1,828 matches
-
cei care rămăseseră În țară! -, În discuțiile aprinse pe care le aveam cu Cioran, plimbându-ne amândoi ore În șir dans le jardin du Luxembourg și când originalul și spectaculosul filosof româno-francez Își frângea la propriu mâinile, plângându-se și rușinat de „lașitatea românească”, mi-am permis a-i oferi o „contra-teorie”, care, pe scurt, spunea următoarele: nu, Românii nu sunt lași, nici ardelenii, și cu atît mai puțin muntenii, așa-zișii „mitici”. Numai că noi, ardelenii, În istorie am ales
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să vă facă să vă gândiți că ceva nu e-n regulă? - Stați așa - de ce? Credeți că această persoană ar putea încerca să mă contacteze? Credeți că pe mine mă vrea? Eram incapabil să-mi controlez panica și m-am rușinat imediat. - Nu, nu. Vă rog, domnule Ellis, calmați-vă. Nu cred că sunteți ținta acestei persoane, zise Kimball, dar asta nu mă liniști deloc. Dacă totuși credeți că cineva a încercat să vă contacteze într-o manieră improprie sau care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sale populiste mii de ore de clasă la liceu și mai bine de un deceniu toate manualele școlare, începuse binișor și destul de iute să se convingă pe sine însuși că este „al doilea Eminescu”, naș vtoroi Eminescu. Nimeni nu se rușinează să se așeze pe scaunele goale ale titularilor de merit, oricât de grosolană ar fi impostura. La începutul anilor șaizeci, înainte de debut, am rămas nu rareori uimit până la stupefacție constatând cât de ușor scriitorii de talent, culți, inteligenți etc., cum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de un Gotfried Benn.Ă Oare amicii noștri „universitari” care au emigrat în spații culturale occidentale ne „uită” acolo, după ce „aici” ne consacraseră studii de fină și perspicace analiză a temelor și a viziunii, dintr-un, să zicem, tropism cultural, rușinându-se de „rudele sărace” rămase în țară? Să fie atunci adevărat ce clamează unii tineri de azi, în România, cerând o nouă ierarhie de valori, că volumele noastre, proză și poezie, după ’60 au fost de fapt „supralicitate” și din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
crezusem apropiați și „cuceriți, îmbolnăviți” de ideile, obsesiile, dacă nu de făptura noastră trecătoare, lui, noi îi suntem obligați; dacă nu cu un răspuns, oricum cu tratarea, „atacarea” acestei „chestiuni”, mai ales azi, în modernitate sau post-modernitate, când „specialiștii” se rușinează de a o aborda sau o rezolvă, printr-un sofism sau altul, briliant, fără îndoială, și apoi se privesc în oglindă, Domniile lor, să constate încă o dată cât de abil, de truculent, a putut fi propriul lor creier, propria lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nu numai în România! La ultimele alegeri prezidențiale ale marii noastre surori și „protectoare”, Franța, Lionel Jospin, eficace premier al acestei mari țări culturale și industriale, a recunoscut că fusese credincios în tinerețe troțkismului, fără a avea aerul că se rușinează de asta. De altfel, dacă trăiești la Paris, poți avea surpriza de a întâlni mulți intelectuali, medici, ingineri, jurnaliști sau oameni de condei care tresar când tu, venit dintr-o mică țară din estul european, îndrăznești să condamni în tonuri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ar fi pierdut uzanța propriei limbi, le-ar fi rămas cu siguranță acest „jargon”, care avea, dincolo de calitatea sa de comunicator, și pe aceea de a conserva un „instrument” necesar unei rapide și universale înțelegeri.Ă Nu, să nu ne rușinăm, cum o fac atâția, de această „întârziere statală” și, poate, civică - dacă această „nematurizare civică” ar fi cauza „paraliziei” sub sfârșitul dictaturii ceaușiste! -, iar lamentațiile lui Cioran - acest mare român! - să le interpretăm ca o formă unei „histerii geniale”, un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de peste munți sau vaerul nedreptății seculare, ci sunt semnul unei melancolii profunde în fața existenței sociale sau a existenței pur și simplu, un modus vivendi „descoperit” de romanticii italieni și nemți, de fapt, o viziune asupra vieții. Nu, să nu ne rușinăm de istoria noastră și, când observ pe unii intelectuali veritabili de azi că o fac, mânia mea momentană nu este întrecută decât de amărăciune și nedumerire: cum e posibil, dacă nu ești un măscărici care vrea să atragă atenția asupra
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
supăra că nu lucrez. Nu sunt vrednic să mă încălzească soarele, de aceia m-am așezat la umbră." Lungesc dansul, scurtează fustele, și-i zic balet. *1 Scrieți așa încât și peste o sută de ani să cetiți fără a vă rușina. Amic al virtuții mai curând decât virtuos. /Boileau/ Mai bine să fii sfătuit decât lăudat, ucenicule scriitor. Urâtă meserie bârfeala. /Boileau/ Cânele rău umblă hojma cu urechea sfâșiată. (La Fontaine) Strălucitoare și fragilă ca o oglindă. Înainte de a porni la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al dreptății și progresului. Nu înrudirea de sânge și nașterea leagă pe oameni, ci aspirațiile comune cătră progresul omenirii întregi. Scriitorule, mai bine să fii sfătuit decât lăudat. Tinere poet, scrie așa încât la bătrânețe să te citești fără a te rușina. Pofta pedeapsa leneșului. [JUGOSLAVIA aprilie 1956]* Belgrad Brod pustă. Regiunea spre Saraievo și după Saraievo muntoasă, fără păduri. Piatra munților neagră. Spre Maștar, munți zbârliți cu stânci goale, de o tristeță înfricoșată. Nu-i izvor, nu-s pășuni. Rar câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noaptea asupra ungurilor la Baia. Și i-a dat Dumnezeu în mâinile lui Ștefan voievod și ale oștii sale, și mare mulțime dintre dânșii au fost uciși. Și craiul a fost săgetat atunci în luptă. Și astfel s-au întors rușinați pe altă cale mai scurtă, și nu a fost cum gândiseră ei, ci s-a întâmplat cum a fost voia lui Dumnezeu, Părintele atotțiitor”. La 5 februarie 1468, Ștefan cel Mare se afla la Suceava. Din privilegiul pe care îl
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
având inscripționați anii și locul pelerinajelor ce le-a făcut deja, printre care și unul la Roma în anul jubiliar 2000. Se sprijină într-un mod aproape solemn- sacru în bastonul său și înaintează încet șchiopătând ușor. Privindu-l mă rușinez de mine, uit de usturimile din tălpi și merg în spiritul drumului, cu încredere în Dumnezeu, cu seninătate și lumină în suflet. Este ora 6 și în bucătărie au început să apară pelerini. O pereche de adulți împing cu greu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Îl vedeam mai des în 1988-89, în serile când, după ce mergeam la cantina liceului, vă vizitam, ascultam "Actualitatea românească" și priveam partidele de șah pe care le jucați împreună sau mă uitam prin cărți. Poate ar fi trebuit să mă rușinez că veneam prea des, însă am avut multe de învățat, ca martor tăcut al acelor seri deloc optimiste, despre poezie și moralitate, despre comunism și libertate. Ca să fac o mărturisire, cred că abia după moartea lui Aurel (și după înăbușirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e poezie! Cam acesta a fost tonul cu care l-am întâmpinat junii critici de ocazie pe junele poet. Unii, mai decent și la modul urban, cum era de obicei Lucian Vasiliu, dar alții mai din topor, că acum ne rușinăm. La concluzii, Daniel Dimitriu ne-a lămurit că LIS e un deschizător de drum în poezie, că poezia nu e doar de un singur fel, că trebuie să fim atenți la nuanțe și la fenomenul poetic în plină desfășurare. Ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu voi descoperi frauda, compuseră un nou cântec cu câte o strofă din fiece cântec ce știau. Vorbele se loveau în cap și melodiile împestrițate formau un pot-pourri foarte caraghios. Când au văzut că nu m-au înșelat, s-au rușinat; înfricoșați, au luat-o la fugă de frica bătăii ce-și închipuiră că le voi da în ziua aceea, în loc de zahăr. Au revenit însă și am rămas prieteni; adesea mă însoțeau la plimbare și culegeau flori cu mine. Eu nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
suntem, chemați, măi vere, Stâncă să o ridicăm Și pe umeri s-o purtăm. Poate să nu fie așa, Că eu , nu m-oi supără. Un țăran: Dacă stau și mă socot Roată nu e prost deloc. Povestitorul: Iar boierul rușinat Cu glumă a încercat Să nu lase de ghicit Că gălușca a-nghițit. Și acum mai frățioare Să-ntindem o hora mare. OPȚIONAL ,,POVEȘTILE LUI CREANGĂ ÎN INTERPRETAREA COPIILOR’’ JOC DRAMATIZARE Educ.Mariana Mologheanu Liceul Teoretic ,,Vasile Alecsandri’’ Săbăoani Grupa: Mare
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
mi pun hainele regale de la curte; și astfel, decent îmbrăcat, intru în curțile antice ale oamenilor din vechime, unde, primit cu iubire, mă hrănesc cu singură hrană care este a mea și pentru care m-am născut. Acolo nu sunt rușinat să vorbesc cu ei, și să-i întreb despre rațiunile acțiunilor lor; iar ei, datorită umanității lor, îmi răspund. Și nu simt nicio plictiseală, câte patru ore-n șir. Uit de orice necaz, nu-mi este frică de sărăcie, moartea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și care l-au marcat sub diferite aspecte. Din acest punct de vedere, demersurile domnului Ștefan Ion Ghilimescu au nu doar alura unei atitudini polemice ("nouă românilor ne e teamă să vorbim despre geniul poetului național, ne sfiim și ne rușinăm ca niște vestale chiar și când o afirmă tranșant alții" Eminescu. Între ficțiune și realitate; "Datorită defazajului dintre dinamica socială, economică și politică a perioadei pe care o traversăm și inerția imaginarului colectiv, Eminescu este receptat încă în spiritul clișeelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
că făcea! Căci ia închipuiește-ți, iubite cetitor, ce ar fi fost dacă buna soartă nu-mi scotea înainte în noaptea aceea neuitată pe bravul moscal Ivanca? Cel mai puțin lucru ce mi s-ar fi putut întâmpla era să rămân rușinat în fața unei întregi familii și, prin urmare, în neputință de a mă alia cu dânsa. Apoi, ca consecință, n-aș fi căpătat în jurul meu, după un trai bun și liniștit de peste 30 de ani, un roi de copii, gineri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în cenușă și eu, la vederea ruinilor ei, să strig plin de extaz: Moi seul en être cause et mourir de plaisir!211 Vai, însă am găsit-o solidă pe temeliile ei, ba încă reparată, dichisită, ironică, amenințătoare, ca să mă rușineze și mai mult parcă de copilăreasca mea speranță. Totuși, o dată reinstalat, înscris din nou în cataloagele ei prăfuite, prins ca într-o capcană fără nici o ușă de scăpare, mi-am zis: la urma urmei, un an nu-i o vecinicie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stadiul acestui spațiu, lărgindu-l la scara unei așezări, fie și urbane, vedem aceleași Încercări, și tot cu rezultat incert. Iașii sunt, de câțiva ani, asaltați de veverițe, negre la extrema tătărășeană, roșii la aceea a Copoului, care nu se rușinează să traverseze chiar bulevardul ori, cățărate pe vreun gard, să ronțăie ceva; ba chiar să se Înfrupte din cuiburile vrăbiilor; ca ’n pădure. Mai pe urmă, au apărut chiar fazanii. Despre ciori și câini vagabonzi, ce să mai spun? Sunt
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mulțimea de produse electronice ultramoderne și de mare performanță, de ce să nu încercăm să preluăm și ceva din organizarea și mentalitatea lor? Până când ne vom complace în situația de codași pe lista civilizațiilor europene? Până când vom accepta fără să ne rușinăm că în majoritatea țărilor europene, autoritățile ca și majoritatea populației, când aud că cineva provine din România, îl tratează cu respingere, refuz, antipatie și uneori chiar cu dușmănie (în special în Italia, Franța, Olanda). Asta este situația, dar ea trebuie
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
îmblânzit pe nimeni. Sunteți așa cum era și vulpea mea. Nu era decât o vulpe, aidoma cu altele o sută de mii. Eu însă miam făcut din ea un prieten, iar ea acum nu are în lume seamăn. Și florile se rușinară. Sunteți frumoase, dar sunteți deșarte, le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, firește, un trecător de rând ar crede că e asemeni vouă. Ea însă singură e mai de preț decât voi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
popularizate și transmise la televizor pe canale generale sau speciale (Animal Planet, Geografic Planet, Discovery) filme care arată inteligența, spiritul de familie și de sacrificiu al animalelor și păsărilor, viața lor pură și decentă care adesea ar trebui să ne rușineze pe noi oamenii. Așa apare în lumea animală realitatea parteneriatului pe viață, a creșterii și îngrijirii puilor cu devotament și cu sacrificii nelimitate, uneori cu prețul vieții lor. Animalele ucid doar ca să se apere sau împinse de foamea lor și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
am ridicat atunci eu, de colo, elevul mediocrissim, repetentul de două ori În aceeași clasă (la limba română, În care aveam să ajung profesor, și la limba germană, pe care o Îndru gam, de bine, de rău, de la Kleinkindergarten) și, rușinat de Îndrăzneală, dar mai mult de răspunsul meu corect ce-l soco team prea aproape de mintea cocoșului, am explicat profeso rului că, probabil, fiindcă zeul Mercur, al negustorilor și al hoților la drumul mare, cel Înfățișat prin statui (o aflu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]