4,770 matches
-
furtunos „Te iert!”. Finalul a fost zguduitor. De acolo, de sus, s-a adresat Loretei cu propriile ei cuvinte așternute în acest frumos poem: „Te iert pentru că te iubesc și recunosc scânteia divină din tine! Și de câte ori te vei trezi scăldat în lumină să știi că este de la îngerii trimiși de mine să te vegheze! Te iert, deși nu mi-ai cerut iertare și lacrima aceasta rămâne pe genele mele, nu va cădea, căci este mult prea grea!” A fost impresionant
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
să palpite nările. Încântă privirile. Cu ce plăcere o împărți celor din jur! Cred că truda frământatului și a coacerii are drept răsplată această comuniune care-i strânge pe toți în jurul mesei și-i satura. Atunci Bucuria înflorește precum trandafirul scăldat în primele raze și-n roua dimineții. Trezind parfumurile țări, care străbat depărtările și te îmbie. Bucuria dăruirii unui coltuc de pâine aburinda este cu atât mai mare, cu cât e primită și împărtășită creștinește. Iar cel care a frământat
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357147_a_358476]
-
Anthem", Arizona, SUA octombrie 2011 CAPITOLUL XXV Rădăcini românești - Satul natal, copilăria, tradițiile și pământul patriei În apropierea masivului Suru din Munții Făgărașului - desăvârșiți străjuitori ai ținuturilor transilvane -, unde stăpânește peste oameni verdele culmilor împădurite și semeția șteiurilor de stâncă scăldate de ape reci și limpezi, la poalele munților Moașa și Tătaru, curge nestăvilită spre a se stinge în îmbrățișarea dulce a Oltului, valea Sebeșului de Sus; localitatea purtând același nume, leagăn de legendă al bunilor și străbunilor noștri, însuflețită după
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
pictez pentru lumea toată Dar, fără tine, am opusul. Noaptea n-ar mai îndrăzni Să mă ferească de lumină Dac-a ta voce m-ar hrăni Cu șoapte dulci în prag de cină. Într-un izvor de diamante M-ar scălda luna cea tăcută, Dac-aș sorbi două cuvinte Din vocea-ți arhicunoscută. Luna nu ar mai secera Seară de seară-n lan stele De m-aș hrăni cu vocea ta Doar un minut, în clipe grele. Ar străluci precum un
CLARIFICĂRI de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357182_a_358511]
-
voi și așa nu vă deranjează, zâmbeam. -Sigur că nu. Dar ne-ar deranja pe noi. Îmi și imaginam cum ne holbăm și eu, și soțul la niște oameni străini, care și-au dezvelit trupul ca să facă plajă, să se scalde, să facă foc, să prăjească piept de pui, apoi să mănânce cu poftă, să bea bere, să spună bancuri și să râdă, și pe toate acestea în pielea goală, pipăindu-se între timp sau râvnind la soția altuia. Mă gândeam
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 929 din 17 iulie 2013 Toate Articolele Autorului fă-mă, doamne, fiu de drac, îmbătat cu flori de mac, mândrele ca să mă-nvie cu miros de iasomie, iar la răsăritul lunii să mă scalde în petunii și apoi să mă blesteme în ocări de crizanteme, de poate, să mă-nvelească cu frunze de îngerească în crivaturi de argint, plapome de mărgărint, vin la mine beatrice cu genuchii tăi cu price unde-și fac dracii
BALADA VISĂTORULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357215_a_358544]
-
primăvară, dar teama că voi petrece ziua în preajma nărodului cu coarne era mai puternică, așa că, fără să o privesc, m-am urcat în căruță lângă tataie. Moțăiam. Tataie mă privea cu coada ochiului și nu știa „în ce ape mă scald.” -Te-ai speriat rău? m-a întrebat cu o undă de milă în voce. Nu știam dacă trebuia să îi spun adevărul sau nu. Tataie știa că, de obicei, eu îi speriam pe toți. Nu voiam să vadă primul meu moment
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
fetei, care semăna cu strălucirea sirenelor, a așezat o crenguță magică în palmă. În zorii zilei, odată cu răsăritul soarelui, fata se bucura de atâtea minunății de culori, câte putea trimite pe pământ soarele care se ridica încet, deasupra apei întinse, scăldându-și fața în marea cu reflecții albastre-verzui. Iar crenguța din palmă reflecta simfonia culorilor din natură. Dându-și ea seama că ramura este magică, a vrut să-i încerce puterile și cu un oftat prelung a exclamat: -Ce mult aș
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
să respir aer curat, Să privesc cerul cu stele, fără teamă, peste noapte. Nu vreau să-mi aștern batista pe un maldăr de gunoaie, Să plătesc aspiratorul pentru a-mi curăța norii. Vreau să las lacrimi să curgă, să mă scald în a lor ploaie Când mă arde-n suflet dorul, nu doar de dragul ninsorii. N-am de ce să pictez zâmbet peste chipul trist, nu vreau, Vreau să râd, să plâng, să spulber durerea cu poezie, Să expir parfum de floare
SETE DE ADEVĂR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357241_a_358570]
-
să mă ridic Mizând pe moștenirea străbunilor plecați, Am măturat țărâna, fără să mă-mpiedic De stoluri arogante; ieftini și agramați, Mi-am șlefuit aleea curat și cu răbdare Furând numai cu ochii, din paginile dalbe, Acuratețea clipei n-am scăldat-o-n uitare Deși mi-am hrănit viața cu destule nopți albe. Șerpi veninoși și ageri mi-au tot umplut paharul Răpindu-mi libertatea de a mă exprima Mi-au ucis visul fraged, înlănțuind coșmarul Pe gâtul neputinței vrând a
REMEMBER de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357234_a_358563]
-
Să își declame dorul oricărui trecător..., Să nu se risipească, în zori timizi să plângă; Dar nu m-au luat în seamă și-au ruginit de dor. Le-am tot rugat să-și toarne iubirea-n clorofilă, Nervurile să-și scalde în roua de opal, Să-și irosească cerul rupând filă cu filă, Dar s-au pierdut în toamnă, într-un covor banal. Le-am tot rugat să-și pună pe frunte curcubeu, Să nu gonească ziua spre Luna țipătoare, Au
E TOAMNĂ PESTE MINE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357233_a_358562]
-
veac în veac, să apere în acest fel, folclorul autentic amenințat să plece în bejenie, izgonit de măgăoaiele cu muzică de factură kitsch. Câteodată, în viață, ochii ei au vărsat un râu de lacrimi, acei ochi, atât de albaștri încât, scăldați în râul de lacrimi, îl înalbăstresc! Și-a pierdut un fiu de zece ani, apoi au venit de sus, sau, mai degrabă de jos, de lângă ea, chiar din partea celui de care și-a legat destinul vieții și iubirii, alte apăsări
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
strașnic mă tot plouă Cu sloiuri ce tind să-mi răsfire Inima-n mii de bucățele. Mi-e sufletul un bob de grâu Păstrat precum o pâine caldă, Stropită cu vin dintr-un r â u În care dragostea se scaldă Oglindind mii și mii de stele. Mi-e sufletul un bob de soare Aprins în amiezi arzânde, Luptând prin pete de culoare Cu șevaletul ce cuprinde Un curcubeu fără perdele. Mi-e sufletul rănit de-o toamnă Venită-n grabă
TOAMNĂ ÎN SUFLET de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357235_a_358564]
-
Era ca un zeu în costumul lui de azur, deasupra timpului care se scurgea în clepsidră. După ce a inspirat distanțele și a luat elan, s-a pierdut în soare ... care își înclină capul pe mare, închidea un ochi ca să se scalde genele în apă, degetele bărbatului se strecurau prin părul răsfirat al femeii, apa le atingea gleznele și muta căldura nisipului mai sus pe picioarele ei netede, sculptate de mâini sensibile, se întindea o manta roșie peste grânele galbene, arzătoare ale
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎMI NINGE AL TĂU SUFLET Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului îmi ninge al tău suflet Și-a înflorit zăpada pe cetina din munte lumina ei se scaldă pe vechile cărări, și, printre-atâtea stele albite și mărunte, îmi ninge al tău suflet venit din depărtări. La margine de cetini eu îl aștept și-acuma să-i prind în păr o salbă de vise și chemări, dar, printre-atâtea stele
ÎMI NINGE AL TĂU SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357318_a_358647]
-
șarade o clipă să nu-ți treacă prin gând să te astâmperi. vreau gurii tale să-i culeg dulceața să-ți simt aproape trupul tău cel cald mă prindă lângă tine femeie dimineață în trupul tău vreau dragostea să-mi scald. tu fagure să-mi fii,și-n el eu să-ți fiu miere, vreaunoaptea să se scurgă în clipe de plăcere. Citește mai mult: Citește mai mult: Viața că un poem Referință Bibliografica: Coboară seară / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare
COBOARĂ SEARA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357323_a_358652]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CONTRADICȚIE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.Florin ȚENE Contradicție Clipele vin,tu atunci pleci Azurul hrănește tăria Iar marea înghite biblioteci Când se scaldă-n ea Maria. Toate tainele celeste Le ascunde în adâncuri Dumnezeu, Tu te strecori în poveste Odată cu marea, mereu... La fereastră marea se frământă Și te văd venind dinspre vâltori Beția în mine încă mai cântă Când, cu paharul, sorb
CONTRADICŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357371_a_358700]
-
pictez pentru lumea toată Dar, fără tine, am opusul. Noaptea n-ar mai îndrăzni Să mă ferească de lumină Dac-a ta voce m-ar hrăni Cu șoapte dulci în prag de cină. Într-un izvor de diamante M-ar scălda luna cea tăcută, Dac-aș sorbi două cuvinte Din vocea-ți arhicunoscută. Luna nu ar mai secera Seară de seară-n lan stele De m-aș hrăni cu vocea ta Doar un minut, în clipe grele. Ar străluci precum un
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
ce îmi împletesc surâsul,Îl pictez pentru lumea toatăDar, fără tine, am opusul.Noaptea n-ar mai îndrăzniSă mă ferească de luminăDac-a ta voce m-ar hrăniCu șoapte dulci în prag de cină.Într-un izvor de diamanteM-ar scălda luna cea tăcută,Dac-aș sorbi două cuvinteDin vocea-ți arhicunoscută.Luna nu ar mai seceraSeară de seară-n lan steleDe m-aș hrăni cu vocea taDoar un minut, în clipe grele.Ar străluci precum un soare,Suspinul lumii să
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
să respir aer curat, Să privesc cerul cu stele, fără teamă, peste noapte. Nu vreau să-mi aștern batista pe un maldăr de gunoaie, Să plătesc aspiratorul pentru a-mi curăța norii. Vreau să las lacrimi să curgă, să mă scald în a lor ploaie Când mă arde-n suflet dorul, nu doar de dragul ninsorii. N-am de ce să pictez zâmbet peste chipul trist, nu vreau, ... Citește mai mult Nu vreau ochii să închid, să visez așa-n zadar,Ascunzând realitatea
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
să respir aer curat,Să privesc cerul cu stele, fără teamă, peste noapte.Nu vreau să-mi aștern batista pe un maldăr de gunoaie,Să plătesc aspiratorul pentru a-mi curăța norii.Vreau să las lacrimi să curgă, să mă scald în a lor ploaieCând mă arde-n suflet dorul, nu doar de dragul ninsorii.N-am de ce să pictez zâmbet peste chipul trist, nu vreau,... XXX. COMPROMIS, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011. Eu nu
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
ușor, printre șoaptele valurilor, sărutând nisipul ... O lumină sângerie se prăvăli peste vila scăladată-n întunericul morții...Ilona călcă strâmb și alunecă pe un ciob de sticlă...se aplecă și mângâie fața schimonosită de lovitură a iubitului ei; îi sărută buzele scăldate în sângele ce se scrurgea din rana adâncă de la cap: -Ce-am să fac? O, câte am de făcut, dragul meu! Mă voi sfătui cu furtuna unde să mergem...cred că cel mai bine ne va fi în laguna aceea pe
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
care te năpădește și care ai vrea să dureze o eternitate. -Și tu înțelegi ce vor să zică clapele muzicale? -Da, Prințesă, este un dialog între degete, între lumea reală și ireală, la limita cărora se găsește omul, el se scaldă în două ape deodată, când dulce, când sărată, așa e în viață, când ne e bine, când ne e rău, și asta pianul știe și ni le repetă să ne bucurăm de imaginile consecutive. -Dar vioara ce cântă? -Plânsul omului
LECŢII DE VIAŢĂ DESPRE INSTRUMENTELE MUZICALE PARTEA III. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357417_a_358746]
-
Au adunat crengile și frunzele uscate, să arate solemne mormintele lăsate de familie. Zilnic culegea pentru amintirile dulci-amare câte un buchet de flori în culori de mozaic. Se întâmpla uneori să-i surprindă ploaia, când nu puteau să meargă la scăldat, nici în grădină. În ultimă instanță se retrăgeau în camera de zi, după ce gustau din gemurile cele bune, pregătite cu rețete secrete și păinea coaptă în casă, a mătușelor. Este o tradiție seculară impregnarea femeii în familie prin creații culinare
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
mare, boltită, în mijloc cu o curte mare, să poți întoarce carul cu boi, iar în spate au anexele (grajduri, cotețe etc). Nu departe de localitate, se află cascada Chiișoara, unde cred că și nea Mitică a ajuns să se scalde, măcar o dată, în copilăria sa. La vreo 2 kilometri de la ieșirea din sat, de vrei să iei o cursă CFR, locală, te întâmpină halta Sebeșul de Sus. Dincolo de calea ferată e Oltul, iar la vreo 500 de metri în amonte
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]