2,312 matches
-
în fața publicului. Imediat după apariție, „broșura de patruzeci de pagini, scrisă cu vădită intenție de propagandă” era prezentată în „Viața românească” nr. 7-9 din 1914: „În o formă foarte concisă, în care tonul de polemică vie devine uneori aprig până la satiră, autorul a expus în chip sistematic argumentele care, după părerea sa, silesc România să ia poziție împotriva Rusiei în actualul război”. În timp ce C. Stere afirma, în articolul Din carnetul unui solitar. I: Pentru ce sunt un trădător (datat 15 mai
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
valorile progresiste ale umanismului și iluminismului, al căror precursor luminat este. Cantemir “se sugestionează cu ideea autoperfecțiunii și începe lupta cu adversarii în terenul său, unde victimele cad intelectual și moral într-o cumplită inferioritate.” Folosind “spada cuvântului”, autorul face satira tiraniei și se complace în deformarea agenților ei absurzi. Singurul aspect pe care nu îl falsifică este scara valorilor morale, poate și pentru că era în avantajul personajului său imaculat, “protejatul” său, căruia trebuie să-i afirme superioritatea absolută într-o
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
condiționat de poziția de superioritate a subiectului demistificator față de obiectul de satirizat. Iar superioritatea Inorogului este strivitoare pe toate planurile - moral, intelectual, spiritual - fapt ce-i permite să se detașeze repulsiv și să manifeste un acut simț al propriei superiorități. Satira cea mai reușită trebuie să fie o îmbinare a realismului cu fantasticul. Aceasta întrucât simpla viziune agresivă asupra lumii ar reda o imagine reală, obiectivă, asupra unui aspect negativ care este de corectat, dar nu ar reuși decât cel mult
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
de corectat, dar nu ar reuși decât cel mult să deprime și, eventual, să sperie cititorul. Este nevoie de vălul fantastic aplicat peste faptul nud, de o viziune fantastică asupra unui univers metamorfozat, care să asigure funcția de divertisment a satirei, singura în stare să atragă cititorul de partea satiristului. Manifestându-se astfel ca un paradox al artei (combinare de realism și fantastic), satira dezvoltă un aspect profund negativ - ca expresie a revoltei față de o societate aberantă, care se creionează prin
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
faptul nud, de o viziune fantastică asupra unui univers metamorfozat, care să asigure funcția de divertisment a satirei, singura în stare să atragă cititorul de partea satiristului. Manifestându-se astfel ca un paradox al artei (combinare de realism și fantastic), satira dezvoltă un aspect profund negativ - ca expresie a revoltei față de o societate aberantă, care se creionează prin opoziție cu idealurile, aspirațiile, exigențele satiristului - și un altul pozitiv, vizând funcția sa de divertisment. Alegându-și un etalon moral ideal după care
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
baza forței destructive a satiricului. Condamnarea e definitivă și irevocabilă. - din conștiința faptului că victoria are loc numai în plan ideal, în planul material fiind imposibilă. Alegoria animalieră, în sine grotescă, este una dintre formele de convenționalizare sub care circulă satira atunci când împrejurările obiective nu-i permit să se manifeste ca atare. Lipsit de speranța ameliorării obiectului satirizat, artistului nu-i rămâne decât gestul de revoltă, de schimonosire a realului prin procedeul anamorfozei. într-un astfel de context, și având în
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
permit să se manifeste ca atare. Lipsit de speranța ameliorării obiectului satirizat, artistului nu-i rămâne decât gestul de revoltă, de schimonosire a realului prin procedeul anamorfozei. într-un astfel de context, și având în vedere ideea asimilării fantasticului de către satiră, masca este o tehnică la îndemâna artistului, căruia îi va fi în acest fel mai ușor să exagereze și să deformeze. în funcție de transparența măștii aplicată de satirist, receptorul va oscila între reacția morală (în cazul suprapunerii complete între mască și individ
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
fel mai ușor să exagereze și să deformeze. în funcție de transparența măștii aplicată de satirist, receptorul va oscila între reacția morală (în cazul suprapunerii complete între mască și individ) și reacția estetică (în situația în care satiristul reușește să confere generalitate satirei sale). Privind cazuri concrete ale persoanelor istorice mascate de Cantemir, sub obrăzare animaliere, s-a făcut o observație de subtilitate atunci când s-a afirmat că “cu toată strădania deliberată a autorului de a întreține iluzia măștii animaliere, inserând ritmic atribute
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
care sunt în mod obișnuit incompatibile, capătă, prin pervertirea rațiunii, prin contradicția logicii și a eticii, o materialitate șocantă, exprimând o realitate imposibil de ignorat. Un procedeu satiric des folosit de satirist este raportarea prin reducție, diminuare, depreciere la obiectul satirei sale, devenit victimă neputincioasă. Cantemir se ferește să numească el însuși viciul, dar are grijă să-l argumenteze cu lux de amănunte prin reacțiile personajului personificat, ales ca pretext al demonstrației. Izolarea și reducția satirică a obiectului constituie un important
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
ferește să numească el însuși viciul, dar are grijă să-l argumenteze cu lux de amănunte prin reacțiile personajului personificat, ales ca pretext al demonstrației. Izolarea și reducția satirică a obiectului constituie un important proces de stilizare, prin care obiectul satirei este ridicat la rang de simbol. Astfel, Vulpea simbolizează viclenia dar și lăcomia, Corbul - tirania, Struțocămila - prostia etc. Victimă a unui astfel de proces reducționist al anamorfozei este Struțocămila, personaj care stârnește râsul tuturor prin prostia sa nelimitată. Violența anamorfotică
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
prin “neputința întoarcerii firii spre bine”, adică imposibilitatea vindecării de grava boală morală ce-l măcina interior: Trezindu se, Hameleonul interpretează visul în avantajul său, inhibându-și astfel temerile. Dacă în cazul celorlalți adversari ai săi Cantemir folosește ironia și satira, în cazul Hameleonului sarcasmul este atât de puternic încât devine pletoric, își uită punctul de plecare iar limbajul este din ce în ce mai înverșunat și mai violent, încât ura autorului devine transparentă. îngrozitoarea făptură crește și devine din ce în ce mai amenințătoare, transformându-se într-un
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
cu izvoară, munții puhoaie pogoară, lăcașele Inorogului, pășunele, grădinele, cerniască-să, păliască-să, veștedzască-să, nu înfloriască, nu înverdzască, nici să odrăsliască, și pre domnul lor cu jeale, pre stăpânul lor negrele, suspinând, tânguind, neîncetat să pomenească.” Delegând șoimul să vorbească în numele său, satira cantemiriană atinge intensitatea diatribei, asimilându-și invectiva, blestemul și obscenitățile de limbaj: Vehemența limbajului pare a da rezultate și Hameleonul recunoaște că a uneltit împotriva Inorogului, dar își motivează gestul spunând că a acționat din dragoste pentru țară și în
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
Inorog, de a cărui nevinovăție este conștient, șoimul înțelege că „toate acestea vărsături asupra curățăniii Inorogului le borește” inamicul său, îi replică: “Șterge-ți gura (...) și de ieste cu putință știupitura iarăși îți înghiți și borâtura iarăși îți sorbi”. Ironia, satira, sarcasmul, burlescul, pamfletul, caricatura sunt toate folosite de Cantemir în grade diferite, acesta fiind singura armă de care dispune împotriva unei umanități aberante. Spirit anamorfotic fiind, Principele deformează cu un patos nemaiîntâlnit (decât, mai târziu, la Caragiale) evenimente și oameni
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
catifea a lirismului. Ironia ta nu e rece, ci tandră. Ești un romancier comic afectuos, dacă accepți caracterizarea. DAVID LODGE: Într-adevăr romanele mele sunt pline de ironie, dramatică dar și retorică, din aceea care se asociază cu comedia și satira. Dar ai perfectă dreptate că e și o blândețe, o tandrețe, o latură afectivă în opera mea (unii critici o numesc chiar sentimentală). Nu văd aici nicio contradicție. Unul din idolii mei literari este Dickens, care e și ironic și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
utilizate. La nivelul genurilor jurnalistice abordate, Eminescu ne surprinde prin varietate și eclectism: "în gazetăria eminesciană ne întâmpină o devălmășie de "genuri" și formule: eseuri, pamflete, foiletoane, articole doctrinare etc."302, iar lista poate continua cu scrisori deschise, cronici teatrale, satire, studii lingvistice ș.a. Demersul jurnalistic argumentativ are la bază principiul veridicității, indiferent de repercusiunile pe care le-ar putea avea o astfel de întreprindere (sunt cunoscute în acest sens criticile pe care și le atrage Eminescu din partea colegilor junimiști pentru
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
remarcă predilecția gazetarului pentru sarcasm și ironie: "Un inventar al procedeelor folosite de Eminescu pune în evidență prezența covârșitoare a sarcasmului și a ironiei, precum și absența parodiei, a umorului și, în genere, a ludicului. Dominante sunt însă câteva forme ale satirei, folosirea unui lexic tăios, a afirmațiilor tranșante și a aprecierilor fără menajamente"306. Un exemplu în acest sens îl oferă articolul "S-a obrăznicit turcul", publicat la 1 septembrie 1876, în Curierul de Iași, în care jurnalistul satirizează pretențiile Porții
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
tot ce-ți vine la îndemână (...). Dreptul de-a înjura nu poate rezulta decât din dovada că adversarul e un mișel în ceea ce privește caracterul lui. Căci erorile sale de cugetare, lipsa sa de judecată, defectele minții dau cel mult dreptul la satiră și ironie, nu la înjurătură"347. În ciuda acestor afirmații, jurnalistul recurge el însuși în focul polemicii la expresii injurioase la adresa adversarilor. Fie că este vorba despre învățământ, teatru, presă, limbă, politica internă și externă sau de situația demografică a țării
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
viu și judecata copilului n-a jucat nici un rol"349. Venind din orizontul unei vaste culturi, cuprinzând domenii precum economia, politica, lingvistica, istoria, sociologia, filosofia, mitologia, polemica eminesciană îmbină tehnica pamfletului cu dimensiunea anecdotică, situându-se între ironia mușcătoare și satira vehementă a tarelor unei lumi în care prea multe lucruri nu sunt așa cum trebuie. 4.4.4. Istoricul Prin activitatea pe care o desfășoară vreme de peste șapte ani pe tărâmul publicisticii, Eminescu devine cronicarul evenimentelor social-politice din epocă, iar articolele
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
6. Artistul Caracterul complementar al operei artistice și al publicisticii eminesciene determină contaminări reciproce între cele două domenii ale creației. În acest sens, materia densă a publicisticii încorporează aspecte de poetică artistică, elemente de narativitate și lirism, iar pamfletele și satirele lirice ale poetului reflectă aluviunile activității jurnalistice: "Întâlnirea epidermică a jurnalismului și a poeziei maschează structura lor profundă comună, adresarea directă din înălțimea tribunei, eventual de la altitudinea morală a unui amvon imaginar, tensiunea dialogală și aplecarea pragmatică"356. Vocația retorică
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
recurge la un discurs virulent, urmărind demontarea concepțiilor politice ale adversarilor astfel încât, deși pledează pentru un discurs polemic onest, Eminescu recurge el însuși în focul dezbaterilor la atacuri dure, care îi vor atrage numeroase acuze în epocă. Pamfletul, ironia și satira devin armele celui care își subordonează scrisul unui unic principiu adevărul: "Noi nu ne speriem de-a supăra pe cetitor cu aceste cuvinte. Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
începută în anumite cercuri încă din anii 1680-1715, marii scriitori, numiți "filosofi" vor să substituie "tenebrelor" fanatismului și intoleranței "luminile" rațiunii întru fericirea cea mai mare a umanității. Din 1721, Montesquieu (1689-1755), președinte al parlamentului de la Bordeaux, publică Lettres persanes, satiră îndrăzneață a credințelor și moravurilor francezilor de la sfîrșitul domniei lui Ludovic al XIV-lea; din 1734 pînă în 1748, el scrie Esprit des lois în care preconizează o monarhie temperată de existența unor organe intermediare și fondată pe separarea puterilor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
el adoptă o poză regizorală, manevrând scenic personajele, de aceea trebuie să dea dovadă de un excelent simț al observației morale, de mare finețe și acuitate;are o ironie permanentă, afișată direct sau indirect; - cultivă invectiva, directă sau dedusă, umorul; satira indirectă, pe tot parcursul, sau indirectă, mai ales în morală; dar și puternice accente lirice; - structural, fabula are în mod obișnuit două părți: partea narativă și cea finală; partea narativă cuprinde povestirea alegorică a faptelor; o acțiune concisă dar dinamică
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
care-i întemeiază poetica. "Alexandrescu este cel dintîi poet român care are, pe de-a-ntregul, o conștiință artizanală. E un poeta faber cu mentalitatea și mijloacele de expresie de la 1840". A scrie pe larg și pe înțeles este pentru autorul Satirei duhului meu echivalentul unei bune împliniri estetice. Își asumă totodată statutul de creator de etapă, convins că va veni un talent mai înalt ce-l va depăși: "Dar o scriere, spune poetul, este totdeauna un mijloc de a face alta
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dar într-o direcție contrară" (E.S.). Modelele la care se raportează autorul poemei O fată tînără pe patul morții sînt romanticii la modă în epocă, mai ales cei francezi. Prin juxtapunere, Eugen Simion îi fixează ca-n insectar pe poetul Satirei duhului meu și pe cel al poemului Conrad: "Față de Grigore Alexandrescu, care se plînge tot timpul de imperfecția limbajului și se lasă terorizat de retorică, Bolintineanu reprezintă cazul poetului spontan și neglijent, încrezător pînă la inocență în puterea talentului". Deplin
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
În anul 1837, dă tiparului traducerea poemului „Țiganii” de Pușkin, iar în 1840 și 1842 strânge în două plachete fabulele pe care le publicase în diferite reviste ale vremii. În anul 1844 publică, împreună cu prietenul său C. Negruzzi, volumul de „Satire și alte poetice compuneri”, traduse din poetul rus de origine moldovenească Antioh Cantemir. Alexandru Donici se consacră tot mai mult carierei sale juridice și, deși până la moarte în 1866, la Iașiă nu mai scoate nici un volum, continuă să „viseze la
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]