2,615 matches
-
drog. Toate senzațiile erau amplificate la maximum. Nervii îmi erau întinși, expuși în bătaia vântului. Sistemul nervos central se transformase într-un soi de centru Georges Pompidou. Fiecare gură de aer pe care o trăgeam în piept era o plăcere. Savuram fiecare pulsație a inimii și fiecare zvâcnire a stomacului. Fiecare respirație era o victorie. Pieptul mi se ridica și apoi cobora și, după o pauză infinitezimală, se ridica din nou, pentru ca apoi să coboare la loc. Era ca și când aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
erau decât cinci zile până când puteam să plec. Cinci zile în care să mă convingă că aveam o problemă cu drogurile? Ei bine, nu prea puneam mare preț pe șansele lor de reușită. Ținând cont de asta, am reușit să savurez ședința aceea pe parcursul căreia Josephine a dat cu Misty de pământ. Și asta fără să-mi mai fac griji că aceeași soartă mă aștepta și pe mine. Și, într-adevăr, Josephine a dat cu Misty de pământ în stil mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiindcă stăteam să clocesc planuri de răzbunare contra lui Luke, dar viitorul arăta mult mai luminos și era încă intact. Nu mai aveam senzația că era o zonă calamitată, așa cum fusese pe cale să devină până nu demult. Am început să savurez din nou lucrurile care mă încântaseră de la venirea mea la Cloisters. Mai exact, certurile. Luni seara s-a iscat un scandal monstru între Chaquie și Eddie pe tema dropsurilor cu fructe. A celor negre. Eddie a mugit la Chaquie: — Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de New York, am bolborosit. — Te îngrijorează ce-or să spună oamenii ăia fermecători? Cum o chema pe una dintre persoanele alea? Helenka? —Helenka? am țipat. Nu, ea zice lucruri îngrozitoare despre toată lumea. Nu mă mai interesează. Câteva secunde mi-am savurat sentimentul acela de eliberare, apoi am spus posomorâtă: — Nu, am probleme cu nenorocitul de Luke Costello și cu nenorocita de Brigit Lenehan. Va trebui să te întorci, a zis Misty cea înțeleaptă. începuse să mă calce pe nervi. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din vină îmi aparținea. îmi plăcea cum mă simțeam. Responsabilă, cu hățurile în mână. Și oricum, mi-a atras atenția Nola, și ție ți-a pierit cheful de el așa cum și lui i-a pierit cheful de tine. în loc să-mi savurez victoria, m-am trezit gândindu-mă la Luke. Ce s-a mai întâmplat acum, fetițo? m-a întrebat Nola. —La ce te referi? am întrebat-o la rândul meu. —Arăți puțin, nu știu... supărată. Mai aveam puțin și-mi săreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe scări, făcând poștă a doua țigară de contrabandă Marlboro Light și dând pe gât, direct din sticlă, niște Veuve Clicquot. Sub noi am pus o pătură, ca să nu mi se murdărească rochia. Mă simt ca un evadat care-și savurează clipa de libertate. În două minute, Mandy o să trimită o patrulă să te găsească, pufnește Bea. Mandy este organizatoarea nevrotică a nunții. Lucille mi-a băgat-o pe gât a doua zi după ce eu și Randall ne-am logodit. (Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
eu continuam, în majoritatea serilor, să-mi prepar o supă instant pentru o singură persoană. Dar tot în acești cinci ani învățasem toate secretele meseriei de la un mentor talentat și generos, făcusem ceva ce-mi plăcea la nebunie și-mi savurasem independența. Așa că, până la urmă, balanța se echilibra. Dar acum balanța era pe cale să se dezechilibreze. Jackson dispărea din peisaj. și, sinceră să fiu, și eu cam obosisem să mă tot agit de colo-colo. James fusese o experiență epuizantă, dar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cel mai emoționant moment pe care-l experimentasem în cei optsprezece ani de viață. Mă simțeam amețită și teribil de însuflețită - de fapt, eram încă mult prea buimăcită ca să mă iau la palme pentru inexistentele mele talente conversaționale. După ce am savurat și ultima picătură din prețioasa bere pe care Randall mi-o cumpărase (îndesându-mi și sticla goală în geantă), eu și Bea am plecat acasă zăpăcite. Când am ajuns, ne-am prăbușit pe patul ei japonez și am analizat întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de cariera mea. Plăcerea e de partea mea. și Randall și-a introdus o notă în BlackBerry. O prăjitură cu ciocolată topită - trimisă de către patronul restaurantului - a sosit la masă, iar eu chiar m-am simțit destul de relaxată ca să o savurez. Mi-am înfipt furculița în mijloc, lăsând ciocolata să mustească precum lava unui vulcan. — Nu mai pot să iau nici o înghițitură. Randall a zâmbit, s-a lăsat pe spătarul scaunului și s-a bătut cu palma peste abdomenul tare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am îmbrățișat geanta, plină cu manuscrise de care trebuia să mă ocup acasă. Randall plecase cu avionul, în dimineața aia, la Londra, pentru o întâlnire importantă de curtare a unui client. Ceea ce, sincer, era chiar foarte bine - voiam să-mi savurez ultima mea noapte în garsonieră. Mi se părea că e sfârșitul unei ere. Am expirat profund. Aerul a adăstat îndelung în atmosfera înghețată. Dintr-o dată, mi-am adus aminte de ceva - uitasem totalmente să-l sun înapoi pe Luke Mayville
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Ce mă bucur că poți să vii. știi, în felul ăsta o să mai putem să lucrăm și pe manuscris! Ia-l cu tine și putem să trecem notele în revistă în avion... — Sau putem să ne relaxăm și să ne savurăm week-end-ul. Să lăsăm munca la o parte. — și mai bine. Am zâmbit. Salut, ursulețule, mi-a spus Randall, crăpând ușa de la noul nostru dormitor comun. Ce bine. Cu toate că încă nu-mi trecuse supărarea din cauza faptului că Randall mă lăsase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
explicat el mândru. Stăm în cel mai bun apartament de la Ritz. Numai ce e mai bun, Claire. Nu avem prea mult timp la dispoziție, așa că totul o să fie perfect. Îți promit. Tu nu trebuie decât să te relaxezi și să savurezi totul. — Asta pot să fac, am murmurat eu. Capul mi se învârtea de-atâta emoție. Paris. Orașul care îi inspirase pe Hemingway, Gertrude Stein și Henry James. Cel mai romantic oraș din lume. Iar eu eram acolo, cu Randall. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e fantastic? N-ar fi de-a dreptul perfect, dragă? Asta înseamnă peste trei luni! și, sincer, doamnă Cox... — Lucille, iubita mea. Spune-mi Lucille! — Lucille - am nevoie de ceva timp înainte să mă apuc de pregătiri. Înțelegi? Să-mi savurez logodna și... — Draga mea, bingo. Asta e tot ceea ce vrem eu și Mandy. Vrem ca tu și Randall să vă bucurați de logodnă - și să lăsați treburile plicticoase, lumești, să lăsați prostioarele în seama noastră. — Ce vrei să spui? Plicticoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
umeri. — Aici nu am nici o cădere să polemizez, zise el. Dacă ei zic că se potrivesc, atunci accept că se potrivesc. — Nu se potrivesc, zise inspectorul Flint. Dar asta nu dovedește nimic! continuă el înainte ca Wilt să-și poată savura satisfacția. Absolut nimic. Au dispărut trei oameni. Doamna Wilt e la fundul puțului ăluia... nu, nu spune nimic, Wilt! Nu spune nimic! Apoi e dr. Pringsheim și mai e și doamna Dracului Pringsheim. — Asta îmi place, zise apreciativ Wilt. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
e dus rău de tot cu pluta, zise el în timp ce macaraua era amplasată lângă puț, iar funia era coborâtă și atașată de gâtul lui Judy. — în ordine, acum trageți-o afară! urlă Barney. în sala de mese, singurul care își savura prânzul era dr. Board. Cei opt membrii ai comitetului CNAA nu și-l savurau. Ochii le erau lipiți de scena de jos, de pe șantier. Presupun că am putea spune despre ea că este in statue pupillari, zise dr. Board, servindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
puț, iar funia era coborâtă și atașată de gâtul lui Judy. — în ordine, acum trageți-o afară! urlă Barney. în sala de mese, singurul care își savura prânzul era dr. Board. Cei opt membrii ai comitetului CNAA nu și-l savurau. Ochii le erau lipiți de scena de jos, de pe șantier. Presupun că am putea spune despre ea că este in statue pupillari, zise dr. Board, servindu-se cu încă o bezea cu lămâie, caz în care noi ne plasăm in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
imn pe care l-ar fi ales. Ar fi ieșit mult mai bine cu „Acolo, în zare, e o colină înverzită”. Era mult mai puțin susceptibil la interpretări eronate. în cele din urmă, când imnul se sfârși, preotul se așeză, savură liniștea și tocmai era pe cale să studieze posibilitatea de a mai găsi o sticlă în cămară, când auzi o bătaie la ușă și Eva intră la el în birou. — O, părinte, am păcătuit! zbieră ea, străduindu-se cât putea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
despre mântuirea lumii. În clipa asta, nu vreau să mă mântuiesc decât pe mine. Și pe câțiva dintre cei la care țin. Ca tine, Nathan. Și ca tine, Harry. HARRY: Cum de ești atât de mohorât, băiatule? Te pregătești să savurezi cea mai bună cină de care ai avut parte în ultimii ani, ești cel mai tânăr dintre cei așezați la masa asta și, din câte știu, încă nu te-ai pricopsit cu nici o boală gravă. Uită-te la Nathan. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acelea caraghioase ar fi trebuit să stârnească o reacție din partea ei: sperietură, amuzament, agitație sau orice altceva. Dar Lucy era adânc închisă în sine, plutind imponderabil pe un nor de indiferență, un spirit pur, detașat de trup. Acum știu că savura succesul misiunii, mulțumind în tăcere atotputernicului pentru că o ajutase să împlinească un miracol. În după-amiaza aceea însă, cu ea în mașină, am rămas doar perplex. — Mai ești cu noi, Lucy? am întrebat-o. Mi-a aruncat o privire prelungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ducea Lucy la culcare, și furând cincisprezece minute de ici, douăzeci de colo ori de câte ori nu erau clienți în anticariat. Spre regretul meu, mesele zilnice de prânz împreună cu Tom au fost suspendate. Pur și simplu nu mai aveam timp pentru a savura mese prelungite, la restaurant, astfel că am început amândoi să mâncăm din pungă, sendvișuri și cafea rece prin ungherele strâmte de la Attic, înfulecând totul în doar câteva minute. La ora patru, Tom mă înlocuia la casă și mă duceam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întors ca să fie cu tâmpita de Georgina Watson, iubirea vieții lui. A fost oribil. M-a lăsat acolo, la țară, cu părinții ăia ai lui de dreapta, antisemiți, și n-am putut să fac altceva decât să mă prefac că savurez fiecare clipă. S-a culcat cu ea. Știu. S-a culcat cu ea și acum știu că nu mă mai iubește. — L-ai întrebat? — Bineînțeles. În clipa în care s-a întors acasă la ai lui. Ne-am certat îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din piele. O femeie bine îmbrăcată, plină de aur, răsfoiește tăcută Vogue, și un bărbat în vârstă într-un costum negru-antracit se uită pe hublou. Nimeni nu cere ceai decofeinizat, apă cu gheață, pungi sau formulare pentru biroul de imigrare. Savurez liniștea. E aproape mereu o plăcere să lucrezi la clasa întâi, deoarece acești pasageri - care au dat mii de euro pe bilete - rareori cer ceva. Îmi fac o cafea tare, neagră. La clasa întâi e cafea adevărată, nu porcăria instant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
umeri. Eu nu pot ține pasul cu toate stewardesele și prietenii lor. Își ridică paharul de Bacardi cu cola. —Noroc, spune zâmbind. Barul se umple, dar nici urmă de Donald încă. Mai bine, sincer. Asta înseamnă că putem să ne savurăm băuturile în liniște. Mă întreb dacă e un moment bun să-i spun lui Debbie de Donald. Am sentimentul că nu e. Cumva, nu știu dacă o să fiu vreodată în stare să-i spun. Pare așa de fericită. Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
superbe care se descurcă singure în orașul ăsta. Hrănind și dând de băut oamenilor obișnuiți ca mine și ca Debbie. Sunt sigură că ar putea să ne spună multe despre starurile care au venit pe-aici. Poate Nicole Kidman a savurat și ea o salată fără sos în localul ăsta. Sau cineva care seamănă cu ea. Sau vrea să fie ca ea. Posibilitățile sunt nenumărate... Mă bucur așa mult că nu am venit niciodată aici înarmată doar cu scenariul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mi-aș fi prins capul într-un malaxor. Mă aplec peste vasul de toaletă din baia drăguță de lângă dormitorul superb în care Adam și cu mine am făcut pentru prima oară dragoste ieri noapte. Dar în loc să fiu în brațele lui, savurând fericirea postcoitală, mă simt distrusă. A, și apropo, nu o să aflați detalii sordide legate de seara trecută pentru că, sinceră să fiu, chiar dacă aș vrea să vă spun, nu aș putea, pentru că îmi amintesc foarte puține lucruri după acea a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]