2,488 matches
-
de invidie și de ură atât de clară, încât dorea complice să nu fie remarcată de cei doi tineri. — Să mergem, repetă Del Chiaro ultimele cuvinte, apoi reculegându-se, reveni la realitate. Dacă se poate, aș pleca și eu cu sania domniilor voastre... Deși ceruse să-l vadă pe sfinția sa, acum când se afla la Mitropolie, spătarul Mihai nu știa cum să procedeze ca să poată discuta cu vlădica fără ca vorbele lor să ajungă la voievod și la beizadea Ștefan. Doar sfinția sa îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Mitropolie, spătarul Mihai nu știa cum să procedeze ca să poată discuta cu vlădica fără ca vorbele lor să ajungă la voievod și la beizadea Ștefan. Doar sfinția sa îi putea spune ce anume știe vodă despre complotul lor din vară. În sanie mersese împreună cu Ștefan și cu sora lui, Stanca, domnița Stanca, - așa îi plăcea lui Brâncoveanu să audă că i se spune, pentru că mama domnitorului era trecută în pomelnice doamna Stanca. Văduvă fără copii, domnița dădea dovadă de acea înțelepciune moștenită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zveltă, hainele ample orientale îi dădeau prestanță și ochii căprui calzi aveau o privire sinceră. Tot drumul, dintr-un fel de stimă pentru durerea lui Ștefan, a condus ea conversația, fără să-și poată stăpâni bucuria de a merge cu sania. Gerul îi îmbujorase obrajii, izbucnea în mici hohote de râs ori de câte ori strigătele surugiilor o făceau să tresară. Când au trecut de Mogoșoaia, ceața deasă apucase să prindă de ramurile copacilor pădurii chiciura care transforma totul într-un peisaj de basm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Avea un junghi în umărul stâng, care-l ținea chiar și atunci când își mișca abia perceptibil capul, așa că îi salută din ochi pe cei câțiva care așteptau în sala Mitropoliei și porunci slugii care-l însoțea să i se aducă sania. Avea impresia că ceva anume îi scapă. Astăzi nu va mai ieși nicăieri, va mai citi încă o dată copia scrisorii mitropolitului către domn. Era clar că vodă îl amenințase pe sfinția sa Antim că va da ceva anume în vileag, că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acum, când ea nu mai era, învăța fostul mare spătar să-i prețuiască dragostea, să aprecieze căldura căminului pe care mai tot timpul îl părăsea. Unde nu-l purtaseră până acum urzelile lui și ale lui neica Dinu? Surugiii opriră sania în dreptul mânăstirii Colței, cum făceau de obicei. Un fecior sări sprinten să-l ajute să coboare. De ce v-ați abătut din drum, țipă aproape pițigăiat Mihai Cantacuzino, mânați direct spre casă! Feciorul făcu o temenea, ferindu-se de frică să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dori să intre cineva la doftor să-i spună să treacă diseară, să mă vază. Servitorul tot nu ridicase capul, când spătarul reluă: — Intră în grabă, dacă nu-l găsești pe doftor, lasă-i vorbă. Noi o să așteptăm aci, în sanie, până te întorci. Haina, domnește căptușită cu spinări de samur, îi ținea cald și tot așa macatul dublat cu blană de lup îi încălzea picioarele și genunchii. Frigul doar îi uscase nările și-i îmbujorase obrajii iar acum, admirându-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poartă pe sub arcada unui turn de clopotniță sau mai degrabă alături unui turn înalt și puternic, din piatră de râu intercalată cu brâuri de cărămidă arsă, un turn înalt, cu clopotniță și ceas, Turnul Colței... Chirurgul spitalului se apropie de sania domniei sale; din câteva cuvinte se înțeleseră asupra orei când va veni la casele marelui boier pentru a-l consulta. Sania, în chiuiturile stridente ale surugiilor, porni pe pârtia înghețată. În turnul corpului de gardă, ceasul lui vodă bătea chindia și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
intercalată cu brâuri de cărămidă arsă, un turn înalt, cu clopotniță și ceas, Turnul Colței... Chirurgul spitalului se apropie de sania domniei sale; din câteva cuvinte se înțeleseră asupra orei când va veni la casele marelui boier pentru a-l consulta. Sania, în chiuiturile stridente ale surugiilor, porni pe pârtia înghețată. În turnul corpului de gardă, ceasul lui vodă bătea chindia și chirurgul, atent, începea să-l consulte. — Domniile îndelungi, înălțimea ta, obosesc și pe domnitor, și pe credincioșii lui, și pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
strâmtorat să pornesc la drum. În aceeași seară, fiind senin și lună plină, fostul mare spătar Mihai Cantacuzino, cu toată pielea brațului și mâinii stângi umflată chipurile, văitându-se cât îl ținea gura, înfofolit sub trei macaturi îmblănite, culcat în sanie pleca spre Fundeni. Au pornit pe Podul Târgului de Afară, dar când au ajuns la răscrucea cu ulița Mărcuței, n-au luat-o spre Fundeni, ci au tot ținut-o drept până au intrat în drumul de Afumați. Cât au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a deplasa noroiul, dar nu și aceea de a-l îndepărta. Se înțelege că, mare parte din an, e imposibil a ieși pe jos și că trăsura e un obiect de primă necesitate. Așa că o droaie de trăsuri și de sănii, iarna încurcă circulația pe străzi; năpădesc piețele publice și toată lumea se grăbește să recurgă la ele. Micii comercianți, muncitorii, servitorii și toți cei din clasele inferioare, obligați să meargă pe jos, nu ies decât încălțați cu cizme lungi, chiar și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
însănătoșit, unul în cincisprezece zile, celălalt în trei săptămâni. Slavă Domnului, nu avem nicio moarte de om pe conștiință! Capitolul 6 O iarnă la București Crivățul • Dezghețul • Caracteristicile acestor două urgii • Lamentații și sfaturi • Nu sunt ascultate nici unele, nici celelalte • Săniile • Îndemânarea birjarilor Deși se află la 44ș 25' latitudine nordică, pe linia Valenței și a Bordeaux-ului, Bucureștiul e supus unor ierni aspre. Provinciile Dunărene sunt larg expuse dinspre partea Rusiei; vânturile înghețate ale munților Urali și Caucaz pătrund aici
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cloacele, grămezile sale de murdării; nu se fac nivelări și nici canale de scurgere; nicio rigolă în cartierele aflate departe de râu. Străzile se transformă atunci ele însele în râuri, în puhoaie, în lacuri noroioase și adânci, circulația este oprită; sania devine inutilizabilă, ar trebui de fapt un vapor. Numai câțiva pietoni intrepizi, încălțați cu cizme gigantice, se hazardează afară; o fac riscându-și propria viață. Dar de ce să povestim noi înșine toate acestea? Iată o schiță după natură, luată din
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
căror locație sunt din nefericire în măsură să o dau, sunt menite să înlocuiască, în metaforele poetice, Carybda și Scylla ce începuseră să se tocească. Aceste abisuri au măcar avantajul că vor contribui la a pune bețe în roate înmulțirii săniilor. Aceste vehicule îngrozitoare au cauzat în iarna aceasta moartea a două persoane!... Sunt silit să mărturisesc că e puțin; sezonul promitea ceva mai mult; dar încă nu s-a terminat. Cerule! Cine ne va scăpa de ororile drumurilor publice?... Nu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o împărtășiți, aflați în fine adevărul despre această țară! Iarna oferă totuși câteva compensații; în calitate de narator fidel, avem datoria să o pomenim în mod onorabil. Pentru țărani, acest anotimp este perioada deplasărilor ușoare. Cele mai proaste drumuri devin excelente pentru săniile lor rustice, când câmpiile sunt acoperite cu un strat gros de zăpadă întărită de ger. Și celor din lumea bună le convine, iar promenadele nu sunt mai puțin populate decât vara. Echipajelor strălucitoare le urmează sănii elegante. Caii își agită
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
drumuri devin excelente pentru săniile lor rustice, când câmpiile sunt acoperite cu un strat gros de zăpadă întărită de ger. Și celor din lumea bună le convine, iar promenadele nu sunt mai puțin populate decât vara. Echipajelor strălucitoare le urmează sănii elegante. Caii își agită șirurile de zurgălăi și poartă cu cea mai mare iuțeală vehiculele ușoare, care nu lasă nicio urmă în trecerea lor. Săniile se urmăresc, se îndepărtează, se separă, se ating fără să se ciocnească; îndemânarea birjarilor e
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
le convine, iar promenadele nu sunt mai puțin populate decât vara. Echipajelor strălucitoare le urmează sănii elegante. Caii își agită șirurile de zurgălăi și poartă cu cea mai mare iuțeală vehiculele ușoare, care nu lasă nicio urmă în trecerea lor. Săniile se urmăresc, se îndepărtează, se separă, se ating fără să se ciocnească; îndemânarea birjarilor e proverbială; în mijlocul acestui talmeș-balmeș, al acestui haos, al acestei harababuri, vizitiul îndemânatic, cu ochii atenți, cu mâna fermă, cu urechea ciulită la zgomotul zurgălăilor, trasează
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
deșănțat, această emoție furibundă, aceste legănări blânde pe zăpadă, toate le plac femeilor și le ațâță. Tot ce înseamnă tânăr și elegant iese în aceste zile. Oamenii s-ar lipsi mai degrabă de o masă, decât de o cursă cu sania de 4 swanziger pe oră. Capitolul 7 Hercules Bäder sau Băile Herculane în apropiere de Mehadia Cum au devenit aceste băi austriece • Din nou Porțile de Fier • Defileul Carpaților • Valea Cernei • Stabilimente termale și altele • Statuia lui Hercule • Mici mizerii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
înconjură mănăstirile, care sunt lăsate să crească până devin codri, și a pădurilor virgine din Carpați, copacul care convine e tăiat fără milă; arbori tineri și bătrâni cad sub securea țăranului, fie pentru încălzit, fie pentru lucrat o șaretă, o sanie, un plug. Nu se fac provizii de lemn de construcție; nu există puieți, crânguri sau seminceri. E adevărat că statul folosește pădurile mănăstirești pentru a construi edificiile publice; nu are de făcut decât cheltuielile de tăiere. Cât privește pădurile Carpaților
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
puteau primi, dacă eram așa de sărac și n-aveam bani de tren să mă duc acasă. Cum să nu, bucuroși, dacă era vorba de colegul lui de bancă și, care îl ajuta la lecții. Taică-său a venit cu sania și ne-a luat și am mers o zi întreagă până am ajuns în satul lui. Ce călătorie! Sate de mocani, pe care îi cunoșteam din drumul la Cîmpu-Lung, dar și de secui, cum îmi spunea Codrin, pentru care aveam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tendințele lui obscure? Săracul popă! De ce sărac? Adică cum, de ce trebuia să-i fie milă de el? Din contra, eu i-aș fi răsplătit pe acei secui, care știau ei ce făcuseră, și nu să dau ordin să fie... Hop! Sania se opri și urmă o foială. Am intrat în casă, am ajuns... Codrin avea o soră de o frumusețe deosebită, față bălaie, cu părul galben... De revelion o răsucea un flăcău în învîrtite amețitoare... Stătea parcă pe loc și ai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
toamnei se lăsa, toți pomii se dezbrăcau și rămâneau solitari...așa mă prindea iarna; suspinând după celelalte anotimpuri. Totuși zăpada mă bucura, sărbătorile ne umpleau de sfințenie casa, iar ușa era tot timpul deschisă pentru colindători. Plecam la derdeluș cu sania sau pe gârlă, cu patinele, mă Întorceam acasă Îmbujorață la față, udă până la piele. Abea când mă Încălzeam pe lângă sobă simțeam dezghețarea și durerile degetelor de la mâini și picioare... Dimineața când mă trezesc simt să Împărtășesc povestea mea nemuritoare copiilor
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cum s- a luat- așa cum se exprimă ea- cu tata. Pe tata l-a cunoscut la un bal, când a fost aleasă regina balului. Era Într-o iarnă și tata venise la bal, În satul unde locuia mama cu o sanie trasă de doi cai superbi, Împreună cu câțiva flăcăi. Distanța dintre cele două localități este de 4 km. Pentru că se Îndrăgostise atât de mult de mama, nu și-a mai găsit la sfârșitul balului mănușile, fularul și pălăria. Nu mai știa
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
iar țața Tinca l-a condus îmbujorată până la poartă. Fulgii de nea l-au dus până acasă. Pentru toți trei lumea minunată a obiceiurilor de iarnă rămăsese zăvorâtă în rugăciunea de sâmbătă. În ziua aceea, pe drum mergeau doar săniile trase de boii bine hrăniți ai gospodarilor din sat. Zăpada moale scârția sub lemnul lucios al saniei. Ningea mărunt ca florile de lăcrămioare și rar fulgii de nea erau purtați de pala de vânt rece. Lică ieșise la poartă. Mânile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
acasă. Pentru toți trei lumea minunată a obiceiurilor de iarnă rămăsese zăvorâtă în rugăciunea de sâmbătă. În ziua aceea, pe drum mergeau doar săniile trase de boii bine hrăniți ai gospodarilor din sat. Zăpada moale scârția sub lemnul lucios al saniei. Ningea mărunt ca florile de lăcrămioare și rar fulgii de nea erau purtați de pala de vânt rece. Lică ieșise la poartă. Mânile lui mari țineau Biblia strâns lângă piept, iar ochii negri își căutau drumul. S-a uitat în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o va regăsi în lumea divină a poeziei, pentru că în fiecare dintre noi se ascunde o îndepărtată lume a copilăriei. Nu știu cum se face că ducem cu noi pậnă în larga zare mirosul rufelor geruite întinse pe sậrmă, clinchetele clopoțeilor de la sanii, merele poleite din Ajunul Crăciunului, mirosul cald al cozonacilor și aburii zglobii ai mămăligii răsturnate din ceaunul de tuci. Nu știu cum se face că ducem cu noi pậnă în îndepărtatele zări de lumini vara cu munții ei împăduriți, toamna cu cămările
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]