4,646 matches
-
civilizației, căci devenirea modelelor umane este doar o parte a istoriei culturii, cu acuzate finalități educaționale. După acest itinerar instructiv în spațiul culturii universale, D. revine la aria românească, evidențiind direcțiile istoriografiei de la noi - istorică, filologică, estetică, de idei ș.a. Schițând jocul permanențelor și al modelelor, autorul conchide că înclinația spiritului românesc spre sinteza umanistă, potențată de ideologia luminilor, a subsumat influențe orientale și occidentale, hotărând o particularitate a culturii noastre. Tehnica relației fragment-întreg guvernează metodologic și alte lucrări, precum Umaniștii
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
și literatură”, „Aurora română”, „Umoristul” ș.a., i-a servit lui Iosif Vulcan atunci când s-a hotărât să scoată o revistă literară proprie. La începutul lunii aprilie 1865, adresa Prefecturii Poliției din Pesta o cerere pentru editarea unei publicații periodice. El schițează cu acest prilej și un program editorial, așa cum, probabil, pretindeau autoritățile. Revista își propune, potrivit declarației redactorului, să contribuie la răspândirea unor cunoștințe generale, mai ales de artă și literatură; orice luare de poziție politică este exclusă; intenția lui Vulcan
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
Crișuri” ș.a. A mai semnat cu inițiale și cu pseudonimele Teofil și Iunius. F. se numără între cei care au susținut, după întâiul război mondial, ideea racordării vieții noastre intelectuale și artistice la aceea europeană. Conceptul de „europenism”, așa cum îl schițează în articolele din „Cuvântul liber” sau în conferințe, presupune o integrare în planuri variate - politic, economic și, mai ales, cultural. Totodată, luările sale de poziție, criticate de „Gândirea” sau de „Hiena”, susțin necesitatea temperării crezului tradiționalist, precum și adevărul că o
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
ianuarie și 19 martie 1932, între 25 martie și 30 aprilie 1933, apoi între 25 ianuarie și 2 iulie 1936, ca supliment cultural al ziarului „Credința”, cotidian de orientare antiguvernamentală. Directorul publicației este Sandu Tudor. Articolul-program, Prolog pentru ceasul acesta, schițează, într-un stil metaforic, atitudinea ofensivă, polemică, a revistei: „O spunem răspicat: venim ca tulburători, cu sabia cuvântului și floarea de flacără a propriei noastre inimi în palmă, cu o binecuvântare și o hulă pe buze.” Efortul poetului de la „Gândirea
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
securității, calarea ei tradițională excesivă pe interesele unui stat anume și dependența de regimul/sistemul de guvernare al acestuia, ca și centrarea de până acum a sistemelor și culturii de securitate pe culegerea de informații. În legătură cu aceasta din urmă este schițată principala dilemă a erei informațiilor - cum își păstrează serviciile de informații relevanța în epoci de abundență, în care multitudinea informațiilor determină, pe de o parte, incapacitatea de a le gestiona integral în timp real, iar pe de altă parte, multiplicarea
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
managementul culegerii informațiilor”), relația dintre „stăpânii politici” (autoritățile cărora li se subordonează serviciile de informații) și managementul acestora. Evidențiind rapid plusul de integritate și responsabilitate ce caracterizează normal serviciile de informații prin comparație cu alte agenții guvernamentale, Shulsky și Schmitt schițează totuși diferența dintre accesul la informații și cunoștințele suficiente pentru a controla eficient lumea informațiilor. Spre disperarea scepticilor, ilustrarea oferită acestei situații dilematice este însă fundamental favorabilă serviciilor de informații, care, prin „negarea plauzibilă” (p. 201), le creează „stăpânilor politici
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
în ziarul craiovean ,,Democratul”. Familia se mută în București pentru ca tânărul să poată frecventa o facultate, dar, după moartea mamei, de durere, tatăl lui M. se spânzură. Rămas singur la șaptesprezece ani, viitorul poet își transcrie în versuri angoasele și schițează un insolit roman, Cocktail. Urmează Facultatea de Drept a Universității din București și, fără o susținută consecvență, apare în publicațiile vremii, cu surprinzătoare (întrucât nu a frecventat cercurile literare) texte programatic avangardiste. În ,,Limba română” din 1929 și 1930 (la
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
de Lusignan, Misak Medzarentz, Vahan Minasian, Mikael Nalbandian, Hrant Nazarianz, Al. Panosian, Siamanto (Atom Gargeanian), Sybille (Zabel Asadur), Șant (Leon Seghoposian), V. Tekeian, Ohanes Timonian, Bedros Turian, Elize Turian, Gr. Zohrab ș.a. În Mica antologie a poeților armeni (1934) M. schițează pentru fiecare autor selectat câte o prezentare. I se datorește prima transpunere în românește prin intermediul unei versiuni armenești din Omar Khayyam. A mai tradus din Béranger. Preocupat, firesc, de civilizația și cultura armeană, M. publică Istoria Bisericii Armene (1934), după
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
copii, fie oameni în vârstă care consimțeau să suporte supliciul. La popoarele sud-est europene aproape întotdeauna este jertfită soția meșterului. Actul capătă înțelesul simbolic al jerfei în slujba creației și afectează în chip direct destinul creatorului. Ideea sacrificiului maxim, abia schițată în variantele sârbești și bulgărești, capătă contur definitiv în versiunea românească, tipul moldo-muntean. Aici acțiunea este dominată de drama creatorului, încheiată printr-un dublu sacrificiu. Locul de obârșie al baladei pare să fie spațiul elin. Pledează pentru aceasta forma incipientă
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
pe Evoluția criticei literare, demonstrau prin trimiteri la Dobrogeanu-Gherea „confuzia eticului cu esteticul”, iar prin referiri la N. Iorga, totdeauna tratat cu răceală, cea a „etnicului cu esteticul”. Odată cu următoarele două volume - Evoluția poeziei lirice și Evoluția poeziei epice - erau schițate profiluri și fizionomii, scriitorii fiind grupați pe curente sau în funcție de afinități, în capitole ca Poezia de „sentiment”, Poezia de „fantezie”, Poezia de tendințe „extremiste”, Contribuția „Sburătorului” la epica urbană și la obiectivare, Contribuția „Gândirii” la poezia epică ș.a. Substanța următorului
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
române moderne, scriitorii fiind văzuți din perspectivă sincronă, în raport cu „dezvoltarea vieții noastre sociale și culturale [...], cu multiplele întretăieri de curente ideologice, dar și din punctul de vedere al efortului de diferențiere față de ce a fost înainte”. Privind literatura contemporană, criticul schițează portrete de reținut. Frapantă la Tudor Arghezi ar fi antinomia; personaj „faustian”, în el sălășluiesc nu numai „două suflete, ci se ciocnesc principiile contradictorii ale omului modern”. La Lucian Blaga, un anxios lirico-reflexiv, atrage atenția „cugetarea plasticizantă”. În cadrele modernismului
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
1388-1392. Versiunea latină a liturghiei copte atribuite lui Chiril, publicată de A. Renaudot în 1847, este reprodusă în PG 77, 1291-1308; pentru liturghii cf. totodată CPG III, n. 5437. i) Chiril și opera sa Nu e acesta locul pentru a schița, fie și în fugă, trăsăturile generale ale teologiei lui Chiril; vom aduce în discuție numai unele elemente care să ne permită să evaluăm însemnătatea activității sale literare. Pentru antiohieni, principala preocupare era aceea de a proteja integritatea ființei umane în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îl consideră în declin, acuzându-l că nu mai este „simpaticul povestitor al trecutului” și că s-a îndepărtat de „graiul lui Neculce și Creangă”. Rare sunt traducerile: povestirea Più presto! de Giovanni Papini, un poem de Charles Baudelaire și schița Vremuri trăite de Anton Cehov. Alți colaboratori: Ghedeon Coca, Em. Crainicu, V. Cohan, Toma Mugurel, Boris Baidan, Grigore I. Gavriliu, Coralia Racovitză, G. Marinescu-Fulga. I.M.
GLASUL STUDENŢIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287295_a_288624]
-
să-i suporte consecințele. O a doua semnificație majoră pentru studiul de față este că societatea românească încă își mai păstrează gradul de libertate de care am vorbit. O critică de natură ideologică ce poate fi adusă modelului societății comuniste schițat mai sus consideră că respectivul model ignoră două dintre elitele pe care ideologia dominantă a postcomunismului le consideră esențiale pentru explicarea tranziției: Securitatea și elita „nivelului al doilea” al structurii de putere comuniste, adică funcționarii de rang mediu și tinerii
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
al XIX-lea, direcționându-și expunerea asupra unuia dintre constituenții tradiționali ai structurii epice - personajul. Căutătorul de adevăr, arivistul, sceleratul, avarul și inocentul - iată câteva tipuri care, exemplificate cu nume din romane celebre, aparținând literaturilor engleză, franceză, rusă, germană, română ș.a., schițează câteva orientări concludente. Cercetările de literatură comparată se lărgesc considerabil în Direcții în poezia secolului XX (1975). Dificultățile întâmpinate - complexitatea și numărul mare al grupărilor și al tendințelor poetice, fie ele statornice, în curs de a se defini sau cu
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
unei prefețe, adevărat manifest de teatru modern, inovator, în care susține specificitatea textului dramatic, insistând asupra capacității acestuia de „sugestiune și de spontaneitate”. H. glosează, de asemenea, în jurul menirii regizorului, imaginat ca un „cititor inteligent”, care „întregește” ceea ce este doar schițat în text. Dar piesa nu depășește nivelul unei demonstrații, cu personaje sacrificate tezei, lipsite de o evoluție firească. Dialogul prețios, pe alocuri nesusținut de idee, artificialitatea construcției covârșesc puținele scene izbutite. SCRIERI: Din umbră, Iași, 1913; Ariana, Iași, 1915; Miros
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
Constantin Bălăceanu, fantastul hrănitor de „vânturi” și „nebunii”. „Clipa” ce se scurge între ascensiune și prăbușire este disecată cu incontestabil meșteșug. Autorul scrie cu pasiune, investighează circumstanțe, coboară în suflete, analizează porniri și atitudini, operează deschideri în spațiile politice apropiate, schițează portrete, rostește discursuri, comentează, face - în fine - aproape tot ce este necesar pentru reconstruirea unei lumi dominate de neliniște. Bunăoară, acei „mestecători” care, ca paharnicul Staicu, împovărați de o extracție socială modestă, sunt proiectați și în categoria parveniților. Mecanismul acestui
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Fragmente vechi, Obiceiul pământului, Un contrar). Pe urmele lui I.L. Caragiale, prozatorul satirizează gazetari demagogi, lipsiți de convingeri și idealuri majore (Bobocii națiunii) sau eternul vis al românului de a se vedea la pensie (La masă). Cea mai realizată rămâne schița Bătrâna, care creionează mediul meseriașilor bănățeni. Preocuparea dominantă a lui H. este însă folclorul, „căruia i-a adus servicii atât de prețioase” (I. Breazu). S-a format ca folclorist sub imboldul acțiunilor întreprinse de I. Al. Lapedatu și I. Micu
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
ei cu delicată voluptate. Fundalul poeziei îl constituie Sibiul natal cu tot ceea ce presupune el (spațiu germanic, interioare tipice, muzica lui Bach, marii scriitori). Undeva, mai departe, ca o legendă, ca un vis de artă, se întrevede Italia. Dar H. schițează propriul „tablou”: Sibiul, peisajul din jur, cotidianul se transformă în operă de artă văzută prin prisma picturii și a muzicii clasice. Nu se știe unde sfârșește realitatea și unde începe ficțiunea artistică. În această acronie și atopie rezidă sunetul celor
HUREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]
-
dimineață” în ziarul „Monitorul” (Iași) și conduce revista ieșeană „Cuvânt și suflet”. Prima carte a lui L., Din pridvor (1962), reunește schițe și povestiri de pronunțată factură reportericească, pe tema-clișeu a prefacerilor socialiste și a mutațiilor de conștiință. Se relevă schița Zestrea Elvirei, ce creionează fugar profilul Elvirei Cantacuzino-Pașcanu, personaj central în romanul Landoul cu blazon (1984). Motivul omului care schimbă locul și civilizează satul arhaic impunând armonia în viața colectivității - exemplificat schematic și tendențios de majoritatea prozelor din acest prim
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
din perspectivă postmodernă: pornind de la contribuția marilor critici interbelici - E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Perpessicius, G. Călinescu -, L. deduce un concept de modernism pe care îl corectează prin raportare la viziunea integratoare a epocii actuale. Schițează apoi un model personal de structurare a criticii românești moderne, precum și o reinterpretare a secvențialității istoriei literaturii române, bazată pe delimitarea curentelor pașoptism, junimism, modernism, proletcultism, neomodernism și postmodernism. Volumul Postmodernism. Din dosarul unei „bătălii” culturale (2000) reunește, ca probe
LEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
1981 din ipostaza de discipol al lui Constantin Noica) avansează „un model paideic în cultura umanistă”, ipoteza ascensiunii spirituale prin exercițiul ascezei filosofice. Finalul acestei narațiuni paideice - singulară în cultura română - echivalează cu rezolvarea în cheie deceptivă a discipolatului: L. schițează aici gesturile unei despărțiri simbolice de Noica, înghețată totuși, convenabil, la stadiul de preliminarii, de incertitudine tensionată. Un ecou al acestei indecizii de a repinge în nume propriu modelul noician al filosofiei sistemice - în fond un subansamblu esențial al dispozitivului
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
-le pe cele moral-juridice (formale). În continuare, pe baza examinării formelor de rudenie formale, „rămase în urmă”, Morgan a încercat să reconstituie vechile relații cărora le-au corespuns odinioară aceste forme. În temeiul analizei sistemelor de rudenie la irochezi, Morgan schițează o evoluție a formelor de organizare familială de la o totală nestructurare a relațiilor dintre sexe până la familia considerată superioară, de tip monogamic. Etapele principale ale acestei evoluții sunt: inițial, în hoarda primitivă formată din 40-50 de inși nu există nici o
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
semantic pentru cercetarea orientării axiologice, și anume: valorile sub formă de adjective bipolare sunt luate drept cadru de referință, iar cuvintele evaluate reprezintă nume de persoane semnificative, de personaje literare îndrăgite etc. Se presupune că profilurile obținute în acest fel schițează ceva din portretele axiologice ale subiecților înșiși. Tehnicii preconizate de Osgood i se reproșează unele neajunsuri generale ale scărilor de interval în cercetarea fenomenelor psihosociale (intervale neegale, „refugiul” în punctul 0), precum și plasarea conceptelor cu predilecție în jumătatea pozitivă a
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
2.5. Strategii optimale" 2.5.1. Combinarea metodelor: cercetarea multifazată și studiul de caztc "2.5.1. Combinarea metodelor\: cercetarea multifazată și studiul de caz" Pornind de la observațiile făcute în paragrafele precedente și de la concluziile unor lucrări de metodologie, schițăm în continuare câteva principii și strategii considerate de noi a fi optime. Din analiza metodelor și a procedeelor prezentate rezultă mai întâi necesitatea utilizării lor complementare, în baterie, teză unanim recunoscută în literatura de specialitate. Numai integrarea acestora într-o
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]