3,112 matches
-
răsucit într-un chip de-a dreptul nefiresc. Și mesajul pe care-l transmitea ochiul acela anormal nu avea nevoie de cuvinte pentru a fi înțeles. Colonelul regreta tot ce-i spusese prezumtivului locotenent din armata imperială a Maiestății sale. Rugămintea era atât de umilă încât îi produse repulsie lui Cayle. Niciodată nu mai cunoscuse senzația de a avea pe cineva în palmă, întru totul la discreția lui. Se dădu, pur și simplu, înapoi înfiorat. Nici nu mai voia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ar fi vândut duhul lui Vohu Manah pe un pumn de odoare. În Abarkouh, dincolo de șosea, era un chiparos milenar, Pomul Raiului. Îl vedeai izbucnind din nisip ca o flacără verde-neagră, punctată de amulete și de eșarfe, de bilete cu rugăminți. În 1980, la scurt timp după Revoluție, canadienii și apoi rușii îi făcuseră testele cu carbon: patru mii de ani depășiți. I se mai spunea copacul lui Abraham sau al lui Ibrahim, dacă cel care îți vorbea era musulman ori
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
depinde de personalitate (o persoană care se furișează este nehotărâtă). În gestică, brațele atârnând presupun o atitudine neutră, cele ridicate arată triumful, desfacerea brațelor invită la îmbrățișare, iar aplauzele simbolizează o îmbrățișare scurtă și acustică (palmele înainte pot să însemne rugăminte). Brațele ridicate semnifică chemarea harului, o stare pasivă, receptivă. Ω. Deschiderea brațelor deasupra capului, trimite la semnificația coarnelor, o primire a formelor cosmice. Ω. Brațele ridicate ale prizonierilor semnifică o supunere și o chemare la dreptate. Diavolul este simbolul răutății
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
pedepsim. Eu cât te iubesc pe tine E de prisos să-ți mai spui, Când cu ochii vezi prea bine Că din pricină-ți răpui, Nu mai am cu ce cuvinte Spre - ndurare să te - aduc, Nu știu cu ce rugăminte Iarăși să mă mai apuc, Căci ce mi-au venit în minte Le-am zis și le-am isprăvit De dragostea-mi făr de minte Destule ai auzit, Ajungă dar, contenește A fi-ntr-această părere Și caută creștinește De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
criminal. Trebuie să spun că nu s-a înșelat niciodată. ― Interesant, zâmbi maiorul. Cum iscălește? ― Invariabil, abatele Brown. Cunoașteți, desigur, personajul lui Chesterton. Ne-am întrebat mereu de ce își ascunde identitatea. Prin intermediul ziarelor i s-au adresat mulțumiri și, totodată, rugămintea de a-și scoate masca. ― E prima oară când aud povestea asta. Inspectorul îl privi circumspect: ― Hm, ne-am imaginat că trebuie să fie unul din oamenii dumneavoastră. Aș fi pariat că doamna lucrează în Poliție... ― Doamna?! ― Expertiza grafologică a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
când bate vântul, ca acum, ai impresia că te afli în landă... ăă... pe Bărăgan. Cristescu scoase din buzunar o hârtie. ― Biletul pe care l-a găsit Dascălu era mai mare decât acesta? ― Nu. Avea aproximativ aceleași dimensiuni. ― Încă o rugăminte! Treceți în vestibul și deschideți ușa de la intrare ca și cum ați veni de afară... Șerbănică, buimac, se execută. Maiorul puse hârtia pe parchet privind-o intens. "E unica posibilitate ca biletul să fi ajuns singur acolo. În noaptea aceea, a fost
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
puse mâna pe braț. Matei sări ca ars și urlă: ― Nu mă atinge! Înspăimântată, Melania Lupu își duse mâinile la spate. ― Iertați-mă... Sculptorul tremura. ― Ești o ucigașă! Îl întrerupse zbârnâitul soneriei. Bătrâna duse degetul la buze. ― Am o singură rugăminte, domnule Matei. Încercați să dormiți. După aceea... Se opri în mijlocul drumului: ― Sper că mă pot bizui pe dumneavoastră. * "Mi-e egal, gândi Matei. Vreau să dorm... Ce-i asta? Pași! Îi auzea și Popa... Dar eu nu l-am cunoscut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se liniștiră deajuns ca să poată susține o întrevedere pe care o amînase toată dimineața. Întrevederea cu Greer. Șezu rece ca o stîncă în timp ce nenorocitul speriat își desfășură povestea. Omul era înnebunit de groază și limba i se tot învîrtea formulînd rugăminți de îndurare. O vreme asta n-o deranjă. Era doar firul poveștii sale despre Kershaw și Neelan și... Și Neelan! Oftă manifestîndu-și înțelegerea. Vai de ce zid de nepătruns al voinței și înverșunări se izbise ea! I se păru că relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
spate, relaxîndu-se cu de-a sila. Era o adevărată ușurare, un minut mai tîrziu, să-și dea seama că a luat două hotărâri mari. Cu cîteva minute înainte de ora cinci, mesajul ei înregistrat și reprodus automat îi parveni lui Hedrock. Rugămintea de a se duce la palat îl surprinse. Era greu de crezut că Innelda s-a panicat atît de tare în privința viitorului Casei Isher. Își încheie campania de distrugere și se întoarse în laboratorul lui secret. Ajuns acolo, căută lungimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să mai verifice încă o dată ușa. Acesta s-a dus și a mai răsucit încă o dată foraibărul descuind-o. Si astfel, pe când dormeam mai bine, ne-am trezit bătuți peste umăr de caporalul care venise în control, și cu toate rugămințile noaste nu ne-a iertat iar a doua zi ne-a scos la raportul comandantului de pluton: sublocotenent NĂSTURA EUGEN, care ne-a făcut observație că am dormit în timpul plantonului și ne-a citit din regulament că, Comandantul nu trebuie
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
iarnă, acesta s-a dus la Bancade Credit, unde cașier era Miclăuș Ionel. Cașierul știa că este o clientă care nu restituie împrumuturile rșefuzând să-i acorde împrumutul. Venind acasă, Stere Petre află de la mama lui cele întâmplate și la rugămintea ei, merge la Banca de Credit pentru a obține el un împrumut. Gășind ușa încuiată, observă prin fereastră că în interior se află cașierul și, cunoscând clădirea și împrejurimile, se duce prin spate și printr-un culoar intră în cașierie
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
nici un jaf din respect pentru mine, ca să nu-mi dea bătaie de cap, precum dihorul care nu mănâncă păsări din zona unde are cuibul doar de prin vecini. Într-una din zile Șerban a venit la mine în audiență cu rugămintea de a-i da o învoire pentru două zile fratelui său care se află la arestul miliției pentru furt și pentru a merge la Făurei la o nuntă(acolo fiind cuibul țiganilor). I-am răspuns că nu se poate întrucât
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
acele porții de carne, cârnați , vin erau de la săracii muncitori agrișcoli că nu știau cum să ne ajute să le gășim banii. La ziuă cu ajutorul unei lopeți ne-am făcut drum și astfel am reușit să ajungem în Galați cu ,,rugămintea’’ ca acest infractor să ne indice locul corect unde a ascuns banii și să nu ne mai plimbe prin zăpadă și viscol. De fiecare dată ne indica un alt loc unde Așascuns banii. Că Așascuns banii în beciul cu cartofi
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Mântuiește-mă de cel rău, și nu-l permite! Mântuiește-mă de inițiatorul răului Răul vine în întâmpinarea omului ca materializare a inițiatorului său, satana, precum și a complicilor săi puternici. Prin urmare, ultima cerere din rugăciunea Tatăl Nostru culminează cu rugămintea, ca Dumnezeu să ne ferească de a cădea în mâinile susnumitelor puteri ale răului, și de păcatul răspândit de ele. Mai cu seamă să nu ne lăsăm zdrobiți de acel rău, din care nu există cale de ieșire, și care
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
văzând că tace, deoarece liana continua să trosnească amenințător și deodată am înțeles că necunoscutul era surd, nu mă auzea. Prin urmare în zadar povestisem, nu mă asculta nimeni, vorbeam în gol. "Povestește, insistă necunoscutul, de data aceasta ca o rugăminte și ca o poruncă. N-are importanță că eu sânt surd". Și am reînceput să povestesc, să mă leg de copaci, strâns, cât mai strâns, ca să fiu sigur că golul de sub mine nu va reuși să mă înhațe. Pe măsură ce liana
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
repezit imediat să-l ridice. Altădată, l-am chemat să schimbe limonada pretextând că se încălzise și, iarăși, am răsuflat ușurat când Francisc a rânjit politicos, a dat din cap supus, a luat carafa și a ieșit să-mi îndeplinească rugămintea. Modestia nu-mi mai atârna demult ca o piatră de moară de picioare, dar nici nu țineam să mucezesc între oglinzi. Mi se părea mai avantajos să trag foloase pe rând din toate, fără să mă leg nici măcar de visele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se apropia o victorie amenințătoare... Până la urmă am trișat ca să-mi obțin înfrîngerea. Atunci, Bătrânul deveni radios. ― Sînteți un jucător irezistibil, i-am zis și m-am pregătit să mă retrag. ― Să mai facem una, hotărî el. Era ceva între rugăminte și poruncă. Intre dorință și amenințare. A trebuit să mă supun. Și, din nefericire, ar câștigat următoarea partidă. Bătrânul s-a enervat foarte tare. ― Încă una, zise el. Se congestionase la față, tăcea arțăgos și întreaga mea situație atârna, simțeam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îngăduie-mă printre locuitorii pământului! Consternat de dispariția colegului brăilean n-am avut chef de masă și de odihna obișnuită. După ora 18, primesc din Călărași un telefon confirmând primirea volumului III, la care am adăugat toate trei volumele, cu rugămintea de a le dona Bibliotecii orășenești. Dl. Mitulescu m-a anunțat că în curând voi primi o scrisoare de mulțumire de la direcția Bibliotecii și că dumnealui va scrie un articol referitor la volumul III. Sâmbătă, 31 iulie, încă de dimineață
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ne-au rupt moșia părintească, au semănat bejenie și moarte pretutindeni...ne-au robit părinții și frații și bunicii, ducându-i în Siberii înghețate, pardosind cu trupurile lor întinderile cele nemărginite...”. E clară atitudinea de cetățean patriot a scriitorului. Aceeași rugăminte am adresat-o și noi, cu speranța în Dreptatea divină și a Istoriei noastre milenare. în Satul elogiază satul românesc în general, satul bucovinean în special, satul pur cu oameni care „mi-au spus păsul inimii lor, alături de ei m-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care mi-au luat interviul privind calitatea mea de veteran de război - acțiune întreprinsă în cadrul unui concurs general pe țară, în vederea conservării memoriei celor care ne-am făcut datoria patriotică în vremuri de mare cumpănă pentru țară. Am dat curs rugăminții de a-i scrie, concretizat în rândurile ce-i adresam la 10 septembrie 2010. Iași, 23 August 2010 Preabunul meu domn, Aș vrea să vă scriu mai multe, căci de la ultima dumneavoastră scrisoare s-au întâmplat lucruri care au schimbat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu au nici fonduri pentru achiziții aferent anului în curs...) Având adresele bibliotecilor și acceptul lor în eventualitatea unei donații sunteți în măsură să luați personal hotărârea pe care o veți crede de cuviință, în măsura în care considerați că vă pot ajuta rugămintea mea este să nu pregetați. Al dumneavoastră, Mihai Petru Georgescu Voi încerca să clarific situația printr-o nouă scrisoare și eventual trimiterea unor volume către Bibliotecile menționate în scrisoarea ce mi-a expediat. încă din 27 iulie am expediat prioritar
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Roman Scumpu * O veste bună mult așteptată Tocmai când socoteam gata materialul actualului volum, primesc un plic obișnuit de la dl. Roman Scumpu - confrate pensionar și gospodar în Priponești. În plic găsesc o mică mențiune directă, ce mi se adresa cu rugămintea de a mă apleca asupra unei creații poetice de 115 versuri, să le analizez și să-mi dau părerea dacă merită sau nu a fi luate în seamă. Modest, consăteanul meu, așa cum îi stă bine unui priponeștean neaoș, se arată
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
față, se aplecă acum înainte și întinse un deget spre Maggie. Deci da, știu ce îl preocupa pe Shimon Guttman. Sinuciderea poporului evreu. Mă auziți? Autodistrugerea poporului evreu. Asta voia el să prevină. Uri ridică o mână în semn de rugăminte, ca un elev care cere permisiunea profesorului său să vorbească. Maggie își dădea seama că își ținea părerile pentru el. Fie pentru că era prea epuizat ca să-și adune puterile pentru o confruntare, fie pentru că luase înțeleapta decizie că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să înceapă? Indiciul tatălui său - oare chiar fusese lăsat înăuntrul unui joc pe calculator sau și asta era rezultatul imaginației sale febrile? - îi trimitea la catacombele subterane din Zidul de Vest, care acopereau o distanță semnificativă. Uri știa bine: refuzase rugămințile repetate ale tatălui său de a se întoarce într-o zi din New York și de a face turul, dar citise despre asta. Îți lua cel puțin o oră ca să le parcurgi. Stând astfel în întuneric, Uri întrezări în sfârșit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
c-au fost o grămadă de baluri cu juni, scumpule, da’ mi-am păstrat onoru’.“ Lana se repezi pe scenă la Darlene și la pasăre și le împinse pe ușă afară. Jones asculta vocile ridicate care se certau în stradă, rugămințile și pocnetul unei palme căzute peste obrazul cuiva. Se duse în spatele barului să bea un pahar cu apă, gândindu-se la vreo metodă de sabotaj care s-o înfunde definitiv pe Lana Lee. Afară, papagalul croncănea și Darlene plângea. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]