pe care vi-l spun acum: stai că este ceva drac aici. Și nu acceptați. Știi și tu, prietene cititor, că toate
NU SUNTEŢI DUMNEZEU, MĂ! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371659_a_372988]
-
să locuiască într-o hală, în care spațiile de locuit erau amenajate prin separarea cu panouri și erau deservite de numai trei băi, comune și acestea. Fiind ceva mai împlinită, trebuia să aibă mare grijă noaptea, pentru a nu se rostogoli din patul minuscul și pentru a evita trântele care o pășteau la fiecare mișcare. Ardeleancă obișnuită cu traiul bun și mâncarea sănătoasă, a gustat din plin deziluzia meselor rare, inconsistente și neregulate. Oboseala, nervii și presiunea nu au fost trucate
KINGA ŞI „IADUL BUCĂTARILOR” de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371778_a_373107]
-
făptură de ceață și nu te pot ajuta, dar pot duce vorbă la palatul tău că ești prizonierul lui Colț-Împărat. Zis și făcut. Auzind că iubitul ei soț fusese prins de Colț-Împărat, Lăcrămioara prinse a vărsa lacrimi peste lacrimi care, rostogolindu-se din nori, cum cădeau pe pământ se transformau în floricele mărunte, albe, ca niște clopoței. Ei, dar uitasem să vă spun că împărăteasa Lăcrămioara și Pană-Împărat fuseseră binecuvântați cu o fată mai frumoasă decât o zână și mai înțeleaptă
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
se învârteau ostentativi și trădători, cei doi păuni. Nu se depărtează niciodată de el, așa că ascunzătoarea lui a fost descoperită! Ai auzit, detectivule? Hai, că nu are rost să faci pe invizibilul! Spășit și înciudat, ciufulitul personaj ieși din ascunzătoare, rostogolind către cei doi ,, trădători” înfoiați, priviri pline de promisiuni neliniștitoare. Zâmbi încurcat celor doi, salutându-i crispat. Carlos îl intimida vizibil și se simțea nervos și ridicol în preajma lui. Lea se așeză pe pajiște, invitându-i pe cei doi să
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
și interogativă, care polua mintea tuturor. Vădit intimidată și deranjată de mustrarea din ochii mamei, Lea deveni incoerentă și agitată. În strădania ei de a simula o însuflețire destul de exagerată și nelalocul ei, răsturnă ceașca de cafea fierbinte, care se rostogoli pe jos, împroșcând cu o jerbă lichidă și fierbinte, gresia imaculată. Lea fu cuprinsă instantaneu de o nervozitate nejustificată și izbucni într-un plâns necontrolat, lansându-se într-o cursă periculoasă pe scările ce duceau la etaj. - Lea!... o strigă
DILEME ( FRAGMENT 26) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375658_a_376987]
-
construit o altă viață pe ruinele lăsate de tine! Ba chiar că erau fericiți, pentru că te-au uitat, s-au resemnat!...Și ce ai fi vrut? Du-te la dracu, Analisa Cernat! Te detest! Te detest!...” Un hohot disperat se rostogoli pe aleile umbrite ale parcului! Lea își procesa conștiința cu asprime și neîndurare, învinuindu-se, urându-se, provocându-și voit durere, pedepsindu-se fără milă. Cu cât suferea mai mult, cu atât mulțumirea ei creștea. Își biciui sufletul cu sălbăticie
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
amintiri ,... XVI. PRIN NISIPURI AMARE ȘI UITĂRI, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. Prin nisipuri amare și uitări Durerile îmi inundau memoria îmbâcsita Cu umbrele unui vis bizantin ... Creierul găurit de așchiile trădării Își rostogolea căderea în destin . Ziua își apunea genele în gânduri străine, Când în unde cenușii și agitate Când fericirea își stingea lumină , Trasata de cercurile grii . Trebuia să purtăm grijă ramelor Ce ne-au încadrat în același pătrat ... Fără să ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Ca pe-o apă -n care sufletul se adapă cu umbră Trupului tău ,ascuns prin nisipuri amare și uitări. Citește mai mult Prin nisipuri amare și uitariDurerile îmi inundau memoria imbacsitaCu umbrele unui vis bizantin ...Creierul găurit de așchiile tradariiIsi rostogolea căderea în destin .Ziua își apunea genele în gânduri străine,Când în unde cenușii și agitateCand fericirea își stingea lumină ,Trasata de cercurile grii .Trebuia să purtăm grijă ramelorCe ne-au încadrat în același pătrat ...Fără să ne clătinam frunțile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
patru stele, dalbe, ți le-mpletesc pe brațe Îmbrățișării tale mă voi preda, supusă, Vei alunga cu-n zâmbet umbre ce vor sa-nhate Speranțele spre-un mâine ce mi-l doreau cenușă... În calea ta doar stele se vor rostogoli, hazlii, Și-n praful lor vom scrie cu slove de tandrețe. Cand peste-al vieții cer vor trece duioase vijelii Vom scrijelii în noi iubirea, cu zâmbet și blândețe... Referință Bibliografica: Stele... / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
STELE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375761_a_377090]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > AȘTEPT Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Aștept să curgă norii, rostogolind ploi calde, Să cadă stele-n noapte, îndeplinind dorințe. Să fie zboruri line, plutiri peste cascade, Cuvinte regăsite prin vechi făgăduințe.. Aștept să ningă iar cu floare de salcâm Și viscolul de flori să-mbrățișeze zarea, Să cadă mantie de
AŞTEPT de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375769_a_377098]
-
materiei, de realitatea imediată, căutând, cu ardoare, o viață a sunetelor, a culorilor,fiecare gând fiind ” despărțit de umbre transmisibile,/ împărțit de lumini lacome,/ ... Iată câteva expresii reverberante: ”o oază mă căuta-n privire”; ”ploua frumos / cu gânduri, cu vocale / rostogolite-n frunzele de cos/; ”brăzdată de cute albastre”/ ; ”de-atâtea iluzii îmbujorate”/; ”vocea ta/ ca o fântână/ cu ochii rotunzi,/ limpezi,/ cu ochii albaștri...”; ”sentimentele vorbesc în șoaptă,/ uneori se aud, alteori nu,/ zboară printre ciocuri roșiatice - razele dimineții”... Pentru
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
împreună./ străbatem fără să ne abatem visele toate; / oprim în fiecare haltă, gară măruntă ori mai înaltă.” ( iubita mea îl iubește pe efebul care a scris asta) Însușindu-și limbajul subtil al sentimentelor, asaltat de nostalgie și timpul ce se rostogolește fără oprire „din sala de așteptare a toamnei-aeroport” poetul are o tresărire cât o „lume” ... un gol sufletesc se deschide într-o clipă temătoare și ascultă cu încordare un sunet ... „ am pândit cum destinul nu putea / deschide zăvorul ușii ce
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
mai spre zilele noastre (cele de adânc păcat al uitării și zile ale marilor șovăieli și întunecări ale Duhului...zile și veac de întindere a beznelor celui rău!): ”Prin Înviere, El scoate lumea din starea bolnavă în care s-a rostogolit, înălțând-o la o stare a cărei bogăție, plenitudine și fericire nici nu ne-o putem închipui (...) În Iisus Hristos, viața cea nouă, eschatologică, e realizată. Viața cea nouă nu este numai promisiune, ci este în El realizată, prezentă, deplină
ÎNVIEREA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379266_a_380595]
-
anotimpuri”, autor Titi Nechita. Titlul volumului, sugestiv, de altfel, ne induce ideea că poetul a ajuns într-un punct al existenței când întrebările devin tot mai insistente și pline de neliniști, când simte mult mai acut povara timpului ce se rostogolește spre asfințit. Într-un târziu , ”lumina plânge” în zbaterea atâtor clipe: ” Sus, pe deal, lumina plânge,/Curcubeiele s-au frânt,/ Codrul ramurile-și frânge / Plecându-se la pământ.” (Plouă peste mine). Anotimpurile par a fi ”pretextul” validării acestor trăiri.Sigur
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
mansardă ce-și inspectează chiar de două ori pe zi cutia poștală ticsită de reclame iar pe la unsprezece gong cum ritmic bate-n fierul balustradei mopul femeii de servici cu sfert de normă așadar azi este luni sunetele s-au rostogolit peste scări ca-ntr-un râs gâlgâit și - acum nehotărâți urmează pașii mei adagio-n concertul zgomotoasei zile. Referință Bibliografică: CONCERTUL / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2059, Anul VI, 20 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
CONCERTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379303_a_380632]
-
ne ospătaserăm cu de toate*) , eu și Rițu, - fratele mai mic -, am fost trimiși să aducem acasă de pe deal unde erau la păscut vaca și vițelul. Eram singuri, liberi și ne ardea de joacă. Pe panta cu iarba înverzită ne rostogoleam în cântecele păsărelelor. Deodată, din văzduh, s-a auzit un zumzet necunoscut nouă și care ne-a întrerupt hârjoana. Pe măsură ce timpul trecea, zgomotul se amplifica și ne-a speriat. Când eu îl încurajam „că n-o să pățim nimic”, cerul se
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
Acasa > Versuri > Iubire > MAI ȚII MINTE, IUBITE? Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mai ții minte, iubite, când ne rostogoleam unul peste altul unul în altul unul în același unu cu buze crăpate cu gânduri înfierbântate cu limbi de foc rătăcite-n nemurire în împlinire în noroc? Mai ții minte, iubite, că-mi erai cer că-ți eram mare că
MAI ȚII MINTE, IUBITE? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379314_a_380643]
-
moment Valdescu crezu că-i fapta duhului necurat, dar instantaneu, din cer, se prăvăliră un șir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată diavolul se opri brusc. Cal și călăreț se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat și sărind în două picioare necheză gata s-o zbughească la întâmplare prin întuneric. Dar animalul nu făcu trei salturi că o gheară
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
Îmi este foame și-mi vine în minte Povestea turtiței ... ”eu sunt turtița minunată, de prin ladă adunată, de bunica pregătită, în cuptor sunt rumentită”. Mă duc să controlez traista să văd dacă nu cumva turtița noastră s-o fi rostogolit asemenea celei din poveste și constat, cu bucurie, că a noastră stă cuminte în traistă și mă îmbie să rup un colțișor. Ce gust minunat, de grâu proaspăt măcinat. Mă întorc din nou la treabă și-I asigur pe harnicii
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
autor anonim “În mod logic, armonia trebuie să vină din inimă. Armonia se bazează într-o mare măsură pe încredere. De îndată ce este folosită forța, aceasta creează teamă. Teama și încrederea nu se pot împăca una cu cealaltă.” - Dalai Lama ****** Victor, rostogolește spre mine un măr, o pară și o nucă. Râde cald, cumva ascuns percepțiilor mele și-mi spune să privesc pe rând, atent fructele, forma lor, să le simt parfumul, esențele, liniile formelor și apoi să-i desfășor pe un
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
anume în mine atunci refuza viața știind la ce s-a angrenat acceptând încercările care au urmat? Există o conștiință a nenăscutului? Sau mai degrabă o subconștiință a lui? Peste toate tăcerile lui Victor din acele clipe, aud foșnetul fructelor rostogolind odată cu ele propria-mi ființă printre rădăcinile tuturor pomilor fructiferi tăiați de mâinile oamenilor și totodată, simt aromele timpilor acestei vieți în care nici acum nu mă regăsesc. Mărul cu aromele lui încearcă să mă determine să simt culorile pământului
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
nu este nimic sacru în om, daca nu poate depăși ispita și tirania apostaziei relativiste, omul este sisific sortit să tragă precum un sclav la targă de pământ a istoriei. Odată urcat pe vârful însorit al muntelui, bolovanul sisific se rostogolește iară și iară, din necesitate dialectica, în văile întunecate ale istoriei. Istoria profana este făcută de om și totuși istoria este prea puțin interesată de destinele individuale ale făuritorilor săi. ● Roată istoriei a alunecat iarăși într-un gol cosmic. Lumile
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]