1,930 matches
-
comparat cu nimeni altcineva. Am știut din copilărie că vreau să devin editor de carte. Deja din liceu studiam cu mare atenție paginile cu mulțumiri din romanele care-mi plăceau, visând cu ochii deschiși că, într-o zi, un talent sclipitor avea să vadă în mine persoana care „a făcut ca romanul său să existe“ sau care „a îmbunătățit fiecare pagină în parte cu înțelepciunea și cunoștințele ei editoriale“. Oare puteam să devin un Maxwell Perkins pentru un viitor Hemingway, Fitzgerald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
complet adevărate. Eu și Alex Dixon avusesem un singur curs comun, iar ea nu-mi aruncase niciodată nici măcar o privire. N-aveam nici un fel de dovadă că fata era drăguță - nu știam decât că era uluitor de frumoasă, că era sclipitoare, că era senină și că știa mai multe limbi străine. Jur că n-am auzit-o vreodată vorbind de două ori în aceeași limbă. De vreme ce nu ținusem cu tot dinadinsul să-i amintesc lui Randall de toate aceste calități, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mod ciudat, era legat și de viața mea privată. Asta fiindcă prezentările fuseseră făcute de Randall. Dacă o câștigam pe Vivian, atunci poate că ea avea să-mi facă o ofertă grozavă, iar lui avea să-i dea un raport sclipitor referitor la mine - două dintr-o lovitură. Pe de altă parte, ce se întâmpla dac-o făceam lată? Nu numai că iroseam o potențială oportunitate, dar aveam să arăt ca o ratată în ochii lui Randall. Presiunea de pe umerii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu soția unui bine-cunoscut magnat european, era lipită de un tom voluminos despre operațiunile militare din Iraq, descrise de un consilier de securitate de calibru. O serie de cărți despre diete, care avusese un succes fenomenal - purtând, pe coperte, citate sclipitoare din fani precum Gwyneth Paltrow - împărțea același raft cu un roman inteligent și bizar care fusese adaptat ca musical pentru Broadway. Apoi era mai multă literatură pentru femei decât putea cuprinde ochiul, toate copertele, în nuanțe pastelate și astringente, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din birouri vorbind despre asta. — Să nu-ți faci griji din cauza lui Lulu, da? mi-a spus Phil, așezându-se pe scaunul de lângă birou. O vreme, ea a fost preferata lui Vivian. Iar ăsta a fost biroul ei - una dintre sclipitoarele tehnici manageriale a lui Vivian este aceea de a-și muta angajații de colo-colo, astfel încât să ne dea un fals sentiment de promovare sau de retrogradare. În orice caz, epoca lui Lulu a apus. Dar o să-i treacă. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Mă refer la faptul că măcar l-am terminat. Sigur că nu se știe dac-o să fiu în stare să-l vând. Asta doar dacă nu ești dispusă să-mi faci o ofertă bazată pe acea primă și incontestabil de sclipitoare propoziție... — O să mă mai gândesc la asta. Dar, într-adevăr, ar trebui să sărbătorești. Ai depășit o piatră de hotar. — N-ai cumva chef să iei cina cu mine astă seară? În ultima vreme am devenit dependent de un restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de durere, dar judecând după balta de salivă care se formase pe manuscrisul pe care-l editam, probabil că adormisem. Ceea ce, în fond, nu era de mirare, dacă luam în considerare cât de puțin dormisem în noaptea precedentă și subiectul sclipitor de care mă ocupam: memoriile unui bărbat care avea cel mai mare... din lume. — Claire, ești acolo? a behăit intercomul. Vocea lui Vivian era plină de un bâzâit ostil. — Sunt aici, am bolborosit eu, apăsând butonul roșu. — Vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aici. Mi-am surprins reflecția în monitorul calculatorului: stăteam prăbușită, pe scaunul meu rotitor, părul îl aveam prins într-un coc neglijent, iar fața îmi era iluminată de lumina albastră a monitorului. și-apoi am mai văzut ceva: întregul Manhattan - sclipitor, plin de viață, vibrând de energie și freamăt - care se întindea afară, de partea cealaltă a ferestrei. Cinci luni, mi-am promis, cinci luni și după aceea o să revin, din nou, la viață. Capitolul șaisprezecetc "Capitolul Șaisprezece" Poveste despre două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vivian era un geniu. Avea o capacitatea unică de a vedea oportunități acolo unde nu le vedea nimeni, etica ei de muncă era absolut nebunească și, în anumite circumstanțe, până și egomania ei putea fi considerată un avantaj. Era frumoasă, sclipitoare. Totul era în favoarea ei... și totuși, eu nu mai întâlnisem o altă persoană care să emane atâta furie și amărăciune. și asta era marea problemă. Ce se întâmpla dacă o femeie, la fel de capabilă ca Vivian, avea să fie în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
stilet, apăsă pe buton, lama sări afară, iar tipul și se scărpină pe gât cu partea boantă a ei. — Finito! Am ieșit pe ușa din dos, nimerind pe o alee. Mă temeam pentru soarta lui Lee. Doi bărbați în costume sclipitoare frecau menta sub un felinar. De cum m-au zărit, au început să-și târâie picioarele, cu privirile pironite în pământ, de parcă murdăria de pe jos ar fi devenit dintr-odată fascinantă. Am rupt-o la fugă. Scrâșnetul pietrișului din urma mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dulgher. Tatăl-amant a fost cel care m-a văzut primul. Madeleine scânci când dezmierdările încetară și scoase un țipăt în clipa când umbra mea atinse patul. Emmett o reduse la tăcere, astupându-i gura cu degetele lui încărcate de inele sclipitoare. — Ăsta nu-i incest, băiete, spuse el. E pură afecțiune și avem și dispensă pentru asta. Reflexele și tonul pe care-mi vorbea erau extrem de stilate. I-am copiat calmul: — Georgie Tilden a omorât-o pe Elizabeth Short. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. „Nu sunt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscați să vă dezamăgesc”. Când era singur, adora să-ți vorbească în șoaptă, după ce se uita în toate părțile și se convingea că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sclipind de aurărie al preotului Tefnaht. Tabăra era acum desfăcută. Preotul ședea liniștit în scaunul său de pe umerii robilor și se gândea. Sau poate dormea. Celălalt scaun era gol. Armata stătea în șiruri strânse, așteptând plecarea. Fiecare soldat avea arme sclipitoare de aramă (arcuri sau lănci); în luciul scuturilor rotunde jucau văpăile din facle. În fața oastei, stăteau două sute de robi cu poveri. Alte poveri erau încărcate în coada armatei, pe câteva sute de tauri, mânați de alți robi. Erau și câteva
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Recunoscu tobele numaidecît: era armata lui Puarem. Oamenii negri se opriră și arcașii își încordară arcurile, iar ceilalți își cumpăniră lăncile în mâini. Unul dintre ei răcni ceva și numaidecât o ploaie de săgeți se năpusti spre soldații cu coifurile sclipitoare. Câteva sute de atlanți năvăliră cu săbiile în mâini. Se făcu învălmășeală. Folosindu-se de ea, soldatul Iahuben alergă spre atlanți, apoi se opri la jumătatea drumului, căutîndu-l din ochi pe Auta. Auta însă izbutise să se dezlege și venea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din apa unui râu fierbinte. Amândouă râurile ocoleau trunchiul muntelui puternic și se depărtau unul de altul, îmbogățindu-și apele, ca să se apropie apoi iarăși în fața Marelui Oraș, înainte de a se vărsa în mare. Dincolo de malurile acestor râuri, până la palatul sclipitor, se ridicau pe grumajii muntelui grădini cu toate florile și toți pomii pe care putea să-i adăpostească pământul Atlantidei, îngrijite zi și noapte de zeci de grădinari. La vreo sută de pași de podiș, Auta descălecă. De aici încolo
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Preot astfel: Mi-a venit o veste ciudată din ținutul de miazăzi. Țăranii din câmp au văzut și au auzit fulgere și tunete și o strălucire mai tare decât a soarelui. Cine era în preajmă a căzut. Niște zei străini, sclipitori de argint și de lumină, au scos din foc o casă ca un turn de argint care strălucește mai tare ca argintul, și sălășluiesc în ea. Nimeni nu îndrăznește să se apropie de acești zei. Țăranii au părăsit tot grâul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceva: - Am vrut de mult să te întreb, Hor, dar am uitat. Poate tu știi să-mi dezlegi o taină. Eram cu un an în urmă în altă țară, unde sunt nisipuri fierbinți, și o dată am văzut niște lucruri lunguiețe, sclipitoare, pe care n-am ajuns să pun mâna... - Ai leșinat cumva? râse Hor întrerupîndu-l. Auta se uită la el uimit: - De unde știi?! - Erau ale noastre. Le-am aruncat pe pământ să vedem care e aerul și cât de mare e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a vieții sociale londoneze. De aceea, după cum el Însuși Înțelesese, devenise motiv de uimire și chiar de gelozie printre unii dintre prietenii săi faptul că Îi dedica atâta timp lui Du Maurier, care nu era nici bogat, nici „spiritual“, nici sclipitor de inteligent. Biata Emma era chiar departe de a poseda vreuna din aceste calități și nu aspira să fie mai mult decât o soție drăgălașă și o mamă grijulie. Du Maurier Însuși se pricepea să Întrețină o convresație ușoară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să transforme țeapăna, filistina lume a literelor din Anglia. În ea se vor tipări lucrările cele mai bune ale tinerei generații de scriitori, care se inspirau din evoluția recentă a literaturii franceze, iar ilustrațiile vor aparține unui nou geniu artistic sclipitor pe nume Aubrey Beardsley; dar Harland se grăbi să solicite contribuția lui Henry, care avea să dea publicației ceea ce el numea „fundamentul solid al calității literare“. Henry văzuse câteva dintre ilustrațiile alb-negru ale lui Aubrey Beardsley, cum nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
coborî treptele laterale, către sală. Daly Începu lectura indicațiilor scenice. — „O peluză de modă veche sau o mică grădină, puțin neglijată sau părăsită, pe o Înălțime sau o pantă, cu vedere către o vale aflată la distanță, un pârâu șerpuit, sclipitor...“ Se Întrerupse În mijlocul frazei. — Cred că nu are rost să vă mai citesc indicațiile scenice. Cunoașteți toți tabloul. Care va să zică, sir Montagu și doamna Wigmore, vă rog. Și actorii care jucau rolurile Începură să citească monoton, bâlbâit, ca niște copii scoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Times Îi făcuse o cronică favorabilă, dar nu din cale-afară de favorabilă. Criticul Îi Împărtășea părerea - chiar dacă o exprima ceva mai moderat - că arta dramatică a lui Wilde consta exclusiv În acoperirea procedeelor teatrale obosite cu un strat superficial dar sclipitor de exprimări spirituale. Cum spunea? „Pasiunea domnului Wilde este aceea de a Împodobi banalul cu epigrame.“ Sau cam așa ceva. Piesa părea Însă suficient de amuzantă pentru a servi scopului propus, anume acela de a-i distrage atenția. La sfârșit, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu Oscar? Îl Întrebă tânărul. — Bineînțeles că nu, Îi răspunse el. Scuză-mă. — Bine, dacă-l vezi, transmite-i dragostea mea! strigă tânărul În urma lui. Charlie mă cheamă. Eliberat, păși sub porticul clasic și intră În foaierul cu candelabrul său sclipitor și mulțimile civilizate. Inima Îi bătea iute În urma neplăcutei ciocniri și abia după ce Își lăsă pălăria și paltonul la garderobă, după ce Își ocupă locul În sală se simți ceva mai calm. Farsa lui Field trebuie să fi fost În plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu totul de Guy Domville: gazdele citiseră cronica din The Times și, În moduri diferite și pline de tact, Își arătară compasiunea. Arhiepiscopul era o companie mai puțin vioaie decât fiii săi, dar, la o ceașcă de ceai lângă focul sclipitor din salon, În timp ce lumina zilei se stingea pe pajiștea netedă din fața ferestrelor Înalte, pomeni de o istorie cu fantome, care atrase, menținând-o trează, atenția lui Henry. Era vorba despre un cuplu de servitori dintr-o casă de țară, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
filistinului. Intriga benignă Îi cerea, la un moment dat, să se prefacă a fi un ghid care arată casa unui grup de turiști rămași cu gurile căscate, moment comic pe care Își Închipuia că Ellen Terry avea să Îl interpreteze sclipitor. Una peste alta, era foarte mulțumit de progresele rapide pe care le Înregistra piesa. După-amiezele erau pentru corespondență, lectură și lecții de mers pe bicicletă. Cumpărase una de la un magazin din oraș și un tânăr pe nume John Platter venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
participant la această scenă. Căci ea deveni foarte rapid o scenă În mintea lui: o veche grădină pariziană, cu ziduri Înalte, foșnetul fustelor doamnelor peste peluze, clinchetul porțelanului și sticlăriei fine, un ușor parfum de țigări de foi, conversația civilizată, sclipitoare, spirituală... și, privindu-le, urmărindu-le pe toate cu o foame și o poftă tardive, americanul matur, grizonant. Era categoric un sujet de roman. Ce Îl adusese aici... nu Howells, bineînțeles, ci eroul fictiv care Începu pe dată să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]