KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

al său, aveau ochii duși în fundul capului, pomeții ieșiți în afară și miroseau a pământ. Erau chipuri care vreme de ani de zile înduraseră viscole, foamete și trudă. Erau chipuri mult obișnuite să îndure și să renunțe. Dintre acești țărani samuraiul trebuia să-și aleagă însoțitorii pe care avea să-i ia cu el peste oceanul cel întins către Nueva España pe care nici măcar în vis n-o văzuseră vreodată. Potrivit instrucțiunilor venite de la castel, fiecare trimis al Stăpânului avea voie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
care nici măcar în vis n-o văzuseră vreodată. Potrivit instrucțiunilor venite de la castel, fiecare trimis al Stăpânului avea voie să-și ia cu el cel mult patru oameni. Am vești îmbucurătoare pentru voi! vorbi unchiul plin de mulțumire, înainte ca samuraiul să apuce să spună ceva. — Poate că ați auzit și voi câte ceva despre corabia cea mare de la Ogatsu. Din porunca Stăpânului o să plece departe, într-un ținut străin. Unchiul se întoarse apoi mândru către nepotul său: — Rokuemon a primit poruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fețele țăranilor ghemuiți împietriră cuprinse parcă de înțepeneala morții. Nu era prima dată când se întâmpla astfel. În fiecare an când era nevoie să fie trimiși oameni pentru clacă, țăranii adunați tot în acest loc înlemneau în clipa în care samuraiul citea numele celor aleși. — Călătoria o să fie lungă, așa că o să fie mai greu pentru cei cu neveste și cu copii. Luați aminte la asta și alegeți între voi! Așezat lângă unchiul său, samuraiul se gândea la încercările prin care vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acest loc înlemneau în clipa în care samuraiul citea numele celor aleși. — Călătoria o să fie lungă, așa că o să fie mai greu pentru cei cu neveste și cu copii. Luați aminte la asta și alegeți între voi! Așezat lângă unchiul său, samuraiul se gândea la încercările prin care vor trece cei trei bărbați care urmau să fie aleși din cele trei sate. Acei oameni erau la fel de strâns legați de vale ca și el, întocmai cum e melcul legat de cochilia lui. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
aveau să se supună acestui ordin cu resemnare întocmai cum își plecau capetele în fața viscolului. Țăranii își apropiară capetele și se sfătuiau, ca un cârd de prepelițe într-o poiată. Discutară îndelung, în șoapte reținute și în tot acest timp samuraiul și unchiul său îi priviră tăcuți, fără nici o expresie pe chip. Din cele trei sate au fost aleși trei tineri, toți fără nevastă și fără copii: Seihachi, Ichisuke și Daisuke. Unchiul încuviință din cap: — Luați aminte, cu toții ne vom îngriji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pentru călătorie și cu desagii. Când vă strângeți toți trimișii la castelul Stăpânului? — După zece ale lunii. O să primim fel de fel de îndrumări. — Ei, Roku. Glasul unchiului deveni dintr-o dată duios. — Să ai grijă de tine în călătoria asta! Samuraiul își înclină capul, dar cu oarecare amărăciune. Unchiul său nu se gândea decât la moștenirea pierdută a strămoșilor lui. Singurul țel al vieții sale era să redobândească pământurile pierdute cât timp mai era în viață. Dar samuraiul, la fel ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în călătoria asta! Samuraiul își înclină capul, dar cu oarecare amărăciune. Unchiul său nu se gândea decât la moștenirea pierdută a strămoșilor lui. Singurul țel al vieții sale era să redobândească pământurile pierdute cât timp mai era în viață. Dar samuraiul, la fel ca și țăranii de adineauri, nu prea voia să obțină alte pământuri și să se mute. Voia să-și trăiască viața și să moară în valea aceea. — Mă duc să văd de cai. Samuraiul schimbă o privire cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
era în viață. Dar samuraiul, la fel ca și țăranii de adineauri, nu prea voia să obțină alte pământuri și să se mute. Voia să-și trăiască viața și să moară în valea aceea. — Mă duc să văd de cai. Samuraiul schimbă o privire cu Yozō și ieși. În grajd, caii își simțiră stăpânul apropiindu-se. Îi auzea bătând din copite. Respirând mirosul de paie ude, samuraiul se sprijini de poliță și îi spuse blând lui Yozō, căpetenia supușilor săi: — Mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
trăiască viața și să moară în valea aceea. — Mă duc să văd de cai. Samuraiul schimbă o privire cu Yozō și ieși. În grajd, caii își simțiră stăpânul apropiindu-se. Îi auzea bătând din copite. Respirând mirosul de paie ude, samuraiul se sprijini de poliță și îi spuse blând lui Yozō, căpetenia supușilor săi: — Mulțumesc. O să mergi cu mine? Răsucind între degete un pai, Yozō încuviință încet din cap. Mai mare cu trei ani decât samuraiul, Yozō avea deja prin păr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Respirând mirosul de paie ude, samuraiul se sprijini de poliță și îi spuse blând lui Yozō, căpetenia supușilor săi: — Mulțumesc. O să mergi cu mine? Răsucind între degete un pai, Yozō încuviință încet din cap. Mai mare cu trei ani decât samuraiul, Yozō avea deja prin păr fire albe. Privindu-le, samuraiul își aduse aminte pe negândite că Yozō îl învățase în tinerețe cum să se poarte cu caii sau cum să întindă capcane pentru iepuri. Tot acest servitor al său îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și îi spuse blând lui Yozō, căpetenia supușilor săi: — Mulțumesc. O să mergi cu mine? Răsucind între degete un pai, Yozō încuviință încet din cap. Mai mare cu trei ani decât samuraiul, Yozō avea deja prin păr fire albe. Privindu-le, samuraiul își aduse aminte pe negândite că Yozō îl învățase în tinerețe cum să se poarte cu caii sau cum să întindă capcane pentru iepuri. Tot acest servitor al său îi dăduse și primele lecții de înot și îi pusese prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
servitor al său îi dăduse și primele lecții de înot și îi pusese prima oară pușca în mână. Yozō cel cu ochi duși în fundul capului, cu pomeți ascuțiți și mirosind a pământ la fel ca toți țăranii îl însoțise pe samurai, învățându-l mereu câte ceva, pe când erau copii sau pe când coseau iarba împreună ori tăiau lemne pentru iarnă. — Tot nu pricep de ce am fost eu ales ca trimis al Stăpânului, murmură samuraiul în timp ce dezmierda botul unui cal care scosese capul afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pământ la fel ca toți țăranii îl însoțise pe samurai, învățându-l mereu câte ceva, pe când erau copii sau pe când coseau iarba împreună ori tăiau lemne pentru iarnă. — Tot nu pricep de ce am fost eu ales ca trimis al Stăpânului, murmură samuraiul în timp ce dezmierda botul unui cal care scosese capul afară. Vorbi mai mult pentru sine decât pentru Yozō. Nu știu nici cât de grea o să fie călătoria, nici către ce fel de țară ne ducem. De aceea... mi-ar prinde bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cal care scosese capul afară. Vorbi mai mult pentru sine decât pentru Yozō. Nu știu nici cât de grea o să fie călătoria, nici către ce fel de țară ne ducem. De aceea... mi-ar prinde bine să te am alături. Samuraiul zâmbi, rușinat parcă de lașitatea sa. Yozō își feri privirea ca să-și stăpânească simțămintele ce-i inundau sufletul. Intră în grajd, adună tăcut paiele murdare într-un colț și întinse paie uscate. Se mișca întruna ca pentru a-și alunga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
privirea ca să-și stăpânească simțămintele ce-i inundau sufletul. Intră în grajd, adună tăcut paiele murdare într-un colț și întinse paie uscate. Se mișca întruna ca pentru a-și alunga neliniștea și teama de călătorie. Zece zile mai târziu, samuraiul îl luă cu el pe Yozō și se duse călare la castelul Stăpânului pentru că seniorul Shiraishi avea să le dea porunci tuturor celor aleși să fie soli. Din vale până la castel era cale de o zi și jumătate. Cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o câmpie întinsă. Se vedeau deja semnele primăverii. Câmpia era scăldată de un soare cald, în crânguri magnoliile erau presărate cu flori albe, iar pe câmpurile încă nearate copii se jucau împletind coronițe din flori de lotus. În fața acestei priveliști samuraiul își dădu pentru prima oară seama că avea să plece într-o țară necunoscută și îndepărtată. Dincolo de câmpie, se înălța castelul Stăpânului, negru, măreț și țuguiat ca o corabie de război. La poalele castelului se întindea orașul încețoșat în lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lumina primăvăratică. Chiar la intrarea în oraș era o piață unde negustorii care întinseseră pe jos de toate, de la oale, ceaune, ulei până la sare, țesături de bumbac și vase de pământ, strigau cât îi ținea gura la mulțimea de trecători. Samuraiul și însoțitorul său, obișnuiți cu viața liniștită din vale, nu puteau decât să fie uimiți de atâta lume. Trecură râul traversat în zbor de bâtlani albi și ajunseră la poalele dealului pe care se înălța castelul. În fața porții grele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de bâtlani albi și ajunseră la poalele dealului pe care se înălța castelul. În fața porții grele de fier stătea de pază un pedestraș cu o suliță în mână. De acolo nu se putea urca mai departe decât pe jos, așa că samuraiul și Yozō descălecară. Ca simplu ostaș, samuraiul nu putea urca în donjonul principal fără permisiune. Când ajunse la clădirea din incinta castelului care-i fusese indicată, ceilalți soli se aflau deja în grădina interioară. Cei trei bărbați așezați pe scaune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
dealului pe care se înălța castelul. În fața porții grele de fier stătea de pază un pedestraș cu o suliță în mână. De acolo nu se putea urca mai departe decât pe jos, așa că samuraiul și Yozō descălecară. Ca simplu ostaș, samuraiul nu putea urca în donjonul principal fără permisiune. Când ajunse la clădirea din incinta castelului care-i fusese indicată, ceilalți soli se aflau deja în grădina interioară. Cei trei bărbați așezați pe scaune, Matsuki Chūsaku, Tanaka Tarōzaemon și Nishi Kyūsuke

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
principal fără permisiune. Când ajunse la clădirea din incinta castelului care-i fusese indicată, ceilalți soli se aflau deja în grădina interioară. Cei trei bărbați așezați pe scaune, Matsuki Chūsaku, Tanaka Tarōzaemon și Nishi Kyūsuke, erau toți ostași, ca și samuraiul. Se prezentară unul altuia, dar nici unul nu-și putea ascunde încordarea și neliniștea. În grădină mai erau șase scaune. Cum așteptau cu toții, curând se auzi zgomot de pași și un slujbaș aduse trei străini îmbrăcați neobișnuit. Fețele lor ascuțite le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
japonezilor de niște corbi. Se așezară pe scaune față în față cu solii. În acel moment dinăuntru ieși seniorul Shiraishi însoțit de doi oameni de seamă. Înainte de a se așeza, seniorul Shiraishi aruncă o scurtă privire la chipul plecat al samuraiului și încuviință din cap mulțumit. Apoi le prezentă solemn pe cei trei străini tuturor. Erau cei mai de seamă membri ai echipajului de pe vasul spaniol care naufragiase cu doi ani în urmă în Kishū. Pe străinul care stătea așezat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mulțumit. Apoi le prezentă solemn pe cei trei străini tuturor. Erau cei mai de seamă membri ai echipajului de pe vasul spaniol care naufragiase cu doi ani în urmă în Kishū. Pe străinul care stătea așezat pe margine îl recunoscu și samuraiul. Era tălmaciul pe care îl văzuse în suita seniorului Shiraishi în ziua aceea pe plaja de la Ogatsu. Veți lua cu voi îndeajuns de multe sulițe, însemne și chiar haine pentru însoțitorii voștri, ca să nu pătați onoarea Stăpânului printr-o înfățișare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fie cărat până la Tsukinoura de unde avea să pornească pe mare. După ce primiră astfel, una câte una, toate instrucțiunile, solilor li se oferi sake într-o încăpere alăturată. În timp ce se pregăteau cu toții să părăsească grădina interioară, seniorul Shiraishi i se adresă samuraiului și îi porunci acestuia să mai rămână. — Rokuemon, oricât de grea va fi însărcinarea asta, trebuie să o duci la bun sfârșit! Ai fost ales printre soli la propunerea mea și a seniorului Ishida. Mai e și chestiunea cu pământurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
soli la propunerea mea și a seniorului Ishida. Mai e și chestiunea cu pământurile din Kurokawa. Dacă te vei întoarce cu datoria îndeplinită, Sfatul o să judece din nou situația ta. Dar să nu-i vorbești fățiș despre asta unchiului tău. Samuraiul primi cuvintele seniorului cu supunere. Copleșit de bunătatea seniorului Shiraishi, își dădu frâu liber pornirii de a-și sprijini palmele în pământ plecându-și capul în semn de mulțumire. Deodată, seniorul Shiraishi spuse un lucru curios: — În țara aceea străină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
apropierea castelului se înșiruiau conacele supușilor de rang înalt, în cartierele Ō, Minami, Sakana și Ara se găseau case înghesuite de negustori, iar templele erau răspândite peste tot. Yozō își împreună palmele rugându-se sârguincios la fiecare templu în parte. Samuraiul înțelegea bine ce era în sufletul lui. Cumpără cai de jucărie pentru copii și un pieptene pentru Riku. În timp ce cumpăra pieptenele, chipul ei îi apăru fulgerător și limpede înaintea ochilor și samuraiul se îmbujoră în fața lui Yozō fără să vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]