1,927 matches
-
constituirii primelor gospodării agricole colective și care a cunoscut o largă răspândire la vremea respectivă. Schița "Memoriile agentului Teică Pasăre" (1951) este construită sub forma amintirilor unui agent electoral din perioada interbelică. Este descrisă cu umor și cu o virulență satirică farsa alegerilor din timpul regimului capitalist. Volumul "De la potop încoace" (1958) grupează un număr de nuvele („La răzeși”, „A cincea roată de la căruță” etc.) care ilustrează aspecte ale instaurării regimului comunist în România, elogiind „beneficiile” acestora în comparație cu mizeria existentă în
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
că este necesară legătură dintre fenomenele sociale și perspectiva culturală a unui textier, considerând că piesele trebuie întotdeauna să spună o poveste. Unul din cântecele pamflet de pe "Mașină cu jazzolină", „Africa, Africa”, a atras interes în cercurile culturale cu substratul satiric. Versurile sugerau că România modernă nu era mai bună decât o țara africană. Conform istoricului Sorin Mitu, „Africa, Africa” a arătat tendința României de a se asocia realităților extra-europene”, un trend care se putea observa în ultimul deceniul al perioadei
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
fiind filmate în Statele Unite și Canada. În cadrul emisiunii a jucat într-un scheci intitulat "Felix și Otilea", alături de cântăreață de muzică pop Monica Anghel, Jojo, Cătălin Mireuță și Daniel Buzdugan. A servit la dublarea emisiunii "Animat Planet", un desen animat satiric făcut de "Divertis" pentru Antenă 1. Pentru aceste contribuții, Păscu a fost desemnat într-un sondaj susținut de TVR 1 „cel mai bun comediant al anului 2003”. A mai lansat două albume solo, "O stea" și "Jocul de-a joacă
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
a sărbătorit minoritățile etnice și practicarea toleranței. Păscu s-a despărțit pentru prima dată de "Divertis" în 2007. La acea vreme, a susținut că nu mai putea face față ritmului susținut de trupă. A continuat să dubleze voci pentru serialul satiric "Animat Planet". Într-un interviu din 2007, reflectând la impactul serialului, a menționat că „Nu sunt un foarte mare amator al umorului politic. Îmi place umorul așa, din piatră-seacă, pur și simplu, îmi plac glumele făcute, să fie glume, să
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
politică, unii critici au speculat că Morus și-a bazat cartea pe comunalismul monahal bazat pe comunalismul biblic descris în "Faptele Apostolilor". Datorită însăși naturii scrierilor lui Morus, este dificil uneori de făcut diferența între pasajele în care autorul este satiric față de societate, de cele în care chiar descrie soluții care corespund viziunii sale. „Utopia” este considerată premergătoarea speciei utopiei literare, în care diferite „societăți ideale” sau orașe perfecte sunt descrise mai mult sau mai puțin amănunțit de autor. Deși a
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
real și nepărtinitor, asupra problemelor de interes general sau constatate ocazional. ul poate fi "de informație" sau "de creație", fiind legate de o anumită "tematică" sau pur și simplu fiind unul "compozițional". De asemeni după stilul de prezentare sunt reportaje "satirice, explozive, de relatare implicată," etc. "Reportajul", inițial specie tipic jurnalistică și care apelează deseori la mijloacele literare de expresie, a fost preluat și de literatură, de cinematografie și de televiziune. Cultivarea reportajului prin "literatură" se face prin reviste de specialitate
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]
-
specialitate, dar nu numai, promovând un tip de reportaj numit ""de creație"" și care se deosebește de cel strict jurnalistic prin două elemente: viziunea artistică și mesajul estetic. În genurile de reportaj literar, compoziția de o factură suprarealistă, care îmbină satiricul și absurdul se bucură de un succes generalizat. Uneori reportajul se combină cu romanul și creează o specie nouă, "romanul reportaj". Cel mai cunoscut autor de reportaje literare român, care poate fi numit chiar "părintele reportajului literar românesc", este poetul
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]
-
Deianira fiind bună, duioasă, umană, neurmărind altceva decât să recâștige dragostea soțului ei. Fragmente din satira „Copoii” (Ichneutae) au fost descoperite în Egipt în 1907. Aceste fragmente constituie cam jumătate din piesă, făcând-o totodată cea mai bine păstrată piesă satirică antică după „"Ciclopii"” lui Euripide . Fragmente din „Progenitura” (Epigonoi) au fost descoperite în aprilie 2005 de către specialiștii de la Universitatea din Oxford. Această tragedie spune povestea asedierii Tebei. Un număr de alte tragedii de-ale lui Sofocle ne-au rămas doar
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
a încurajat mass-media să răspândească lozinci care anunțau distrugerea iminentă a Israelului. În general, Occidentul a respins cu indignare formulele propagandei arabe iar sloganul "Aruncați-i pe evrei în mare", care nu a fost exprimat politic, ci în cadrul unor comentarii satirice din presă. Acest gen de propagandă s-a dovedit a fi dezastruos pentru imaginea arabilor pe plan mondial, discreditând cauza palestiniană, în special, în Europa. Statul Major General al Armatei Israeliene a încercat să convingă guvernul israelian de necesitatea unei
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
pe diferite trepte ale scării valorilor morale, în confruntări pasionate privind problemele de viață și de muncă, pe care spectatorii și le pun și ei și le rezolvă odată cu personajele, chiar dacă (sau poate tocmai de aceea) disputele îmbracă formele comicului satiric. (...) Dar adevăratele valori nu intervin în acțiune ca un dat aprioric; se nasc și cresc sănătos tocmai în acest climat de luptă care, peste hohotele de râs, este o luptă pe viață și pe moarte pe planul conștiinței." (Ștefan Goanță
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
de comedia de moravuri, bine pigmentată cu situații de farsă: de aici contradicția evidentă, ostentativă, între angrenarea pătimașă a eroilor în luptă și micimea scopului lor, unilateralitatea și fixitatea de marionetă a personajelor satirizate, prinse sub lupa nemiloasă a atacului satiric și păstrate în nemișcare, ticurile verbale, automatismele, poantele, încurcăturile, amplificate cu inventivă ingeniozitate de regizorul Alexandru Tocilescu și interpreții Teatrului de comedie." (Ileana Berlogea, Scînteia, 21 noembrie 1980) "Concursul de frumusețe canină care declanșează pasiunile furibunde ale notabilităților unui orășel
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
ascund după un limbaj formal politizat, fals patetic și plin de clișee." (Ion Cocora, Tribuna, 22 martie 1979) Cuibul reușește dificila performanță de a ține un spectacol de întindere normală în cadrele unei lungi ședințe, ale unei ședințe dilatate polemic, satiric, hiperbola scenică emanând un jet vezicant pentru epidermele convenționale, de rutină, falsificate prin birocratism." (Titu Popescu, România liberă, 27 martie 1979) ISPITA, Mai 17, 1979, Teatrul de stat, Reșița Drama istorică a oscilat întotdeauna între doi poli: acela al evocării
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
Ploiești; Iunie 15, 1985, Teatrul de Nord, Satu Mare; Martie 25, 1987, Teatrul "Mihai Eminescu", Botoșani; Mai 5, 1992, Teatrul dramatic, Baia Mare " Piesa se situează pe o platformă de meșteșug deja cucerită, un studiu de moravuri realizat cu mijloacele unui scriitor satiric pentru care observația de factură etică nu descărnează evenimentele, dar le imprimă o mișcare excentrică, reprezentativă tocmai prin abaterea de la normă. Între deziderate și realități se interpun interdicții rigide ori falsele simboluri ale unei fericiri cu tot dinadinsul, inoculate indivizilor
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
INFERNUL BLÂND, Aprilie 10, 1981, Teatrul "Al. Davila", Pitești CASA NEBUNULUI, Ianuarie 14, 1982, Teatrul "Victor Ion Popa", Bârlad; Martie 13, 1983, Teatrul "Mihai Eminescu", Botoșani; Mai 5, 1991, Teatrul "Luceafărul", Chișinău " Piesa este un scurt intermezzo liric în creația satirică a lui Tudor Popescu, o piesă de respirație scurtă, un mic poem al cărui text se cere, parcă, acompaniat la chitară." (Ilie Rusu, Teatrul, 2/1981) "Cu ambiția de a ne reaminti că nu este doar un bun comediograf, Tudor
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
1987, Teatrul de stat, Reșița; Octombrie 12, 1988, Teatrul din Sfântu Gheorghe, secția română Nu este pentru prima dată când Tudor Popescu - aflat în plină glorie comediografică - se reculege în dramă, parcă oferindu-și compensații reflexive în urma temerarelor sale bătălii satirice cu actualitatea. O dramă mai veche, Scaunul, ne-a rămas în memorie ca una dintre cele mai adânci meditații asupra timpului care dizolvă pasiunile politice și umanizează istoria. De altfel, chiar comediile lui Tudor Popescu sunt, adesea, scuturate de un
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
pe care îl aveau în acea vreme, pot fi utilizate pentru înțelegerea corectă a poziției sale. Schleicher a fost numit cancelar la 3 decembrie 1932. Opinia publică spera că noul cancelar va avea autoritatea să reinstaleze ordinea în țară. Revista satirică "Simplizissimus" publica după instaurarea lui Schleicher versurile: Bucuria era însă prematură. Președintele Hindenburg s-a declarat împotriva planului lui Schleicher și susținut de Schmitt. Ludwig Kaas, președintele Partidului de Centru, l-a acuzat chiar pe Schmitt că s-ar opune
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
sursă literară inconștiență (!) pentru Hobbiți și nimic altceva”. Acest roman spune povestea unui Snerg, un membru al unei rase antropomorfe caracterizate prin dimensiuni reduse, precum hobbiții. Tolkien spune că cuvântul „hobbit” a fost în măsură să fie inspirat de romanul satiric Babbitt scris de Sinclair Lewis; mai târziu, în anexele din "Stăpânul inelelor" se afirmă că acest cuvânt provine din engleza veche "hol-bytla" . Partea cu wargii de la Bătălia celor Cinci Armate este parțial inspirată de bătălia vârcolacilor din "The Black Douglas
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
abundența expresiilor americane intrare în limba română. Elementele sociale și ironia se regăsesc și în următoarele albume ale trupei: "De cursă lungă" (2002), "C" (2003) și "Politica" (2004). Albumul Politica a apărut chiar în timpul campaniei electorale din 2004, un material satiric ce conține piesele "Aici sunt banii Dumneavoastră", "Noi cu cine votăm", "Domnule Fost" sau "Situația din Țară". În 2007 apare albumul "Romantica", acesta cuprinzând douăsprezece piese de dragoste, cu numeroase colaborări: Cheloo, Dax, Mihaela Radulescu, Melania Medeleanu, Adelin Petrișor și
Taxi (formație) () [Corola-website/Science/303404_a_304733]
-
vot a reprezentantului Oceaniei Charles Dempsey, care avea mandat de la federația sa să dea votul Africii de Sud. El a invocat abținerea prin ”intoleranță față de presiune”. Este cunoscută existența unui fax de "mituire" (în germană "Bestechungsfax") din 5 iulie 2000 al magazinului satiric german "Titanic", adresat reprezentanților votanți ai FIFA, care oferea cadouri contra unui vot pro-Germania. Dacă Dempsey ar fi votat cum a fost instructat inițial, rezultatul votingului ar fi fost 12-12, iar președintele FIFA Sepp Blatter, care favoriza candidatura Africii de Sud, urma
Campionatul Mondial de Fotbal 2006 () [Corola-website/Science/302918_a_304247]
-
Tintin, este calitatea poveștilor ce include un umanism și un simțământ al realului produs printr-o cercetare meticuloasă și foarte extinsă, ajutată de stilul particular al lui Herge de “linie clară”. Cititorii maturi se destind observând în lectură ușoarele evocări satirice a unor evenimente istorice și politice. Momentan se lucrează la un film adaptat după poveștile lui Tintin. Peyo - Pierre Culliford (Iunie 25, 1928 - Decembrie 24, 1992) a fost un creator de bandă desenată belgian, cel mai mult cunoscut pentru personajele
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
engleza modernă, cuvântul "patrician" este în general folosit pentru a denota un membru al clasei superioare, adesea cu conotații de avere moștenită, elitism și un sens de datorie nobilă. Această definiție derivă din înțelesul inițial al cuvântului anterior. În seriile satirice de fantasy "Discworld" de autorul britanic Terry Pratchett, orașul Ankh-Morpork era condus de o figură prezidențială asemănătoare vechii nobilimi romane. Liderul conducea sub titlul de patrician, dar este cu toate meritele un simplu tiran. În seriile de romane "City Watch
Patrician () [Corola-website/Science/299491_a_300820]
-
sugestive. Dacă la început a fost influențat de futurism, ulterior a evoluat spre o lirică militantă, dominată de concepția sa estetică, bazată pe ideea angajamentului social și astfel scrierile sale devine dedicate acțiunii, mișcării, vieții revoluționare. A scris și teatru satiric de o deosebită virulență, în care predomină stilul publicistic. Maiakovski a condus revistele "Krokodil", "Lef", "Novti". „În lirica modernă a secolului al XX-lea, creația maiakovskiană - eroică, tragică si satirică - se lasă receptată ca o prezentă insolită si originală. Poet
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
devine dedicate acțiunii, mișcării, vieții revoluționare. A scris și teatru satiric de o deosebită virulență, în care predomină stilul publicistic. Maiakovski a condus revistele "Krokodil", "Lef", "Novti". „În lirica modernă a secolului al XX-lea, creația maiakovskiană - eroică, tragică si satirică - se lasă receptată ca o prezentă insolită si originală. Poet al revoluției, poet politic prin excelență, Maiakovski a influențat hotărâtor evoluția poeziei contemporane.”
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
(n. 10 noiembrie 1697, Londra/West Smithfield - d. 25 octombrie 1764, Londra) a fost un pictor și grafician englez, autor de gravuri și stampe satirice și ilustrator de cărți, precursor al caricaturii moderne. s-a născut la 10 noiembrie 1697 în cartierul West Smithfield din Londra. Tatăl lui, Richard Hogarth, învățător cu venituri modeste, sfârșește prin a fi aruncat în închisoare, pentru că nu își poate
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
recunoscut oficial și în Anglia, Hogarth primește funcția de prim-pictor al curții regale, "supraintendent al tuturor operelor aflate în proprietatea Majestății Sale". Deși înaintat în vârstă, continuă să creeze. În anul 1760, pictează ""Alegerile"", un ciclu de patru tablouri satirice. În 1763 suferă un atac de apoplexie, după care nu se mai reface complet. Pe 25 octombrie 1764, deși foarte bolnav, mai găsește puterea să răspundă la o scrisoare pe care o primise din America de la Benjamin Franklin. Moare două
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]