2,378 matches
-
română se dezvoltă și țările noastre se dovedesc tot mai capabile de inițiative și manifestări pe plan internațional. În 1840, doctorii Cihac și Mayer, reprezentând aceeași societate, pleacă la un nou congres de naturaliști, la Erlangen. În 1845, numita societate savantă nutrește ambiția ca numele Moldovei să dobândească dritul cetățeniei în Evropa literară. În 1851, are loc prima participare românească la o expoziție internațională: Expoziția universală de industrie și comerț de la Londra. În 1859, ideologul francez Royer-Collard se declară măgulit să
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
al statelor rânduiește raporturile supușilor lor între ei. Administratorii aleși de noi din public, pe baza înclinațiilor lor slugarnice, nu vor fi indivizi preparați pentru administrația țării. Astfel vor deveni ușor niște pioni în jocul nostru, în mâinile consilierilor noștri savanți și geniali, ale specialiștilor noștri, crescuți încă din copilărie în vedere de a administra afacerile lumii întregi. Știți că specialiștii noștri au cules învățămintele necesare pentru a administra din planurile noastre politice, din experiențele istoriei, din studiul tuturor evenimentelor de
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
este receptata, prin intermediul școlii, mai mult ca dramaturg și filolog și adesea se trece cu ușurință peste preocupările sale de poet, prozator, istoric, folclorist și publicist. Cu atat mai puțin se mai vorbește, în actualitate, de perioada ieșeana a viitorului savant. Venit din Basarabia în 1857 (este născut în 1838 la Cristesti, județul Hotin), Hașdeu devine pentru șase ani cetățean al Iașului, unde se afirma că publicist, istoric, prozator și militant pentru Unirea Principatelor. Aici scoate ziarul unionist ,,România” (1858, 1859
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Cantacuzino la Iași, alături de ceilalți slujitori ai lui Esculap. Era comandant al serviciilor sanitare militare și civile ale armatei române, retrasă atunci în Moldova. Impresionează în mod deosebit măiestria cu care artistul medalier reda pe chipul doctorului Cantacuzino concentrarea caracteristică savantului cercetător. Impresionează, de asemenea, felul în care sunt surprinse și alte elemente de specificitate ale chipului - părul bogat cârlionțat, căzut pe frunte și pieptănat cu cărare în stânga, mustață și barbișonul - care-i dau o alura inconfundabila. Modelul medaliei este realizat
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
prezentat în acest capitol. Petru Condrea, după ce a parcurs toate treptele ierarhiei universitare la București, a venit la Iași în anul 1946 și și-a continuat activitatea la catedră de bacteriologie de la Facultatea de Medicină de aici. Strălucitul elev al savanților Ion Cantacuzino și Victor Babeș, a organizat și condus, până la pensionarea să, activitatea Filialei ieșene a Institutului „Ion Cantacuzino”, desfășurând o bogată activitate de cercetare științifică, materializata în contribuții originale în domeniul microbiologiei și al virusologiei. Meritele deosebite ale profesorului
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
românești și al institutului ce-i poartă numele, a fost, între anii 1939 și 1943, titular și conducător al catedrei de bacteriologie de la Facultatea de Medicină a Universității din Iași. Calitățile organizatorice și științifice de excepție ale profesorului și viitorului savant Ștefan S. Nicolau s-au etalat încă din scurtă perioadă ieșeana când, în calitatea pe care o avea, a adus îmbunătățiri laboratorului și a organizat sediul catedrei într-un imobil achiziționat în acest scop (imobilul „Borcea”, din strada Buzdugan){\cîte
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
din Oxford. Scrie Summa Logicae și este considerat unul dintre intelectualii de frunte ai Evului Mediu. Rămâne cunoscut în istorie datorită descrierii principiului briciul lui Occam care scoate în evidență importanța pentru știință a simplității în gândire, adică evitarea explicațiilor savante concentrate pe factori și variabile care depășesc necesarul (Entia non sunt multiplicanda sine necessitate). Ideile sale au o valoare importantă în dezvoltarea retoricii și a discursului cercetărilor medicale, valabile până în zilele noastre. Scrierile lui teologice conțin elemente de logică și
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
toate năvălirile fraților lor de dincolo de Dunăre, și mai ales ale sarmaților, geții nu încetează de a ara și semăna ogoarele Dobrogei, împlinind opera lor de muncitori statornici ai pământului, față de nomazii sarmați și bastarni.”25 Imaginea configurată de vizionarul savant pentru prezențele sarmatice din bazinul carpatic a fost parțial amendată în timp de anumite descoperiri arheologice, cum ar fi complexul de cetăți getice de pe Prut sau din preajma acestuia, de la Stâncești, Cătălina Cotnari, Moșna, Arsura și Bunești sau rețeaua de dave
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92818]
-
Palisse și cea a lui Don Quijote. Numai echilibrul între evidență și lirism ne poate îngădui să avem acces în același timp la emoție și la claritate. Fiind vorba de un subiect atât de umil și totodată atât de patetic, dialectica savantă și clasică trebuie așadar să lase locul, fapt de la sine înțeles, unei atitudini de spirit mai modeste, care să purceadă în același timp din bun-simț și din simpatie. Despre sinucidere nu s-a discutat până acum decât ca despre un
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cea nazistă și pe cea stalinistă. Aceste prime întrebuințări sunt acțiunea unor oponenți provenind, în principal, din trei familii politice: liberalii, creștin-democrații și social-democrații. Chestiunea totalitarismului A trebuit așteptat un colocviu multidisciplinar, organizat la New York, în 1940, pentru ca o comunitate savantă să ia în posesie, la rândul său, conceptul. Contribuțiile încrucișate ale lui F. Neumann, Carlton Hayes, F. Borkenau, în special, vor cântări greu în înțelegerea ulterioară a fenomenului: caracterul inedit al dominației totalitare este afirmat în mod răspicat, posibilitatea de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
e de făcut?, sau Piotr Kropotkin, comunist-anarhist apropiat de Bakunin, cu Cucerirea pâinii (1892). Acesta din urmă este încredințat că utopia are capacitatea de a-i convinge prin argumente simple și atrăgătoare pe cei care nu pot accede la texte savante; își manifestă utopismul fără ocolișuri: „[...] împingem utopia până la a crede că Revoluția va trebui și le va putea garanta tuturor locuința, îmbrăcămintea și pâinea”. Tot astfel, englezul William Morris, marxist și anarhist, își utilizează în mod deschis utopia, Scrisori de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
imensă piscină, un spațiu de bal, un teatru de 25 000 de locuri. în iulie 1936, pentru sărbătorirea noii Constituții, aici se organizează un carnaval gigantic, cu focuri de artificii și muzică. Se dansează foxtrot și rumba, cu o vioiciune savant orchestrată. Modernizarea orașului prin construirea de infrastructuri grandioase, cum e metroul din Moscova, conceput ca un „palat pentru toți”, caută să rivalizeze cu realizările americane. Lazar Kaganovici, promotorul proiectului, declară, la inaugurarea lui, în 1935: „Altădată, numai proprietarii, bogații foloseau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sociale, economice etc.). În ceea ce privește întreprinderea, această teorie se ocupă de structura și politicile generale ale firmei considerate ca un tot. Ea nu încearcă să dea o rezolvare de o manieră optimală problemelor; este mai degrabă descriptivă decât normativă, mai degrabă savantă și deductivă decât empirică. Ea are drept scop perfecționarea mijloacelor de analiză și de cunoaștere, și nu atât elaborarea de principii. Structura sistemului este reprezentată de ansamblul relațiilor neîntâmplătoare ce leagă atât părțile între ele cât și părțile de ansamblu
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
este ușoară, pentru că această luptă nu se poate baza pe o strategie unică (Gilroy, 1992, pp. 60-61), ci implică o analiză critică a reprezentărilor antirasiste ale „rasismului”, nu doar În limbajul curent, ci și, sau poate mai ales, În lucrările savante, ale căror rezultate provizorii și discutabile nu au Încetat să alimenteze discursurile militante și să orienteze lupta organizată Împotriva acestui flagel. De la educarea științifică a umanității la reprimarea pe cale juridică a „rasiștilor”: o jumătate de veac de antirasism Problema stăpânirii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ulterioare. Galisson Își bazează abordarea pe ceea ce Louis a numit „ipoteza lexicologică”. Am urmat și noi această pistă lingvistică, extinzând-o la analizarea implicitului În discursuri și În comunicare În general. Ipoteza lexicologică. Galisson face, pentru Început, distincție Între cultura savantă și cultura comportamentală (sau „cultura Împărtășită”). Dacă dorim ca străinii să-i poată Înțelege pe nativi În viața lor cotidiană și să poată fi Înțeleși la rândul lor de către ei, trebuie să le oferim mijloacele de acces În profunzime la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
considerate contradictorii. Astfel, pentru Georges Mounin, conotația ține esențialmente de individ, În vreme ce Louis Hjelmslev crede că ea nu se referă doar la trăsături individuale, ci și la trăsături istorice, sociale, așadar colective. Față de dicționarele actuale, În care este privilegiată cultura savantă (notițe enciclopedice, numeroase citate din autori consacrați etc.), un dicționar al ICI (sau al culturemelor) ar pune mai curând accentul pe utilizările curente: „Cuvântul drajeu este tratat corect În Petit Robert În ceea ce privește referentul ș...ț, Întrucât ni se spune că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lais sau surori laies. În general, aceștia Îndeplineau funcții domestice. Termenul laic, rar Înainte de secolul al XVI-lea, este un simplu omonim al lui lai. Ambele provin direct din laicus. Lai a rămas ca formă populară; laic ar fi forma savantă, creată Într-o epocă În care se pierduse până și amintirea pronunției latine, accentul tonic deplasându-se În franceză pe terminație, În vreme ce În latină acesta se punea pe silaba inițială. Care era sensul acestui cuvânt, ce desemna el mai exact
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
referire la teza inegalității, care nu mai presupune așadar o clasificare ierarhică a „tipurilor” sau grupurilor umane (Taguieff, 1985 și 1988). ν Iată de ce, de câțiva ani Încoace, cuvântul „rasism” (sau calificativul „rasist”) este adesea pus Între ghilimele În discursul savant, și aceasta pe bună dreptate ă consecință a unei munci de deconstrucție a unui „ism” prea des folosit. Însă un astfel de „rasism”, implicit, disimulat, subtil, până acolo Încât devine uneori dificil de sesizat, nu trebuie oare considerat o formă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dicționarele franțuzești la Începutul anilor ’30, la câțiva ani după formarea și intrarea În uz a acestui cuvânt (1922-1925) (Taguieff, 1988, pp. 122-151). De asemenea, o semantică istorică comparativă ar trebui să studieze avatarurile termenilor racism și racialism În literatura savantă anglo-saxonă din domeniu (Miles, 1989, pp. 42-50; Fredrickson, 2003, pp. 169-189). Astăzi se vorbește adesea, În limbajul politico-militant și mediatic, despre „rasismul anti-imigranți”. Însă „imigranții” nu pot alcătui o rasă și cererea de expulzare a acestora nu face decât rareori
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
presupus exemplară, ea nu s-a transformat În instrument de cunoaștere. Armă a criticii, instrument polemic, dar nu modalitate de obiectivare a unei porțiuni a realității sociale. În ciuda caracterului vag al conceptualizării sale, această categorisire revine periodic În literatura antirasistă savantă, precum și În producția jurnalistică Înveșmântată În retorică „științifică”. Așa se face că judecătorul MacPherson, În raportul său din februarie 1999 cu privire la ancheta asupra morții lui Stephen Lawrence, tânăr britanic ucis la Londra În 1993, a reluat această noțiune pentru a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prea dezrădăcinați. Mai general: că au prea multă identitate colectivă și că aceasta le lipsește cu desăvârșire. Mai trebuie, de asemenea, să arătăm că acestor două dimensiuni (paleorasistă și neorasistă) li se adaugă, În mediile intelectuale, precum și În numeroase studii savante (care transformă pe nesimțite În postulate metodologice o serie de presupoziții ideologic antirasiste), o altă componentă, care ține de zona de ambiguitate ce face posibilă reunirea pozițiilor rasiste și antirasiste și În care se pot recunoaște fără dificultăți tezele atât
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la dezvăluirea slăbiciunii credo-ului culturalist. Dar oricât de utile sunt aceste cercetări pentru progresul cunoașterii, ele se dovedesc a fi, prin gradul lor de abstracție, de prea puțin ajutor pentru elaborarea unui universalism concret. Fără a neglija preceptele reflecției savante, va trebui să ne interesăm mai Întâi de condițiile etico-politice ale proiectului universalist. În Essais d’ethnopsychiatrie générale, Georges Devereux (Devereux, 1970, pp. 3-4) alege următorul punct de plecare: „Din punct de vedere psihiatric, criteriile de normalitate valabile sunt absolute
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
devenit o insultă În limbajul obișnuit („rasist mizerabil!”). Este important așadar, pentru specialiștii și oamenii de știință care recurg la acest termen, să-i dea un conținut conceptual, fără pretenția unei definiții definitive, ca Întindere și semnificație. Or, cercetând literatura savantă care-i este consacrată, trebuie să constatăm că avem de-a face cu abordări extrem de diferite și cu conceptualizări adesea incompatibile. ν Pentru clarificarea problemei, trebuie făcut un ocol prin istorie și științele sociale, nu fără a problematiza modelele de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unui loc de muncă sau a unei locuințe ă discriminare revendicată ca atare, din cauza originii sau Înfățișării rasiale). Trebuie mai Întâi să examinăm caracterul pluridimensional al fenomenului (Banton, 1967; Taguieff, 1988). Acesta, după cum este Înțeles, cel puțin În majoritatea cercetărilor savante, cuprinde mai multe fațete: 1) atitudinile (opinii, credințe, prejudecăți, stereotipuri): acesta este rasismul (sau antisemitismul) de doxa, care se manifestă prin diferite moduri de stigmatizare (injurii, insulte, instigare la ură, amenințări etc.) (Allport, 1958; Schuman et alii, 1997); 2) comportamentele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rasismul este oare un fenomen inerent naturii umane? Și În ce sens? Sau este strict legat de modernitate ă și atunci, de care modernitate? Este vorba despre problema raporturilor dintre etnocentrism și rasism, care nu Încetează să revină În discuțiile savante contemporane, În mod explicit sau indirect (Lévi-Strauss, 1983, pp. 14-16; Taguieff, 1997, pp. 12-18). Trebuie aflat, Într-un cuvânt, dacă rasismul poate fi considerat un fenomen universal, care ar tinde atunci să se confunde cu etnocentrismul ale cărui caracteristici le-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]