1,873 matches
-
aproximativ 60 de tancuri și blindate, a fost prins în ambuscadă și distrus pe Trpinjska Cesta. Zadro a fost ucis de forțele sârbe pe 16 septembrie. Trupul său a fost inițial recuperat și îngropat de unitatea sa. Totuși, când forțele sârbe au capturat orașul, trupul său a fost dezgropat și a rămas dispărut până în vara anului 1998, când a fost exhumat, împreună cu trupurile altor 937 de victime, dintr-o groapă comună din Borovo Naselje. a fost înmormântat cu onoruri pe "Aleja
Blago Zadro () [Corola-website/Science/321527_a_322856]
-
Iisus. Este o sărbătoare culturală importantă pentru cea mai mare parte a lumii occidentale și este larg observată ca o sărbătoare totală sau parțială, în anticiparea Crăciunului. În cultura occidentală, este aniversat pe 24 decembrie. Cu toate acestea biserica Coptă, Sârbă, Rusă, Macedoneană și Biserica Ortodoxă Georgiană, precum și Biserica Ortodoxă a Ierusalimului, folosesc Calendarul iulian, care este în acest moment cu 13 zile în urma Calendarului gregorian, așa că pentru adepții acestor Biserici, Ajunul Crăciunului coincide cu 6 ianuarie a următorului an în
Ajunul Crăciunului () [Corola-website/Science/321609_a_322938]
-
iugoslave în calitate de comandant de tanc, a urcat rapid în ierarhia Armatei Populare Iugoslave în anii 1970 și 1980, ajungând în funcția de comandant al Primului District Militar din Belgrad și la comanda trupelor iugoslave care au asediat Vukovarul, în timpul ofensivei sârbe în Croația din toamna anului 1991. Când completa destrămare a fostei Iugoslavii s-a întrezărit la orizont pe 28 aprilie 1992, odată cu constituirea Republicii Federale Iugoslavia, pe ruinele fostei RSFI, funcția lui Panić nu se mai potrivea cu configurația politică
Života Panić () [Corola-website/Science/321736_a_323065]
-
, (în și sau "General-Potpukovnik", în sârbă literal „General sub-colonel”), este un grad militar în unele armate, cu precădere în Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe. Gradul de general locotenent-colonel reprezintă în unele armate o poziție ierarhică superioară celei de general-maior. În Armata Sârbă, denumirea de „sub-colonel
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
, (în și sau "General-Potpukovnik", în sârbă literal „General sub-colonel”), este un grad militar în unele armate, cu precădere în Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe. Gradul de general locotenent-colonel reprezintă în unele armate o poziție ierarhică superioară celei de general-maior. În Armata Sârbă, denumirea de „sub-colonel” ("Potpukovnik" / Потпуковник) este folosită mai des decât cea de locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
Sârbe. Gradul de general locotenent-colonel reprezintă în unele armate o poziție ierarhică superioară celei de general-maior. În Armata Sârbă, denumirea de „sub-colonel” ("Potpukovnik" / Потпуковник) este folosită mai des decât cea de locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe, gradul de general locotenent-colonel se situează ierarhic imediat sub cel de general-colonel. Gradul de general locotenent-colonel corespunde ca funcție unui comandant de divizie. În Republica Macedonia și Slovenia, un general locotenent-colonel (în , în ) este un grad militar superior celui de
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
directă a generalului Života Panić. Brigada condusă de colonelul Mrkšić a fost principala forță responsabilă cu atacarea și ulterior ocuparea orașului Vukovar. Forțele croate din Vukovar s-au predat abia pe 18 noiembrie 1991, iar armata iugoslavă și forțele paramilitare sârbe au ocupat orașul. Pe 19 noiembrie, unități ale armatei iugoslave au ajuns la spitalul din Vukovar, în care mai multe sute de croați și ne-sârbi se refugiaseră în ultimele zile ale asediului, sperând că vor fi evacuați în prezența
Mile Mrkšić () [Corola-website/Science/321741_a_323070]
-
de la spitalul din Vukovar, cel puțin 264 au fost uciși la ferma Ovčara, mulți alții fiind dați dispăruți. După ocuparea Vukovarului, Mile Mrkšić a fost promovat la gradul de general locotenent-colonel în Armata Populară Iugoslavă și ulterior, după autoproclamarea Republicii Sârbe Krajina, a fost numit Șef de Stat Major al armatei acestei entități sârbe ("Srpska Vojska Krajine" - SVK), în mai 1995. După înfrângerea SVK de către forțele croate, în august 1995, Mrkšić s-a retras din serviciul militar activ. Mrkšić a fost
Mile Mrkšić () [Corola-website/Science/321741_a_323070]
-
mulți alții fiind dați dispăruți. După ocuparea Vukovarului, Mile Mrkšić a fost promovat la gradul de general locotenent-colonel în Armata Populară Iugoslavă și ulterior, după autoproclamarea Republicii Sârbe Krajina, a fost numit Șef de Stat Major al armatei acestei entități sârbe ("Srpska Vojska Krajine" - SVK), în mai 1995. După înfrângerea SVK de către forțele croate, în august 1995, Mrkšić s-a retras din serviciul militar activ. Mrkšić a fost inculpat în 1995, împreună cu Miroslav Radić, Veselin Šljivančanin și Slavko Dokmanović (care ulterior
Mile Mrkšić () [Corola-website/Science/321741_a_323070]
-
Bosanski Šamac, RS Bosnia și Herțegovina, RSF Iugoslavia, astăzi în Republică Srpska, Bosnia și Herțegovina - d. 12 martie 2003, Belgrad, Șerbia și Muntenegru) a fost un om politic sârb, prim ministru al Șerbiei, primar al Belgradului, lider al opoziției democratice sârbe și doctor în filosofie. Đinđić a înființat Partidul Democrat modern și a devenit președintele acestuia în 1994. De-a lungul anilor 1990, a fost unul dintre liderii opoziției față de regimul lui Slobodan Milošević, si a devenit prim ministru al Șerbiei
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
față de regimul lui Slobodan Milošević, si a devenit prim ministru al Șerbiei în 2001 după răsturnarea lui Milošević. Ca prim ministru, a susținut reforme democratice și integrarea europeană a Șerbiei. A fost asasinat în 2003 de membri ai crimei organizate sârbe. Đinđić s-a născut la Bosanski Šamac, aflat astăzi în Bosnia și Herzegovina, pe atunci parte din RSF Iugoslavia, unde tatăl său era ofițer în Armată Populară Iugoslavă (JNA). Mama, Milă Dušanić, casnica, l-a crescut pe el și pe
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
din Mostar, Bosnia și Herțegovina în 1999. Ulemek, împreună cu Zvezdan Jovanović, au fost acuzați de conspirație pentru comiterea asasinatului de la 12 martie 2003. Trei dintre cei doisprezece condamnați, Milan Jurišić, Ninoslav Konstantinović și Vladimir Milisavljević sunt căutați încă de autoritățile sârbe și de INTERPOL.
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
stabilit în același cartier. Datorită similitudinilor între limbile vorbite de cele două grupuri etnice, localnicii au numit și pe noii veniți tot sârbi. Bulgarilor li s-a dat pământ în apropierea râului, unde au înființat grădini de zarzavaturi. Minoritățile etnice sârbe și bulgare nu și-au păstrat identitatea și limba, recensământul din 2002 arătând prezența a doar patru sârbi și patru bulgari în oraș. Amintirea existenței acestor comunități a rămas, însă, prin faptul că, în oraș, legumicultorii sunt încă denumiți "sârbi
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
Armata bulgară era nimicită, țarul Mihail Șișman fiind omorât în luptă. Regele sârbilor restabilea pe tronul de la Târnovo pe sora sa Anna și pe fiul acesteia, Ioan Ștefan (în timp ce sora lui Andronic, Theodora, fugea). Bătălia de la Velbujd reprezintă începutul hegemoniei sârbe în Balcani și marchează o schimbare în destinele țărilor balcanice.Ea aduce decizia în război pentru Macedonia și pune fundamentele hegemoniei sârbești, sub semnul căreia se va derula în deceniile următoare evoluția Sud Estului european. Andronic al III-lea încerca
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
sau Mitrovița în limba română, "Сремска Митровица" în sârbă chirilica , în , în , iar în ) este un oraș în Șerbia, situat în provincia autonomă Voivodina. Orașul este situat pe teritoriul vechiului oraș "Sirmium", din timpul Imperiului Român. "" este centrul administrativ al districtului "Sirmiei" (în sârbă "Srem"). În 2002, orașul numără
Sremska Mitrovica () [Corola-website/Science/321921_a_323250]
-
limba română, "Сремска Митровица" în sârbă chirilica , în , în , iar în ) este un oraș în Șerbia, situat în provincia autonomă Voivodina. Orașul este situat pe teritoriul vechiului oraș "Sirmium", din timpul Imperiului Român. "" este centrul administrativ al districtului "Sirmiei" (în sârbă "Srem"). În 2002, orașul numără 39.084 de locuitori. Sub Imperiul Român, orașul era cunoscut sub numele de "Sirmium". Regiunea Sirmiei își trage numele de la numele orașului. La începutul anilor 1180, orașul Sfanțului Dumitru a devenit "Dmitrovița", apoi "Mitrovița" și
Sremska Mitrovica () [Corola-website/Science/321921_a_323250]
-
ar fi revistele "Antares", "Dialogue", "L'Emhleme" și "Miniature" din Franța, "Gradina" (Iugoslavia), antologia maghiară "Téren és időn túl...", precum și în rusă și bulgară. Împreună cu Adina Lipai a realizat pentru editura Granada colecția anuală "Fantasticul Mileniului III", tradusă în maghiară, sârbă, franceză, rusă, germană și engleză.
Mihail Grămescu () [Corola-website/Science/321327_a_322656]
-
50 de limbi și dialecte; 22 dintre acestea au peste 95% din traducere terminată. Se folosește setul de caractere UTF-8. Traducerile principale sunt: albaneză, bască, chineză, croată, daneză, olandeză, finlandeză, franceză, galițiană, germană, greacă, ungară, ebraică, italiană, japoneză, portugheză, rusă, sârbă, slovenă, spaniolă, suedeză. Există de asemenea multe traduceri parțiale în alte limbi (cum ar fi româna) . LimeSurvey are o mare varietate de aplicații. Aceasta permite utilizatorilor să creeze și să găzduiască sondaje de mare calitate, ideal pentru scopul de a
LimeSurvey () [Corola-website/Science/321418_a_322747]
-
(în , în ) a fost o luptă care a durat 87 de zile, desfășurată în orașul Vukovar din estul Croației. Asedierea orașului s-a făcut de către Armata Populară Iugoslavă ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA), sprijinită de diverse forțe paramilitare sârbe, cu intenția de a desprinde localitatea de Croația și de a o anexa Republicii Sârbe Krajina, care să formeze o uniune cu Serbia și Muntenegru. Asediul s-a desfășurat între august și noiembrie 1991, în timpul Războiului Croat de Independență. Orașul a fost
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
desfășurată în orașul Vukovar din estul Croației. Asedierea orașului s-a făcut de către Armata Populară Iugoslavă ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA), sprijinită de diverse forțe paramilitare sârbe, cu intenția de a desprinde localitatea de Croația și de a o anexa Republicii Sârbe Krajina, care să formeze o uniune cu Serbia și Muntenegru. Asediul s-a desfășurat între august și noiembrie 1991, în timpul Războiului Croat de Independență. Orașul a fost apărat de diverse detașamente militare croate și de voluntari. Asediul s-a terminat cu înfrângerea
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
375 de maghiari (1.6%), 6,124 care s-au declarat iugoslavi (7.3%), și 8,335 (9.9%) alții sau nedeclarați. Pe 25 iunie 1991, Croația și-a declarat independența față de Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Liderii politici ai minorității sârbe din Croația au reacționat cu vehemență, organizând proteste la scară largă și, ulterior, punând mâna pe arme împotriva guvernului croat pe teritorii întinse din țară, începând cu 1990. Aceste mișcări au fost sprijinite de conducerea sârbă, la vârful căreia se
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
afla Slobodan Miloșevici, și de Statul major dominat de sârbi al Armatei Populare Iugoslave. În această etapă a conflictului iugoslav, obiectivele lui Miloșevici și ale Armatei Populare Iugoslave difereau întrucâtva. Miloșevici intenționa să sprijine secesiunea de Croația a comunităților rebele sârbe și să le integreze într-o Iugoslavie dominată de Serbia. Conducerea Armatei Populare sprijinea și ea rebeliunea sârbă, însă voia mai mult, și anume să distrugă în fașă noul stat croat. Conform fostului șef al armatei, Veljko Kadijević, planul era
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Zagreb și distrugerea forțelor armate ale acestui stat. Odată realizat acest lucru, noua Iugoslavie își putea stabili singură granița vestică, reducând mult din teritoriul Croației. Un element cheie în acest plan era folosirea forțelor armate combinate pentru ocuparea regiunii majoritar sârbe a Slavoniei de Est, apoi avansarea spre vest, către Zagreb, forțând capitularea statului croat. Regiunea se afla deja în centrul unei îndelungate crize politice. HDZ, partidul naționalist croat aflat la conducere, avea o influență directă redusă în municipalitatea Vukovar, nereușind
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
în alegerile din 1990. În iulie 1990, adunarea municipală din Vukovar, dominată de sârbi, a intrat în conflict direct cu guvernul secesionist croat, când a refuzat să recunoască noua constituție a Croației, care reducea ca importanță statutul politic al minorității sârbe. Adunarea era dominată de Liga Comuniștilor. Un inginer agronom sârb, Slavko Dokmanović, a fost ales președintele adunării. În primăvara anului 1991, miliții paramilitare din Serbia, antrenate să lupte în Croația, au fost sprijinite și finanțate de Slobodan Miloșevici prin Ministerul
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
fortificate. Această combinație avea ca scop încetinirea și disiparea atacurilor Armatei Populare Iugoslave, până în punctul în care contraatacurile ar fi putut forța o retragere a acesteia. Forțele atacatoare era un amestec de soldați ai Armatei Populare Iugoslave, recruți din Forțele Sârbe de Apărare a Teritoriului ("Teritorijalna Obrana" sau "TO"), cetnici (paramilitari naționaliști sârbi) și miliții sârbe locale, numărând în total circa 50,000 de oameni. Deși, în teorie, erau de departe mai puternice și mai bine echipate decât forțele croate, moralul
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]