1,949 matches
-
tot unul singur dintre ei va putea trece În acea zi. În fața mea erau Blanche și Marion Keswick, două englezoaice stilate care conduceau Restaurant du Cap, o braserie elegantă din apropierea portului. Costumele lor de mătase neagră străluceau În soarele nemilos, sclipire de catran topit, dar ele amîndouă erau imperturbabile, păstrînd aerul de proprietărese care-și supraveghează din colțul ochiului casierii spanioli. În ciuda bacșișului generos pe care Îl lăsasem cu o seară Înainte, abia de-mi aruncaseră un zîmbet vag cînd le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bubuitul și mi-am ridicat privirea din desen. Spre surprinderea mea, în față am zărit marea. Dispăruse maidanul de fotbal, dispăruse bara de bătut covoare. în fața mea era chiar marea! Auzeam zvâcnirea valurilor ca niște bătăi regulate de inimă, vedeam sclipirea de-o clipă a spumei albe, care mă chema înspre larg și am vrut să mă îndrept spre țărm, dar tălpile îmi încremeniseră în aer, la câțiva centimetri deasupra plajei. M-am trezit buimacă. Era înspre prânz, după câte mi-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ele, îi venea să vorbească întruna cu chipurile acelea întrebătoare, ironice, visătoare sau zâmbitoare, care îl urmăreau cu privirile lor. Furia începu să i se do molească, de parcă minusculul cub de gheață al sfielii și-ar fi multiplicat dintr-odată sclipirea de diamant și ar fi împietrit focul. Strânse cu grijă desenele și le puse într-o mapă albastră. Apoi rămase multă vreme pe gânduri, șezând pe cuvertura mițoasă de pe patul îngust, în întunericul din cameră. încercase în ulti ma vreme
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îndreptă cu pași de robot spre baie. Rămase mult timp în fața oglinzii rotunde, privindu-se și pipăindu-se din nou. Cine era femeia aceea care se uita la ea cu răceală, chiar cu dispreț? își recunoștea atingerea, dar nu recunoștea sclipirea ciudată din pupile, care luceau ca niște vietăți străine și pân ditoare. Se privi din nou, aproape cu groază. Privea chipul străin care era o mască și se întreba de ce nu poate da masca jos, de ce nu poate lua portretul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l în dispreț ironic și în frustă suficiență. Dealtfel,... Profesorul observă, în fine, privirea de dromader indiferent și dezamăgit a flăcăului gonflabil. -...dealtfel, relatarea mea nu poate nici ea, deocamdată, să se coaguleze din crâmpeie de ipoteze, din debandada de sclipiri, din dezordinea unor păreri neclare și din înlănțuiri de bâiguieli sonore. Tăcu instantaneu, pufăi înciudat din luleaua agitată, își scoase, din buzunarul clasic al pantalonilor, ceasul lui elvețian de aur, mare precum un ou de rață, contemplă, timp de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce-ți părăsești stăpânul? Pe dată, greierele-viorist o repezi cu semeție: Care stăpân, subțiratico? Eu mi-s, însumi, stăpânul, așa să știi! Atunci să știi și tu, amice, următoarele: ai un prost stăpân! îl avertiză furnica. Luând seama, însă, la sclipirile de mânie din privirea greierului-viorist, își drese insolența, emițând o placidă observație: Stimate oaspete, suntem datori ascultare, așa e rânduiala. Ascultare, zici? Destule sunt anotimpurile aspre, când ceasurile ard în noaptea friguroasă și noi răbdăm prinși în eterica încleștare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
femeia arăta bestial, cu un fund cât o roată de cașcaval, ca o rampă de lansare, cum ar zice San-Antonio, În minijupă și bluză decoltată, cu imprimeuri. De acolo i s-a tras numele, erau de leopard. Cu o oarecare sclipire În ochii verzi, credibilă deci În postura de amantă a aventurosului și perspicacelui Spătar Milea. Care o Întâlnea, de pildă, la coadă la finanțe și-i spunea: Se poate trăi și fără asta. Același lucru i-l spunea și cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
urme din frișca tortului și al cărui cap de abia ajunge la umărul ei. Așezați comod pe canapele sau la mese, musafirii închină șampanie în cinstea mirilor, sorbind delicat din cupe. Bărbații poartă costume elegante, în timp ce peste tot se văd sclipirea diamantelor și umerii dezgoliți ai doamnelor. Majoritatea tinerilor optaseră pentru o ținută sport, mai lejeră, dar nu lipsită de rafinament. Servitori cu jachete orbitor de albe se mișcă discret și eficient prin mulțimea invitaților. Felurile de mâncare excelente ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se lipise de buza de jos. După ce își curăță buzele de firele subțiri de tutun, privește cu ochi obosiți cerul. Luna... Da? A intrat în nori. Privirea lui Marius țintește sus, peste vârfurile copacilor, spre bolta întunecată punctată ici-colo cu sclipirea rece a stelelor. Știți, un singur lucru regret. Că nu mi-am îmbrățișat mama la plecare. Cu siguranță ai să o faci când te întorci. Cu un pistol de semnalizare în mână, Mâțu apare lângă ei. Dom' locotenent...e timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
militară românească, care se atașase de el. Cu înghițituri lacome, copilul hăpăie din gamela plină ochi cu fasole, oprindu-se doar să muște din pâinea neagră, cazonă. Măi Americanule, ți-ai asigurat un loc în dreapta Tatălui, îi spune cu o sclipire amuzată în ochi Mâțu, în timp ce mângâie copilul pe cap. D'apoi ce mă? Ce vină are pruncu că lumea s-o bolunzât? Arată copilului cu gesturi îmbietoare căluțul din lemn. Băietanul privește jucăria cu ochi maturi, serioși, pe fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a doua fereastră, sergentul Lazăr împarte cu Romulus o țigară. Un fum de fiecare. Măi, ce-mi spui mie cât sunt de bune fructele? Asta o știa și taică-meu. De aceea mânca așa multe, îi spune Mâțu cu o sclipire amuzată în ochi. Da? În special prune transformate în țuică și struguri sub formă de vin. Hai că e bună. Am să o țin minte. Hei, da ai plămânii ca niște foale de fierar! Nu s-ar zice după cum arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În schimb, în materie de retorică vie, Dragomir ar fi putut să lase discursuri memorabile. De exemplu, ca autor de audiobook-uri, Dragomir ar fi fost mare. Așa însă, va rămîne un exemplu de cît de fugare și fragmentare pot fi sclipirile unui gînditor atunci cînd e lipsit de aptitudinea scrisului. Cît despre cîștigul pe care i-l poate oferi volumul cititorului, acesta nu poate fi decît incitarea, declanșarea meditației personale. Dragomir e un bun inspirator: notițele lui pot isca asociații neașteptate
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
acest accident, iar tatăl îl abandonează temporar pentru a se apropia hipnotizat de flăcări ca un fluture de lampă. Majoritatea cadrelor tăiate cu o precizie chirurgicală baleiază între tabloul naturalist și tușa expresionistă care redă forța absorbantă a elementarului. O sclipire a privirii sau a dentiției cu ceva carnasier răzbat din întuneric, rîsul ca un scrîșnet de balama adăugînd o intensitate stranie acestor scene, precum cea în care cei doi frați discută și în care Daniel ridică puțin cortina asupra caracterului
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
care bolborosește, de la mimica expresivă la dominantele posturale. Vocea determinată a lui Daniel vine în contrast cu vocea stinsă, obosită a lui Henry Plainview sau cea efeminat suavă cu derapaje isterice a lui Eli Sunday, pastorul evanghelist. Mustața "pe oală" ca și sclipirea metalic-cinică a privirii îi conferă un aer de bandit al vestului sălbatic, amintind de rolul făcut în Bandele din New York. Personajul dobîndește uneori o atitudine statuară de conchiscador, iar, în final, cocîrjat, redus la un rest grotesc pare, mai degrabă
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
decît fraze minore, aceasta strălucește, e fantastică. Problema pe care o are genul epigramei și cartea de epigrame e că unele ar fi minunate, dar dacă s-ar găsi într-o pagină cu fraze minore, opace, ar străluci cu o sclipire imensă... Ce i-a lipsit lui Cioran a fost să plaseze frazele minore în așa fel încît celelalte să strălucească. Dar, dintre românii pe care îi cunosc, eu aș rămîne cu Ionescu și cu compozitorul Enescu, cel cu Rapsodia română
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
care ar fi putut explica o astfel de înstrăinare. În același timp ea se arătase zâmbitoare, parcă fericită sub ninsoarea care cădea peste noi și peste oraș. Da, avea pe chip un surâs parcă de beatitudine și în ochi o sclipire enigmatică. Pe atunci însă nu știam nimic despre viața cuplurilor și in clipa aceea am gândit că fără îndoială el îi purta pică pentru ceva, se certaseră și desigur, cum el era ușor de jignit, ea îl jignise, nu în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
copleșită de iubire, deși când ne iubeam era chiar mai mult, ași fi zis până la dispariția conștiinței de sine, ca și când ar fi coborât în alt tărâm, dar nu credeam că nu-mi va arunca măcar o privire de recunoaștere, o sclipire măcar, o clipire, adică iată, el e soțul meu pe car îl iubesc și mă iubește și apoi să continue ritualul gesturilor și cuvintelor care se fac și se spun când sîntem cu alții. Șocul fu mai puternic decât cele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
subiectul să recurgă la o evaluare conștientă a situației). Derivată din teoria statistică a deciziei, TDS a fost inspirată lui W.P.Tanner și J.A.Swets de o situație concretă: rolul operatorilor radar însărcinați să detecteze pe un ecran sclipirile care desemnau prezența unor avioane în zbor. 3. Metode, instrumente și tehnici de investigare a senzațiilor Studiul experimental al senzațiilor este foarte vast și a fost abordat de un număr mare de psihologi, fiziologi, fizicieni. Din acest motiv aparatele și
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
cu violet pe gură). Apreciam caimacul (conținea calciu, mă dădăcise maică-mea că e bun). Nu renunțam la izmene, mai ales iarna (când te înțeapă prostata, nu mai faci pe eroul). Iubeam fulgii de praf, le admiram zborul prin casă, sclipirile pufoase în ceașca de ceai. Cât despre păienjeni, n-aveam nimic cu ei, mi se păreau niște insecte fragile și utile, de păstrat la casa omului: te ajutau să scapi de gândaci, furnici și musafiri. Când Maria mă implora să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în descrierea lumii externe, în defavoarea explorării psihicului sau în defavoarea urmăririi impulsului romantic spre epifanie și spre lumea spiritului (Doreski: 3). Și totuși, la o lectură atentă a operei poetei, se vor evidenția, tocmai pentru că Bishop nu face abuz de ele, sclipiri și reflecții ale tumultului vieții lăuntrice, uneori învăluite în fină auto-ironie, precum în superba vilanelă, "One Art", în care autoarea pare să invite, și să se invite, la practicarea artei de a pierde lucruri, mai întâi banale, deși importante, precum
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
prea mult de cîini. Am avut cîndva o secretară pe nume Franca, o persoană minunată, era o plăcere să lucrezi cu ea. N-am să uit niciodată cum ne-am cunoscut. M-a privit, iar în ochi îi juca o sclipire, apoi mi-a spus: „Ei, în cît timp crezi că o să te educ?”. Am izbucnit în rîs amîndoi, însă după șase luni mi-am dat seama că mă educase, și încă foarte bine. De atunci, am urmărit mulți oameni educîndu-și
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
acelor moriști din focurile de artificii, care, menținându-se ca punct de sprijin al mecanismului pus în funcțiune, e înecat treptat în explozia rotitoare, cu tendințe centrifugale, a scânteilor aruncate în jur, pentru a lumina, într-un feeric joc de sclipiri și umbre, un spațiu din ce în ce mai larg. Iar ceea ce contează, în fond, e tocmai (sau numai) spectacolul acestei izbucniri. „Înțelesul” nu mai trebuie căutat în coerența mai mult sau mai puțin rigidă a „ideii” sau a evenimentului ca referent precis, interpretat
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
neoanacreotic, cu un singur catren, „miraculosul testament” (Nicolae Manolescu), prin sinceritate, esențialitate și înălțime morală, V. rămâne o voce profetică pentru poezie: „Urmașilor mei Văcărești!/ Las vouă moștenire:/ Creșterea limbei românești/ Ș-a patriei cinstire”. Neîncheiată, inegală, dar și cu sclipirea unor rezultate alese, contribuția lui culturală cu direcția ei luministă, e de neocolit: este între primii gramaticieni prețuitor al poeticii și cel dintâi poet care leagă simțământul de spiritul limbii și de o convenție ce ține de viziune („arătarea cea
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Începutul secolului al XIX-lea, Într-o manieră anacreontică, anunțând preromantismul, În care femeia apare Într-un halou prerafaelit, de o senzualitate suavă: Când Încetișor se duce Păr În aer Îi străluce, iar ochii Privesc cu jinduire, Ca a stelelor sclipire. Modelul ulterior, propus de mentalitatea romantică, va duce mai departe acest proces de spiritualizare a personajului feminin, fetișizând privirea, absența, plecarea și chiar moartea iubitei, Într-o relație neconsumată, de tip platonic. Rădăcinile Îndepărtate ale acestei imagini a feminității, ca
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
veselie, în ciuda corpolenței și uitând că este și mai îngreunată de casetele în care erau înghesuite bijuteriile sale prețioase[...] fugara ajunge pe terasă verde de frică, jurându-și că nu va merge mai departe[...] Traversează podul pe jos la primele sclipiri ale zorilor, sub privirile mirate ale țăranilor care se duceau la târg, și care credeau că se află într-o escapadă amoroasă. Se simte total întinerită în fața acestui dispreț nostim și râde: «Mă iau drept o doamna de companie!»“ După
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]