4,882 matches
-
de când ei doi mergeau În patru labe. Existau o grămadă de poze cu toată adunătura, arborând cu toții papuci cu zorzoane și genți cheap-chic cu monogramă L.L. Bean la Martha’s Vineyard, vara, și clăpari Stubbs and Wootton În timpul iernilor la schi, de la Adirondacks. Ea fusese la Nightingale, iar el la Collegiate și amândoi Își petrecuseră o bună bucată din copilărie fiind expuși peste tot, de mamele lor mondene, la diverse gale de binefacere, petreceri și meciuri de polo de weekend. Avery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Ghioacă pentru mine. Ne jucam de-a războiul printre copaci, lup tându-ne cu haiducii sau cu Genghis-Han... desi gur, bătăliile erau crunte, iar dușmanul, tare voinic, pentru că nu ne opream noi cu una, cu două. Mai inventasem un joc cu schiuri. Mă dădeam în vârtej cu niște schiuri de lemn, făcute de Ghioacă, pe colinele parcului nostru, care avea vreo paisprezece hectare. — Erai în al nouălea cer! — Da, m-am născut cu o fire veselă, de aceea am gă sit fericirea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
războiul printre copaci, lup tându-ne cu haiducii sau cu Genghis-Han... desi gur, bătăliile erau crunte, iar dușmanul, tare voinic, pentru că nu ne opream noi cu una, cu două. Mai inventasem un joc cu schiuri. Mă dădeam în vârtej cu niște schiuri de lemn, făcute de Ghioacă, pe colinele parcului nostru, care avea vreo paisprezece hectare. — Erai în al nouălea cer! — Da, m-am născut cu o fire veselă, de aceea am gă sit fericirea și acolo unde poate nu era. — Te
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Ghioacă pentru mine. Ne jucam de-a războiul printre copaci, lup tându-ne cu haiducii sau cu Genghis-Han... desi gur, bătăliile erau crunte, iar dușmanul, tare voinic, pentru că nu ne opream noi cu una, cu două. Mai inventasem un joc cu schiuri. Mă dădeam în vârtej cu niște schiuri de lemn, făcute de Ghioacă, pe colinele parcului nostru, care avea vreo paisprezece hectare. — Erai în al nouălea cer! — Da, m-am născut cu o fire veselă, de aceea am gă sit fericirea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
războiul printre copaci, lup tându-ne cu haiducii sau cu Genghis-Han... desi gur, bătăliile erau crunte, iar dușmanul, tare voinic, pentru că nu ne opream noi cu una, cu două. Mai inventasem un joc cu schiuri. Mă dădeam în vârtej cu niște schiuri de lemn, făcute de Ghioacă, pe colinele parcului nostru, care avea vreo paisprezece hectare. — Erai în al nouălea cer! — Da, m-am născut cu o fire veselă, de aceea am gă sit fericirea și acolo unde poate nu era. — Te
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mănăstiri. Acmu au devenit din două (părți) una”. Până acum am tot vorbit de Iane Hadâmbul în calitate de harnic cumpărător de case, dughene, moșii și câte altele. Acum ar trebui să ne aducem aminte că în 1659 a zidit din piatră schiul de la Dealul Mare, care i poartă numele, pe care l-a înzestrat cu moșii, case, dughene și câte altele. De o bucată de vreme îmi tot umblă prin cap cele scrise într-un zapis și nu știu cum să-i spun bătrânului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o atmosferă splendidă, nu mă simțisem prea în largul meu acolo. Era un loc mult prea benefic, mult prea deschis și mult prea puțin destrăbălat pentru gustul meu. Dacă în weekenduri nu s-ar fi mers atât de mult la schi sau în plimbări pe dealuri, dacă oamenii ar fi stat mai mult prin cluburi, petrecând până la răsăritul soarelui, atunci poate că mi-ar fi plăcut mai mult la Praga. Pe când Eddie, bărbatul cu fața roșie, mă chestiona asupra prețurilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de tare, că aproape îmi înghit guma de mestecat. O să joc într‑o reclamă! O să fie atât de cool. Poate o să apar într‑o reclamă la Barcadi, în care un grup de oameni frumoși sunt pe un vas, râd, fac schi nautic și se distrează la maximum. Știu că de obicei în reclame joacă manechinele profesioniste, dar, ce, nu pot să fiu și eu undeva, mai în spate? Sau eu o să fiu tipa care conduce vasul. Doamne, o să fie fantastic. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
atât de lipsită de tact încât să pomenească de familia lui Sacha. Nu e ca și cum ar fi pomenit chiar de ea. — Sacha e o fată atât de dotată, zice Elinor, închizându‑și pudriera cu zgomot. Ai văzut‑o vreodată făcând schi nautic? — Nu. — Sau jucând polo? Nu, zic posomorâtă. N‑am văzut‑o. Brusc, Elinor bate imperios în geamul din spatele șoferului. — Ai luat virajul prea repede! zice. N‑am de gând să‑ți mai repet, nu doresc să fiu zdruncinată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Elinor, regalându‑mă cu un surâs înghețat. Și Sacha se pricepe la muzică. Anul trecut a dat la Londra un recital de sonate pentru pian de Beethoven. Ai fost? Lua‑o‑ar naiba pe Sacha asta. Cu blestematul ăla de schi nautic și cu blestematele alea de sonate. Nu, zic sfidătoare. Dar am... întâmplarea face că am dat și eu un recital. Cu... sonate de Wagner. — Sonate de Wagner? mă îngână Elinor neîncrezătoare. — Îhm... da. Îmi dreg glasul, încercând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și acolo sunt blugi! strig în clipa în care ea începe să caute în partea din mijloc. Blugii nu se pun ca pantaloni! — De unde și până unde? — Știe toată lumea. E de bun‑simț. — Zece... unșpe... — Da... și ăia sunt pentru schi! Sunt cu totul și cu totul altceva. Sunt de sport. Suze se întoarce și se uită la mine. — Bex, tu n‑ai fost în viața ta la schi. — Știu, spun după o scurtă pauză. Dar sunt... mă rog. Pentru cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
toată lumea. E de bun‑simț. — Zece... unșpe... — Da... și ăia sunt pentru schi! Sunt cu totul și cu totul altceva. Sunt de sport. Suze se întoarce și se uită la mine. — Bex, tu n‑ai fost în viața ta la schi. — Știu, spun după o scurtă pauză. Dar sunt... mă rog. Pentru cazul în care mă invită cineva. Și erau la reducere. — Și asta ce mai e? Ridică gingaș masca de scrimă. Asta se duce direct la coș. — O să mă apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
era prima dată când Susan se aventura singură afară din casă. — Cred că ți-e foarte greu, a remarcat Alison indicând piciorul lui Susan. Îmi amintesc că și eu mi-am rupt odată un picior. Eram într-o excursie la schi cu școala... La început a fost o noutate, dar foarte repede s-a transformat într-o chestie deranjantă și plictisitoare. —Și eu am rupt un picior la schi, a sărit Julia. Din fericire, nu era piciorul meu. Apropo, îți pâlpâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
eu mi-am rupt odată un picior. Eram într-o excursie la schi cu școala... La început a fost o noutate, dar foarte repede s-a transformat într-o chestie deranjantă și plictisitoare. —Și eu am rupt un picior la schi, a sărit Julia. Din fericire, nu era piciorul meu. Apropo, îți pâlpâie telefonul, a spus ea arătând telefonul care stătea pe geanta lui Susan. —E probabil Nick, a oftat Susan din rărunchi. M-a sunat deja de vreo zece ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
avere, asta e adevărat, zise Rachel gânditoare. Linda Îi nimerește Întotdeauna punctul sensibil. — De ce-l urăște atât de mult? Întrebă Lesley, cu ochii cât niște farfurioare albastre. Părul bălai i se ciufulise În jurul capului și Încă mai purta canadiana de schi roz bombon și strălucitor. Ce mai, Barbie pe pârtie. Paharul de ceai este vândut separat. Rachel dădu din umeri: — Jeff refuză să fie În relații bune cu persoanele din conducere, explică ea. El e un socialist practicant. Înainte ca Lesley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să străbată pe jos, de două ori pe zi, câte zece kilometri.” „Umblau oamenii cu sania prin oraș?” - am dorit eu să aflu. „Da, sigur. Părinții își trăgeau după ei pe zăpadă copiii, iar tinerii, iubitele. Unii mergeau și pe schiuri. Peste tot domnea liniștea și timpul părea că se scurge mai încet.” „Deci timpul poate totuși să se oprească în loc.” „Nu, nu poate, însă nouă poate să ni se pară că se întâmplă așa. Vreme de două săptămâni, am locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
exemplu? — Drumețiile, înotul, cititul. A, deci lucruri pe care le faci singur. — Cred că da. Nu m-am dat niciodată în vânt după jocuri în grup. Pur și simplu nu mă atrag. — Atunci trebuie să vii aici la iarnă. Facem schi de fond și chiar avem de unde alege. Cred că ai fi fericit să te târâi prin zăpadă toată ziua și să transpiri din pricina efortului. La lumina felinarului, Reiko și-a privit mâna dreaptă cu atenție, de parcă inspecta un instrument muzical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ea. Mie, în schimb, îmi plac asemenea complimente. — Bine, o să fiu atent. A scos o fotografie din portofelul pe care-l ținea în buzunarul pantalonilor. Era poza colorată a unei fetițe drăgălașe de vreo zece ani, îmbrăcată în costum de schi, cu schiuri în picioare, stând în zăpadă și pozând frumos. — Ce zici? Nu-i așa că e dulce? E fiica mea, a zis Reiko. Mi-a trimis-o pe la începutul anului. E în clasa a patra, parcă. — Are zâmbetul tău, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în schimb, îmi plac asemenea complimente. — Bine, o să fiu atent. A scos o fotografie din portofelul pe care-l ținea în buzunarul pantalonilor. Era poza colorată a unei fetițe drăgălașe de vreo zece ani, îmbrăcată în costum de schi, cu schiuri în picioare, stând în zăpadă și pozând frumos. — Ce zici? Nu-i așa că e dulce? E fiica mea, a zis Reiko. Mi-a trimis-o pe la începutul anului. E în clasa a patra, parcă. — Are zâmbetul tău, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
îngustă și am ajuns la câteva magazii, aliniate una lângă alta. Reiko a deschis ușa celei mai apropiate, a intrat și a aprins lumina. — Hai, intră! Nu e mare lucru pe-aici, spuse ea. Magazia era totuși bine aprovizionată cu schiuri, legături, clăpari, bețe, toate frumos aranjate, iar pe dușumea se aflau diferite ustensile de curățat zăpada și saci cu produse chimice folosite la topitul zăpezii. — Pe vremuri veneam aici să exersez la chitară... când voiam să fiu singură. E plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
același apartament cu Naoko și Reiko, am petrecut trei zile făcând cam aceleași lucruri ca și prima oară. Când apunea sorele, Reiko cânta la chitară și stăteam toți trei de vorbă. În loc de picnic, de data aceasta ne-am delectat cu schiurile. Eram frânți și transpirați după o oră de schiat pe munte. Cum ne făceam puțin timp liber, dădeam cu toții o mână de ajutor la curățatul zăpezii. Doctorul cel ciudat, domnul Miyata, a venit iar la masa noastră într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
stea. C XXIII Pe la amiază Cosmin primi un mail în care Abis-Uican Beligrad îl anunța că Arthur murise la Paris, chiar în părculețul din fața Bisericii Saint-Sulpice. Ieșise să-și facă gimnastica de dimineață, se antrena cu acele walking-sticks, bețele de schi la mare modă printre jogger-ii din Occident. Mergea rapid, împingându-se cu forță în sticks, când i-a căzut în cap o cărămidă din vârful turnului drept, aflat în reparații. Arthur, walking-sticks! La șaptezeci de ani! Și de ce tocmai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plătim sub jumătate din ce plăteam în Belgia. Ne-am luat niște joburi în niște proiecte pentru care putem să facem totul online, așa că muncim doar vreo patru ore pe zi, restul ne plimbăm, am mers în fiecare zi la schi, citim... — și cu banii ? — Total general, rămînem cu mai mult decît înainte. Chiria e la jumătate și costul vieții este mult mai mic. Esențial e însă că apucăm să și trăim, că la Bruxelles ajungeam pe la nouă seara acasă, ne
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la Facebook — Mi-am luat liber de la slujbă ca să merg la o conferință, îmi povestește R. Doar că am aflat cu o zi înainte că nu se mai ține, așa că m-am urcat în mașină și m-am dus la schi. Dacă tot aveam două zile libere... Doar că peste două ore eram deja pe Facebook, cu poza mea în vîrful muntelui, iar peste încă două ore m-a sunat șeful meu : „Bine, nu am nimic împotrivă, dar trebuia să-mi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
merseseră acasă la el cu taxiul. El avea o motocicietă cu care duminică vor... I-am strigat atunci să înceteze și m-am repezit în stradă. Plângeam în hohote, noroc că era întuneric. Treceam plângând pe lângă vitrinele cu costume de schi, pe lângă atelierele de reparat televizoare, prin lumina vernil a magazinelor de pantofi. Știam că o pierdusem și totuși nu puteam să înțeleg asta. Era ca și când cineva mi-ar fi spus ca am murit sau că murise Gina. Nu îmi puteam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]