2,190 matches
-
o zi întreagă nemâncat; cutriera, purica ierburile, buruienile, spinișurile, huceagurile cu o patimă nepotolită; mă pricepea din ochi, asculta de semn, mă înfierbânta, mă electriza, încât de multe ori, în loc să-l conduc eu, mă conducea el pe mine. Bag de samă că m-am întins cam mult pentru a face psichologia unui câne. Cer iertare, dar n-am putut să nu dau cinstea cuvenită memoriei unui amic de casă, care făcea, pot zice, parte din familia mea. Milordachi era considerat ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
plină. Ah! Torba plină sta aninată în cui, falnică ca o dovadă vie a destoiniciei mele și, de câte ori aruncam câte o păreche de ochi de om amorezat, îmi creștea inima-n piept și mă simțeam mai inspirat în dările de samă ce făceam lui Millu despre expediția mea cinegetică. Millu, ca un vechi amator și mânuitor de pușcă, nu mai sfârșea cu întrebările: cum anume am urmărit fiecare prepeliță, cum a aretat-o154 cânele, cum am împușcat-o, cum mi-a aportat-o155
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se văicăra parcă era pe moarte: Oi! Vei!, chicoane, din ce-am scapat!... Erau oameni răi aceia și, desighir, ne-ar fi ucis dacă n-aveai pușchi. Buni, răi, bine că am scăpat teferi; de-acuma mână vârtos și ia sama să nu ne sprăveli 158. Oi!... Vei! Noroc de chini că a hămăit. Altfel nu prindeam de veste de tălhăroi. Într-adevăr, Milordachi săracul, întocmai ca gâștile din Capitol parc-a avut duh sfânt; ne-a atras atenția asupra hoților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
al doilea, nu aveam bani, și al treilea, aveam armă. Bine că ai avut armă, că altfel te-ar fi flocăit ei pe datorie. Aceste cuvinte mărturisesc că me-au străbătut adânc în urechi, căci de multe ori nu-ți dai samă de gravitatea pericolului decât după ce a trecut. Ajuns acasă, am găsit femeia și copiii dormind foarte liniștit; eu însă am avut toată noaptea somnul agitat. Parcă vedeam necontenit cele două fantome de oameni răi dinaintea mea; vroiam să fug, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
duhovnic. Eram un băietan, în vârsta cea poreclită ingrată, adecă nici tocmai copil, nici tocmai om, cu multe doruri în mine și cu puțină pricepere de a le satisface. Mă țănțoșam mereu pe picioare, ca doar voi fi bagat în samă de lume, dar lumea avea altă grijă decât aceea de a-mi purta grija. Eram, zic, în perioada critică, când frica de neizbândă și lipsa de experiență îmi tăia orice putere de întreprindere, deși aveam ambiția să trec drept foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se întâmplă toate nenorocirile. Așadar, pe la miezul nopții, pe când lumea se pregătea să se retragă, doamna gazdă mă întâmpină cu următoarea întrebare: Mă rog, domnule, sunteți cu trăsura aici? Da, cu trăsura, răspunsei eu în grabă, fără să-mi dau samă de urmările ce putea să aibă această minciună, deoarece venisem apostolicește prin noroi, încalțat cu o păreche de galoși vechi de gumă170 ce-mi clempăneau în picioare. La dreptul vorbind, poate că chiar dacă aș fi avut timpul să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de mână în centrele mari ale Europei, își dăduse întâlnire pe vestitul țărm al Mărei de Nord. Nicăiurea nu am văzut atâta lux desfășurat, atâția tineri high life174 îmbrăcați după ultima modă, atâtea femei frumoase în toalete scumpe, mai cu samă englezoaice, care desigur nu venise după căutarea sănătății lor, căci cei mai rumeni trandafiri străluceau pe obrajii lor albi ca spuma mării. Românii însă ca nealtădată erau puțini la număr în anul acela. Numai trei: baronul Eudoxiu de Hurmuzachi, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
însă, deși cu ochii închiși vedeam prin pleoape, simțeam, auzeam tot ce se petrece și deodată mă pomenii că munții cei posomorâți, amenințători, desprinși parcă de pe temeliile lor, au încins o horă strașnică de brâu și tot atunci băgai de samă că culmile lor luară înfățoșarea unor capete de urieși cu ochii mari ca craterele de vulcan, cu păduri pe titve 188 în loc de plete, cu prăpăstii în loc de guri, cu stânci în loc de dinți și, cum se învârteau așa în jurul meu, îmi făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și lat de vro doi. Acest podiș se numește Marea de gheață și are într-adevăr aspectul unei mări în valuri care deodată ar fi înghețat, și de sub care izvorăște râul Arveyron. Noi pe atunci nu puteam să ne dăm samă desper ce este Marea de gheață. Singura idee că în mijlocul lunei lui cuptor, la o înălțime de 2000 metri, aveam să călătorim pe o așa-zisă Mare de gheață ne înflăcăra imaginația. Această escursiune, pe lângă caracterul ei original, avea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fără suișuri prea repede, fără prăpăstii amețitoare, aș putea zice că e mai comod de escaladat decât Ceahlăul nostru. Pe atunci eram tânăr, sprinten, sănătos, deprins cu munții la poalele cărora am copilărit; mă urcam deci fără să bag de samă că prietenul Negruzzi nu se prea ținea de tocmeală 209. În loc să-mi cedeze catârul la fiecare jumătate de oară, el mă lua cu vorba și, când mă deșteptam, vedeam c-am făcut trei sferturi de oară, altă dată și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
alteori îi zăream silueta prin perdelele străvezii ale odăiei. De la o vreme chipul ei mă urmărea cu îndărăpnicie. O vedeam în jocurile mele copilărești, în cărțile mele de studiu, în visurile mele de noapte, o vedeam pretutindene și mai cu samă în inima mea. Nu știu cum mi s-ar părea acuma, dacă mi s-ar înfățoșa așa cum era ea atunci, căci vârsta și timpul modifică judecata oamenilor. Atunci însă aș fi jurat că Venus n-a putut să fie mai frumoasă decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zi, la fiecare întrevedere în cursul celor două luni de vacanțe, tot mai adânc se întipărea în inima mea. Adunam zi cu zi în mine o comoară pe care n-aș fi destăinuit-o nimărui în lume și mai cu samă ei; zic mai cu samă ei, căci nu știu pentru ce aș fi vroit mai curând să mă aflu în gura unui lup decât în fața blondei copile, a cărei ochi mă făceau să-mi pierd cumpătul cu desăvârșire. Explice oricine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cursul celor două luni de vacanțe, tot mai adânc se întipărea în inima mea. Adunam zi cu zi în mine o comoară pe care n-aș fi destăinuit-o nimărui în lume și mai cu samă ei; zic mai cu samă ei, căci nu știu pentru ce aș fi vroit mai curând să mă aflu în gura unui lup decât în fața blondei copile, a cărei ochi mă făceau să-mi pierd cumpătul cu desăvârșire. Explice oricine această contrazicere a sufletului omenesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
așa natură par mult mai sfâșietoare decât mai târziu, dar și mângăierea își face mai ușor drum în inimă. Astfel, în cursul unui an cât am stat la școală, s-a potolit în mare parte și fără să bag de samă focul ce mă cuprinsese, încât nenorocirea nu mi s-a părut așa de nemărginită în fața faptului consumat al căsătoriei iubitei mele, deoarece căpătasem îndestulă limpezime de minte ca să judec că ea, străină fiind de toate aceste, nu putea, nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mândrie răsuci mustețile ce se ridicau spre bolta ceriului a război, am căzut din nou, de-a binele și de mai multe ori, în mrejile dragostei, prins rând pe rând de ochi negri, verzi și albaștri între care, de bună samă, preferam totdeauna pe cei ce mă stăpâneau în ultimul moment, așa că prietenii mei, care mă vedeau mereu distras, preocupat, suspinând, îmi stârnise că eram de profesiune amorezat. Ei! Ce pacat că nu mai sunt și astăzi în stare de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care ne-a permis cu multă bunăvoință să reproducem pe clapa cărții portretul lui Constantin Beldie semnat de Sabin Popp (portret pomenit și În la p. 339). O.B. Doctorului N. Vătămanu, care m-a Îndemnat. C.B. Eu voi da samă de ale mele câte scriu. Miron Costin Am scris singur, dintru a mea știință, câte s au tâmplat de au fost În viața mea. Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc și să scriu, că au fost scrise În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atunci, așa rămâne. Fă-ți timp și ocupă-te de problemă că-ți vei încălzi și Tu ciolanele alea bătrâne, pătrunse și măcinate de asprele geruri cosmice. Doamne, știu că va trebui să mă prezint înaintea Ta pentru " a da samă cum zice cronicarul de toate ale mele" cât timp am făcut aici inutil umbră pământului. Iar Tu, utilizând limbajul și tehnica unui adevărat păstor ce ești, în marea Ta milă, mă vei repartiza fie în partea dreaptă la oi -, adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Sale pe care le săvârșise. Dintr o parte Îl întâmpinau ciopoare de capre negre, zvelte și săltărețe, însoțite de cerbi încoronați ca niște adevărați regi. Din cale I Se îndepărtau lupi și mistreți stricători, neliniștiți de prezența sa, neștiind bag sama că și ei erau tot de El creați și trimiși pe aceste meleaguri ca să ocrotească pământul de necurățenii. Din înaltul cetinii îl priveau veverițe, care blânde și cuvioase ca niște mironosițe veneau către El să-I ceară binecuvântarea. Din zmeurișuri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
întâi ca să stea la sfat cu oamenii. Dar cum privea El în toate părțile, ne mai săturându-și ochiul Său Sfânt de toate cele frumuseți ale locului, Înaltpreamăritul ajunse în dreptul unei săritori la care se vede că nu luă băgă sama și făcu un pas mai puțin prevăzător, că deodată simți că lunecă, iar în încercarea Sa de a-Și recăpăta echilibrul, scăpă sacul din spate, care se dădu de-a rostogolul, se desfăcu la gură, pentru că în graba plecării la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
răspândire la răscrucea veacurilor al XIX lea și al XX-lea, alături de biserică și de căminele culturale a contribuit la luminarea spirituală a așezărilor rurale. Din satele întunecate și nevoiașe au început să se ridice tot mai mulți oameni de samă în domeniul științelor, artelor, administrației, diplomației, dar mai ales în învățământul de toate gradele. Creșterea și educația copiilor, mulți la număr în mai toate familiile țărănești, se făcea după modelele preluate de la predecesori, după pedagogia bunului-simț și a dragostei strunite
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
întru pomenirea lucrurilor ce s-au întâmplat în a treia Domnie a Domniei mele la veleat 7224. Început-au puternica împărăție turcească război cu Nemții; iară la veleatu 7225, trimis-au Nemții de la Ardeal pe un Căpitan anume cu o samă de cătane ș-au luat pe Domnul Muntenesc, anume Nicolai Mavrocordat din scaunul Domnesc din târg din București... cu toată casa lui și l-au dus în cetate în Sibiu. După care... Domnul Muntenesc, pus-au în gând și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din târg din București... cu toată casa lui și l-au dus în cetate în Sibiu. După care... Domnul Muntenesc, pus-au în gând și pentru noi ca să ne ia, și au trimes pe un Franț Căpitan Vetroșanu, c-o samă de Nemți și cătane și cu multă adunătură ce au strâns de Moldoveni..." (Restul nu se poate descifra, monumentul fiind deteriorat). Sub crucea aceasta odihnesc rămășițele soldaților austriaci și ale șefului lor, căpitanul Ferenz, căzuți în lupta de la Nicolina. Pag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
excepționale ! Lumea se aștepta probabil să afle adevărul despre Revoluție de fapt, este adevărul uman din spatele Revoluției. A.O. Scott : Exact. Mulțumesc foarte mult, Alex. Leo “erban, e-ntotdeauna o plăcere să stăm de vorbă. Alex. Leo Șerban : Oh, mersi, same here ! A.O. Scott : A fost A.O. Scott, de la Festivalul de la Cannes, pentru New York Times. „Regizorul ar trebui să fie un proto-critic” (interviu de Mihai Fulger) Mihai Fulger : ̨ n urma unui sondaj inițiat de Cinemagia, ai fost recent
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
l-a chemat pe episcopul creștin Silvestru, care „l-a botezat și Îndată i să curăți rugina de bube ce avia peste tot trupul său și rămasă curat și sănătos. Iară năroadele toate văzând acia minune, să botezară mulți fără samă” <endnote id="(497, p. 194)"/>. Tot În secolul al XVII-lea, În spațiul românesc această poveste legendară apare și În scrierea Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie <endnote id="(174, p. 175)"/>. Legenda Donatio Constantini este atestată la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(837, p. 454)"/>. Folosirea accidentală a unora dintre substanțele menționate mai sus era periculoasă : „Acela care va umbla cu spirt de vitriol - se spune Într-un text de pe la jumătatea secolului al XIX-lea - să fie cu băgare de samă, ca nu cumva să se strice șipul” <endnote id="(466, XI, 1, p. 97 ; s.v. șip)"/>. Mai ales că băutura coroda adesea șipul În care stătea : „Oțetul tare vasul său Își strică”, spune un vechi proverb românesc (Anton Pann) și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]