15,319 matches
-
anume acela de a prezerva și a dezvolta o „funcțiune mentală angajată într-o experiență în care realul este resimțit ca viu, și viul este resimțit ca un rezervor al supranaturalului”, în cadrul metabolismului psihic al omului contemporan. De unde și „caracterul sacru”11 al poeziei, cum îndrăznea să afirme Fondane, care trebuia să împingă, să oblige poeții să asume mai franc o condiție de „luptători ai inefabilului”, angajați într-un război de guerillă spirituală de lungă durată. „Caracter sacru” al poeziei, căci
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
De unde și „caracterul sacru”11 al poeziei, cum îndrăznea să afirme Fondane, care trebuia să împingă, să oblige poeții să asume mai franc o condiție de „luptători ai inefabilului”, angajați într-un război de guerillă spirituală de lungă durată. „Caracter sacru” al poeziei, căci legat de evoluția posibilă a umanului, care nu e încă terminat, împlinit, desăvîrșit, care nu e încă suficient de uman. Și ce e mai „sacru” decît această viziune integrală a omului? Fondane, sunt discipolul tău! * O versiune
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
inefabilului”, angajați într-un război de guerillă spirituală de lungă durată. „Caracter sacru” al poeziei, căci legat de evoluția posibilă a umanului, care nu e încă terminat, împlinit, desăvîrșit, care nu e încă suficient de uman. Și ce e mai „sacru” decît această viziune integrală a omului? Fondane, sunt discipolul tău! * O versiune în franceză a acestui text a apărut în revista Euresis. Cahiers roumains d’études littéraires et culturelles, Bucarest, n°.3-4, automne-hiver 2008. 1. «Mots sauvages», Le mal des
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
dialectici istorice. Filmul era o comedie, comedia era o tragedie, tragedia lua aparența unei farse admirabil orchestrate. Blaier știa să-și plaseze comicul în mijlocul unei tornade istorice. Stabilimentul „Crucea de piatră” devenea ultimul bastion capitalist în calea revoluției victorioase, misiunea sacră a asanării morale a locului de perdiție revenindu-i unui fost hingher, Puzderie (Gheorghe Dinică). În mijlocul marasmului general al schimbărilor, elementul revoluționar instalat de clasa muncitoare pe o poziție de răspundere descoperă avantajele capitalismului muribund și devine „acționar” al fabricii
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
care iubește vanitățile lumii”, iar mondanité avea echivalarea „vanitate mundană, deșertăciune lumească”. Latinismul mundan fusese inclus de Laurian și Massim în dicționarul academic al limbii române (1876), ilustrat de sintagme ca lucrurile mundane, plăceri mundane, înțelepciune mundană („în opoziție cu sacră, divină”); dicționarul cuprindea de altfel și termenul mund „lume”. În franceză și în dicționarele bilingve mai vechi e transparentă conotația mai curând negativă avută de la început de monden. Uzul actual continuă de fapt o tradiție de un secol, încercând să
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
canonul. Se abătea întrucâtva de la el când picta trupuri. În materie de nuduri feminine, e un inovator. Desigur, nu doar din acest motiv sau, mai bine zis, nu în primul rând, toate afișele care prezintă retrospectiva pariziană reproduc nuduri. Latura sacră nu e însă cu totul ascunsă, tocmai pentru că nudurile nu sunt ale unor femei oarecare, ci ale Evei sau ale Sfintei Ecaterina. Ca să nu spun că e vorba de o carnalitate expansivă și chiar provocatoare, pe scurt, profană. Oarecum surprinzător
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
spun dacă pânza intitulată Legea și grația a avut parte în epocă de o neînțelegere asemănătoare cu aceea de care a avut parte la sfârșitul secolului XIX Dejunul pe iarbă de Édouard Manet. Titlul lui Cranach e grăitor: legea desemnează sacrul, iar grația profanul. Profanul își face apariția cu adevărat în portretele unor bărbați de seamă din acea vreme, între care Luther și Dürer, binecunoscuți amândoi lui Cranach. Ca și într-un autoportret de bătrânețe care deschide retrospectiva. În acestea, nu
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
viitorului vor lega apariția pe scena istoriei a profanei burghezii. Emancipând portretistica masculină, Cranach nu era gata să aplice același tratament și celei feminine. Pentru încă o bucată de timp, din fericire, nu prea lungă, femeilor le va fi rezervat sacrul, iar bărbaților, profanul.
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
tot așa cum adevărata rugăciune este relația pur morală, harică, cu Dumnezeu”. O astfel de poezie care se apropie de rugăciune e cea pe care ne-o oferă Paul Aretzu. D-sa nu raționează, nu explică, ci încearcă a sensibiliza motivele sacre printr-un imaginar pios. Propune noi variante ale acestora, delicate, ușor tremurătoare precum imaginile răsfrînte în apă. Iată o Geneză sui generis a omului adamic în chip de poet: „stau chiar în mijlocul cuvîntului / și cresc încet/ și simt cum mi
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
se închipuie hrănit dintru început cu ipostazele logosului: „eram copil hrănit cu numele din limba mamei,/ pe vremea primului om. în tăcerea viitorului, / în dezmărginire, încolțeau cărțile din spinii / cuvintelor”. Viața lăuntrică, materie primă a lirismului, apare congruentă cu textul sacru, confruntîndu-se ca atare cu cotidianul anost. E un impact aici între absolutul Scripturii și contingentul bietei noastre viețuiri fenomenale: „citeam în Psaltirea / picată cu ceară. ploaia aceea neîncetată. ia să mai / răbdăm un pic / mi-am zis. oameni uzi, grăbiți
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
un măr: / ispitit de locurile dulci ale ei (...) în învierea literelor din carne”. Așadar ispita carnală n-a dispărut. Îmblînzită, rarefiată, ea se retrage în imaginile concrete ale musculaturii virile, precum în pictura clasică înfățișînd personaje evanghelice, pe care lumina sacră, lacrimile o pun în valoare ca pe-o mărturie a umanității reale. Neputîndu-și suprima limbajul, arta îl „dezinfectează” întru comuniune mistică. Omul și Creatorul său stau față-n față, cel dintîi pregătindu-se „a vorbi pe dinăuntru”, adică a-și
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
existențe. Pe de altă parte, putem socoti că există un sens care ne scapă, că zeii decid pentru noi într-un fel care ne este inaccesibil, care evocă oroarea și fascinația numinosului așa cum îl descrie Rudolf Otto în cartea sa, Sacrul. Pus într-o îngustă perspectivă juridică, cazul relevă eroarea autorităților, de la cele criminalistice la cele judiciare, plasând o parte din vină aici. Însă întregul proces evenimențial indică ineluctabilul unor existențe care se intersectează derizoriu și tragic fără ca un sens să
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
precum și asupra influxului ceresc, atunci în lumea spiritelor apar un fel de păsări, a căror formă este în raport cu subiectul conversației lor; de aici vine faptul că păsările în Cuvîntul Sfînt reprezintă lucrurile raționale, sau cele ce aparțin gîndirii». Niciodată o «sacra conversazione» - folosind termenul din Renaștere pentru asemenea conciliabule demne de venerație - n-a fost mai demiurgic productivă; nicicînd teatrul gloriei care oficiază în ceruri n-a coborît cu mai trupeșă elocvență la nivelul regnurilor pămîntene. Împărtăș indu-se din aceeași
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
politice și juridice dintre persoanele fizice și statul socialist, constituind un atribut de onoare, de mare responsabilitate civică. Cetățenia română dovedește apartenența cetățeanului la statul socialist român. Cetățenii români, continuînd legătură statornicita din generații în generații cu pămîntul strămoșesc, tradițiile sacre de luptă ale poporului român pentru apărarea ființei sale naționale, pentru neatîrnare, libertate și progres social, participă prin întreaga lor activitate la dezvoltarea și înflorirea patriei socialiste, la apărarea independenței, suveranității și integrității sale. Articolul 2 Toți cetățenii patriei, membrii
LEGE nr. 24 din 17 decembrie 1971 Cetateniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106324_a_107653]
-
comic sau a unui procedeu postmodern care face și farmecul filmelor lui Tarantino. Nu este vorba de reciclarea unor figuri emblematice, ci de ceea ce emană întregul film al lui Burton cu întreaga serie de monștri mai mult sau mai puțin sacri, și anume nostalgia. Tim Burton își invită eroii copilăriei, adolescenței și ai unei tinereți zbuciumate artistic pe aceeași scenă ca la un carnaval în cinstea sa. Este ca și cum ai răsfoi vechi benzi desenate, sau cum ai descoperi cărți vechi întrun
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
Dreptul de proprietate privată este sacru, iar restituirea proprietăților în natură trebuie să continue, a anunțat, marți, Sever Voinescu, precizând că în cadrul BPN s-a discutat la nivel de principiu, nu pe cifre, dar și că decizia pe acest subiect va aparține Parlamentului. „PDL consideră că
Restituirea proprietăţilor în natură trebuie să continue, afirmă PDL () [Corola-journal/Journalistic/45385_a_46710]
-
Voinescu, precizând că în cadrul BPN s-a discutat la nivel de principiu, nu pe cifre, dar și că decizia pe acest subiect va aparține Parlamentului. „PDL consideră că dreptul de proprietate privată este inprescriptibil și este, într-un sens metaforic, sacru. Credem că restituirea proprietăților abuziv confiscate de regimul comunist trebuie să continuie”, a declarat Sever Voinescu. Potrivit acestuia, PDL susține ca „acolo unde proprietatea poate fi restituită în natură, să fie restituită în natură”, iar „unde nu se poate, să
Restituirea proprietăţilor în natură trebuie să continue, afirmă PDL () [Corola-journal/Journalistic/45385_a_46710]
-
a răspuns afirmativ. Zidul Plângerii se află în Vechiul Oraș al Ierusalimului, în partea de vest a Muntelui Templului, fiind un vestigiu al zidului antic care înconjura curtea Templului iudeu din Ierusalim, și, după distrugerea acestuia, este considerat principalul loc sacru al iudaismului. Zidul Plângerii este, de secole, un loc de rugăciune și principalul loc de pelerinaj pentru evrei, cea mai veche menționare despre atașamentul evreilor față de zid datând din secolul al IV-lea. Practica de a lăsa rugăciuni scrise în
Băsescu a pus acatist la Zidul Plângerii by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/32917_a_34242]
-
divin. De aceea, viața pe care o surprinde muzica are o inerentă trăsătură ominoasă, oficiul la care se pretează muzicianul neînsemnînd virtuozitate tehnică, care nu e decît forma de degradare a unui talent, ci înlesnire a unei epifanii de ordin sacru. Dirijorul e preot, un medium încărcîndu-se cu o stare și revărsînd- o apoi asupra colegilor. De exemplu, Furtwängler era un dirijor cu o tehnică neașteptat de precară, și cu toate acestea emoțiile pe care le transmitea orchestrei erau copleșitoare, dirijorul
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
vârsta de 32 de ani și având 3 copii, l-am înscris, pe cheltuiala mea, la liceu și a dat până acum 4 clase, în particular. Nu am putut să-mi fac dintr-o continuă muncă cinstită, cei patru pereți sacri și personali. Dar mi-am cumpărat cu 640.000 lei (cea mai mare parte împrumutați și achitați, vezi Banca „Floreasca”) 3 pogoane de pământ la Băneasa, la Șosea, lângă Nae Ionescu, Malaxa, Bengliu și Lupeasca! Vreau să-mi fac acolo
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
minimală ca amplitudine formală, toate instanțele personalității noastre (corp, faptă, reflexivitate, gestică). Andrei Pleșu, în Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste (Premiul Cartea Anului al României literare, Premiul Special al USR, 2012) propune, în fond, prin acest dialog cu textele sacre, o „nouă stilistică edificatoare”, despre care el însuși vorbea, într-o scrisoare din Epistolar. Tipul de cunoaștere pe care îl ilustrează pildele biblice nu ține de resorturile gândirii speculative, ci își extrage, mai degrabă, substanța cognitivă din orizontul de experiențe
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
unei povești esențiale este, în fond, contextualizat, ca vector atitudinal, prin apelul la umilitatea cotidianului, prin recursul la particular ca modalitate de a apropia valențele sacralității de capacitatea noastră de înțelegere limitată, de o „analitică a receptivității” umane ce percepe sacrul ca „scandal” ontologic și gnoseologic, ca instanță așezată sub pecetea lui mysterium tremendum. Interpretarea parabolelor biblice este efectuată cu instrumente hermeneutice adecvate, printr-o subtilă și sugestivă atenție la relieful semantic al pildelor, prin articularea unor ipoteze de interpretare ce
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
să percepem adevărul parabolelor biblice ca pe o modalitate de a ne sustrage atracției nocive a habitudinilor cotidiene, orientându- ne spre irizările unei gândiri dispuse să facă saltul spre metanoia, spre geometria esențializată și inefabilă a transcendenței, spre un decor sacru ce mizează pe verticalitate, centralitate, amplitudine spațială și deschidere. Ilustrative, în acest sens, sunt enunțurile privitoare la dinamica rugăciunii, ca formă de armonie cu Înaltul, ca modalitate de asumare a unei comuniuni, necesare, cu transcendentul, prin perseverență și o bună
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
factor secundar în degustarea operelor de artă, cheia artei stînd în talent sau inspirație. Teilhard de Chardin a dat creștinismului o aberantă tentă științifică, de doctrină ce poate fi expusă după rigorile unei teorii biologice, furîndui astfel miezul de iraționalitatea sacră. Iar Foucault a susținut că distincția dintre sănătate și nebunie psihică e o discriminare culturală, fără acoperire în fiziologia creierului. Se vede ușor că Johnson, spirit conservator, respinge tendința de relativizare a unor distincții reputate ca fiind ferme. Reproșul pe
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
Einstein afirmă că orice încercare de a gândi lumea și de a o ordona este un miracol. Ordonarea lumii devine, astfel, mai mult decât necesară, ea fiind, în cazul omului, vitală. Servindu-se de cauzalitate ca de una dintre legile sacre ale existenței, în felul său de a descrie lumea și sentimentele, scriitorul este și el un Einstein care gândește lumea în termenii relativității, dar o ordonează ficțional sau narativ în sens newtonian. exactAstfel, fie că e vorba despre romanul de
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]