1,976 matches
-
este păcat fiind și plătit, pentru a-l avea seara la cameră. Fără să mai stăm pe gânduri în momentul când ne-am ridicat de la mese ca să plecăm spre hotel am și strâns sticlele fiecare punându-le într-o sacoșă ce ne-a oferit-o Gheorghe Durac, strângând astfel 12 l de vin, cantitate care am dus-o fiecare cum am putut la destinație. Seara, după orele 19, am început să ne adunăm cu toții în cameră la Gheorghe Boancă, fiecare
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Dorința lor îi împinsese la extreme. Își luaseră măsuri de precauție legându-se unul de altul cu o frânghie pentru a evita vreun accident în timpul escapadei pe râu. Hainele destul de voluminoase și grele fuseseră introduse de fiecare în câte o sacoșă din plastic care trebuia trecută în dinți până dincolo pe teritoriul străin. Dinții le clănțăneau ca un burghiu în plină funcțiune, riscând ca la un moment dat să-și piardă hainele. Acele ghețarilor de pe râu le furnicau tot corpul, aducându
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
marea actriță dispărând efectiv în spatele personajului său), Mama RomâNica este imediat recognoscibilă, cu toate ticurile, țâfnele și înduioșările sale. Este România orală și viscerală, canibalizată de politica la televizor și ea însăși canibală abulică, șleampătă, rătăcită-n tranziție cu aceeași sacoșă și pe care o înțelegi, dar cu care nu te poți înțelege. E monstrul născut din coșmarul ceaușist și care încă nu s-a trezit ; uneori îl iubești, căci e de-al tău, alteori îl urăști, căci acest al tău
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
firesc cu mine, dar care nu-mi dăduse niciodată speranțe, iat-o acum în camera mea... Bine-ați venit, doamnă! îi spun, luîndu-i mîna să i-o sărut. Și-a retras mîna încet dintr-a mea, apoi a scos din sacoșă un pachet: Cadoul de Crăciun, îmi spune, întinzîndu-mi pachetul. Cu o condiție, precizează. Seara asta, să-mi spui pe nume: Tamara. Bine? Bine, răspund, luînd pachetul. Mulțumesc mult! Desfac hîrtia și găsesc, legate cu o panglică, volumele de teatru ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privirea spre una din vitrinele alăturate, observ că sînt cu casca de protecție pe cap și cu ecusonul în piept. Bag ecusonul în buzunar și-mi scot casca de pe cap. O învelesc într-un ziar și-o bag într-o sacoșă de plastic, pe care o port întotdeauna la mine, în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite. Intru în curtea I.L.L.-ului, pătrund într-un culoar lung, cu cîteva uși în partea stîngă, bat la o ușă pe care scrie "relații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trec prin fața portarului în fugă și ies în stradă, grăbindu-mă să prind mașina de combinat care se apropie de stație. Ajung la combinat în aproape un sfert de oră. Arăt legitimația portarului și intru. Scot casca de protecție din sacoșă, mi-o pun pe cap, împăturesc sacoșa și ziarul băgîndu-le în buzunar și mă îndrept spre pavilionul administrativ. Dar la cine să mă duc?! Cine are putere așa mare încît să-l scuture pe Condurache?! Directorul general! îmi zic. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în stradă, grăbindu-mă să prind mașina de combinat care se apropie de stație. Ajung la combinat în aproape un sfert de oră. Arăt legitimația portarului și intru. Scot casca de protecție din sacoșă, mi-o pun pe cap, împăturesc sacoșa și ziarul băgîndu-le în buzunar și mă îndrept spre pavilionul administrativ. Dar la cine să mă duc?! Cine are putere așa mare încît să-l scuture pe Condurache?! Directorul general! îmi zic. Mă cunoaște bine. Și-apoi, modul cum abordează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
adică. Don Șef scoate din buzunarul șubei un bilet ștampilat, îl completează, îl semnează și mi-l dă, urîndu-mi succes. La poartă, e înghesuială iese schimbul de la ora paisprezece. Dau portarului biletul de voie și mă grăbesc spre stație. Scot sacoșa și ziarul din buzunar, învelesc casca în ziar și o pun în sacoșă. Cu aglomerația care e în stație, nu cred să ajung în oraș pînă la ora cincisprezece. Merg spre capătul peronului și stau pe marginea șoselei, urmărind cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
semnează și mi-l dă, urîndu-mi succes. La poartă, e înghesuială iese schimbul de la ora paisprezece. Dau portarului biletul de voie și mă grăbesc spre stație. Scot sacoșa și ziarul din buzunar, învelesc casca în ziar și o pun în sacoșă. Cu aglomerația care e în stație, nu cred să ajung în oraș pînă la ora cincisprezece. Merg spre capătul peronului și stau pe marginea șoselei, urmărind cu privirea mașinile care pleacă spre oraș. În fața pavilionului administrativ, inginerul Florea și Dinu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o cunosc; acum mi-am amintit: a fost la premiera piesei mele împreună cu soțul ei, judecător, și a rămas pînă spre miezul nopții, după spectacol, la petrecerea din clubul teatrului. Umblați cu casca de protecție după dumneavoastră, arată ea spre sacoșa din mîna mea. Asta mi-amintește de o replică dintr-un scenariu de-al dumneavoastră: "Să-mi iau și casca de protecție, poate vrea careva să-mi dea la cap", rîde, apropiindu-se. Cu ce problemă? Aș vrea să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de blană pe fotoliul de la capătul patului, din fața oglinzii. E trei și cîteva minute, arată spre ceasul de la mîna sa. Pînă la ce oră aveți program? Patru, răspund, rămînînd în ușa camerei. Te rog, lasă-ți scurta și aruncă naibii sacoșa aia! îmi spune, potrivindu-și în fața oglinzii, în fugă, buclele. Ce te-a apucat să umbli cu casca după tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
camerei. Te rog, lasă-ți scurta și aruncă naibii sacoșa aia! îmi spune, potrivindu-și în fața oglinzii, în fugă, buclele. Ce te-a apucat să umbli cu casca după tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și fularul, agățîndu-le în cuier. Să știi, mă amenință ea din nou, preocupată de telefon, dacă nu ai dreptate, te pălmuiesc pînă-ți crapă obrazul!... Alo, se adresează în receptor, un fir cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cameră. Se poate întîmpla oricui să verse... Trage un fum din țigară, își trece mîna stîngă de cîteva ori prin păr, aranjîndu-și-l, își netezește fusta, scutură scrumul în scrumiera micuță de pe noptieră, își rotește privirea prin cameră, surîde cînd observă sacoșa cu casca de protecție în ea și devine gravă cînd privirea i se oprește asupra mea. Uneori, strînge ea din umeri, vărsatul are și motive psihice... Spune-mi, schimbă brusc tonul, privindu-mă fix, cu ochii măriți, de cîte ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acum, dă lecții de morală, etică și echitate. Păcat că n-ai văzut-o cum a strigat la mine azi. Mi-nchipui, surîde Cristina, cuprinzîndu-și în palma dreaptă umărul stîng, maltratat de mine. Mă plec și iau de lîngă cuier sacoșa de plastic, în care am casca de protecție. Altădată, rîde doamna Cristina, dacă tot umbli cu casca de protecție după tine, să ți-o pui pe cap... Iar tu, Cristina, îi spun eu scurt, furios, ar trebui să te îmbraci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Cristina Dumitriu, ar fi trebuit să-l simtă Ina Cristian... Spune-mi, o întreb eu apăsat, cu cinism, am sau nu dreptate?... Minți! Ieși afară, afară!! explodează Cristina, ridicînd pumnii să mă lovească, dar îi prind brațele din zbor, lăsîndu-mi sacoșa să cadă la picioare. Ieși afară sau țip! îmi strigă printre dinți, cu ură, încercînd zadarnic să-și elibereze mîinile. O strîng mai cu putere, apropiind-o. În noaptea asta, îi recit eu încet și apăsat, a mai îmbătrînit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
unde și-o fi ascuns greierul arcușul sfînt, să-l cauți tu, îi spun eu încet, aproape în șoaptă, eliberîndu-i mîinile. "Aș vrea să-l găsesc eu, / Înaintea hoților de lucruri sfinte", adaug, apoi mă plec și iau de jos sacoșa, vrînd să mă îndrept spre ușă. Ești cinic, Mihai, îmi spune ea pe un ton amar. Uneori, aprob eu din cap, chiar și cinismul poate da roade comestibile. Prefațîndu-ți volumul, un critic a spus: "S-ar părea că Ina Cristian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Șef. Ascultă, spune el unui muncitor, care așteaptă lîngă intrare, cînd îi vezi pe ceilalți, le comunici că l-am găsit. Urcați în mașină, îmi arată Don Șef spre mașina lui, parcată în fața hotelului. Deschid portiera, urc în față, pun sacoșa cu casca de protecție pe genunchi, vreau să închid portiera, dar ochii mei numără în fugă etajele hotelului, oprindu-se pe etajul șase. Doamna Cristina a ieșit pe balconul din marginea vestică și-mi face semn cu mîna. Îi răspund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spune, arătînd cu stiloul spre mine. Mă retrag, odată cu Don Șef, să mă așez pe un scaun, lîngă perete. Nu-nu, la masă, mai sînt locuri, precizează bărbatul blond. Mă așez pe unul din scaunele libere, de lîngă masă, îmi pun sacoșa pe genunchi și încep să-mi deschei nasturii scurtei îmblănite. Cred că știți despre ce este vorba, mi se adresează bărbatul blond, cu o voce calmă, ponderată. Ați fost chemat să spuneți dacă puteți porni separatorul și în cît timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă retrag. Trebuie să iau niște date de la Serviciul dezvoltare și să fac un calcul pentru cantitatea de gaz ce-o pot băga în rezervoarele instalației. Bine, ne întîlnim la clădirea instalației, spune directorul general încuviințînd plecarea mea. Îmi iau sacoșa cu casca de protecție în ea, salut, apoi ies. Scot casca, mi-o pun pe cap, iar punga de plastic și ziarul le arunc în scrumiera mare, cu picior, de pe sală. Intru în camera dispecerului, spun un "sărut mîinile" tehnicienei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
toate rochiile mele Betsy Johnson și elasticele mele de păr Louis Vuitton. TREI: Las moștenire toate celelalte bunuri din proprietatea mea care rămân, de indiferent ce fel și oriunde s-ar afla, în afara oricăror haine care se vor afla în sacoșe în fundul șifonierului** lui LUKE JAMES BRANDON. +ân afara cazului în care preferă geanta cea nouă DKNY, cu curele lungi. *și, de asemenea, inelul meu pentru chei de la Tiffany, pe care l-am pierdut, dar trebuie să fie pe undeva prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
scaun, ușor crispată. — Bex! Ce bine c-ai venit! Hai, că mi-au început contracțiile! — Îmi pare rău c-a durat atâta, zic trăgându-mi sufletul. Am vrut doar să fiu sigură că nu-ți lipsește nimic. Dintr-una din sacoșe îmi scapă un Scrabble pe jos, și mă aplec s-o ridic. Ăsta-i pentru când ți se face anestezia, îi explic. — A venit taxiul, intervine doamna cu ochelari aurii. Aveți nevoie de ajutor? În timp ce ne îndreptăm spre taxiul pornit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spre taxiul pornit, Suze se uită la bagajul meu absolut șocată. — Bex... de ce-ai cumpărat o canoe gonflabilă? — E pentru când stai pe-o parte. Sau așa ceva. — Și stropitoare? N-am găsit nicăieri spray de plante. Respirând greu, îndes sacoșele în grabă în taxi. — Și ce nevoie am de spray de plante? — Știi ceva, n-a fost ideea mea, da? zic defensiv. Hai! Grăbește-te! Printr-un miracol, reușim să băgăm toate astea în taxi. O vâslă scapă pe jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
strâns. O să facem asta împreună. — Știi ceva despre naștere? — Ăă... da, mint. Tone! — Ca, de pildă? — Ca, de pildă... ăă... că ai nevoie de prosoape fierbinți... și... Brusc, zăresc un colț dintr-o cutie cu lapte pentru bebeluși ieșind din sacoșă... și că mulți copii au nevoie de injecție cu vitamina K, imediat după naștere. Suze mă privește, impresionată. — Uau. De unde știi asta? — Mai știm și noi câteva ceva, zic, împingând cutia înapoi cu piciorul. Vezi? O să fie bine! OK, pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ceva? zice o femeie în uniformă albă, care apare de nicăieri. Eu sunt moașă. Care e problema? — Prietena mea naște din clipă-n clipă! Are nevoie de ajutor imediat! Unde e? — Aici, zice Suze, chinuindu-se să intre cu trei sacoșe sub braț. — Suze! țip îngrozită. Nu te mișca! Trebuie să te întinzi imediat în pat! Are nevoie de medicamente, îi spun moașei. Are nevoie de o injecție epidurală și de anestezie generală, de niște gaz ilariant și, în mare, cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și în clipa imediat următoare simt cum îmi îngheață cuvintele pe buze. Nu este Eileen. E Alicia Scorpia cu picioare lungi. Apărută ca din pământ, ca o mașteră din povești. E îmbrăcată într-un compleu roz, are în mână o sacoșă de la Tiffany și emite ostilitate prin toți porii. Tocmai azi, dintre toate momentele posibile. Ca să vezi, spune. Ești mândră de tine, Becky? — Ăă... nu. Nu neapărat. — Mireasa anului. Miss Pădurea fermecată. Ce idioțenie! Mă uit la ea nedumerită. Știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]