4,338 matches
-
nu mai observ nimic din spațiul familiar; urechile, membrane ultrasensibile, captează cele mai perfide unde sonore din univers, neauzind Însă nimic de aici; mirosul meu pătrunde dincolo de ziduri, adulmecând fervoarea viermilor din cimitire; picioarele mi se-ngroașă Împlântate adânc În scoarța planetei; mâinile mi se lungesc brusc, liane enorme Înconjurând tentacular Întregi orașe, iar vocea-mi dărâmă păduri când macină vorbe. Toate organele mele cresc, lăbărțându-se În mod paroxistic, dar eu nu le simt ale mele, nu mai simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la umăr, scormonește un timp destul de lung (pot să observ Între caietele ce se află pe masă unul mai nou, cu scoarțe lucioase albastre, care este deschis și În care a scris când eu nu l-am observat; ia să vedem ce scrie: „Nu Înțeleg unde s-a ascuns, nu reușesc s-o descopăr, oricât mă străduiesc; din jurnalul ei Îmi apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu erau acasă. A căutat cheia Între glastrele colorate și a deschis, Împingându-mă să trec pragul primul. M-am trezit În semiobscuritatea unei camere galbene; tot ce se afla acolo avea această culoare sau o nuanță apropiată, perdele, cearșafuri, scoarțe, perne, fețe de mese, covoare, hârtia cu care erau tapetați pereții În unele locuri, etajerele, mobilele, scaunele, toate obiectele din cameră se estompau, se reflectau, se dizolvau Într-o lumină obscură, ce Învăluia, sufoca, artificializa. N-am reținut decât această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de mărimi diferite și din perioade diverse de creație. Mă las prins de motivul ochilor, o obsesie ce traversează permanent opera artistului, dându-i o coerență aparte: ochii țuculescieni te privesc de pretutindeni, din apă, din pești, din stele, din scoarțele cu motive folclorice, debordează Într-o teribilă tensiune a culorilor, mai ales galben și negru. E de văzut ce se va mai spune despre Țuculescu după 20 de ani. (iarna, 1965) Vine furtuna, e prevestită de aerul proaspăt ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
calități, care mai poate fi numit și cititor). Mâna sa apucă iar plicul aflat pe masă, Îl deschise cu fermitate, găsi o hârtie pe care o citi. Făcu doi pași deciși spre un alt punct al bibliotecii. Scoase caietul cu scoarțele albastre lucioase. Luă un pix negru. Scrise: „A murit. Nu se poate să fi murit. Nu avea dreptul să moară. Dar dacă nu a murit?!“. Oare ce-o fi citit acolo? Vom afla cu altă ocazie. Referințe critice selective Cornel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mă faci să mă simt de nouăzeci de ani. Phil Își ceru iertare și se Întoarse spre Ruby: —Știi, am căutat pe Internet și am găsit remediile astea naturale care previn anemia și hipertensiunea... —Și care au toate gust de scoarță putredă, ridică Ronnie tonul. Nu mai fi Îngrijorat, tăticule. St. Luke e una dintre cele mai bune maternități din lume. Mama e foarte bine Îngrijită acolo. — Știu, dar tot Îmi fac griji. Nu știi niciodată ce se poate Întâmpla. Ronnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Spuse: —Mai Întâi o să pun apa la fiert. Uri zise: —Așteaptă puțin. Stai jos. Ascultă-mă cu atenție. Am o veste proastă. Și spunând cuvintele astea puse pe ceafa lui Fima mâna lui mare, de țăran, caldă, grosolană, aspră ca scoarța de măslin. Și ca de obicei atingerea mâinii sale pe spatele lui Îi trezi lui Fima o Înfiorare ușoară și plăcută. Închise ochii ca un motan care primise o mângâiere. Uri continuă: — Te căutăm de la prânz. Țvi a fost aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scriu compunerile. Și volumașul lui Onkel Rodolph nu mai avea decât pagini lipsite de viață, nu mai treceau bărci cu butași de viță în loc de vele pe vasele burtoase, iar imaginile de pe acestea erau doar ornamente prost reproduse. Cartea subțire cu scoarțele de culoarea țărânii, cu vâslașul pe fond alb acolo sus și cărăușul în partea de jos, a mai zăcut un timp pe pupitrul din dreptul ferestrei, în fața căreia moara de măcinat nutrețul acoperea acum o mare parte din câmpie, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cronologice, am început cu epoca de piatră, reprezentată printr-o piesă de „podoabă“, pe care o găsisem abia de puțină vreme într-o zonă de construcții: un tăiș de cuțit din silex, vechi cât piramidele, galben ca mierea, cu o scoarță pietroasă pe partea exterioară și cu retușuri pe margini. După tăișul de cuțit - l-am separat de celelalte obiecte găsite ca să-i subliniez importanța - au urmat cioburi arse în negru și roșu, a căror argilă dădea la iveală o consistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vorbesc hormonii în locul tău. Poate că suferi de sindrom de ovar polichistic. Poate că asta ți-a dat peste cap hormonii. Ai remarcat la tine un început de mustață de curând? —Maria, tu ai citit cartea aia de medicină din scoarță-n scoarță? Se uită la mine destul de mândră de ea însăși. Da, așa am făcut. E fantastică. Îmi doresc și eu câteva sindromuri de-acolo. Mai ales cele care au ca efect mărirea sânilor și rotunjirea posteriorului. Și de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în locul tău. Poate că suferi de sindrom de ovar polichistic. Poate că asta ți-a dat peste cap hormonii. Ai remarcat la tine un început de mustață de curând? —Maria, tu ai citit cartea aia de medicină din scoarță-n scoarță? Se uită la mine destul de mândră de ea însăși. Da, așa am făcut. E fantastică. Îmi doresc și eu câteva sindromuri de-acolo. Mai ales cele care au ca efect mărirea sânilor și rotunjirea posteriorului. Și de-abia aștept menopauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-și gânditor ciocul de aramă, își sprijini apoi șezutul de glaful ferestrei și din cămașa grea de caiele și revărsată pe pântec peste betelia roșie a ismenelor încheiate cu trei nasturi de sticlă albă, a scos un caiet gros, cu scoarța de mușama neagră, pe care mi l-a încredințat împreună cu un abonament pe căile ferate, asigurându-mă că nu l-a întrebuințat niciodată. Căuta să mă convingă, deși vorbea cu jumătate de glas. Mi-a spus că-i place inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe livada albă de la poalele piscului semeț. Văd urma paralelă și roțile bastoanelor, adâncite în zăpadă ca niște farfurii cu frișcă, alb pe alb, pe netede întinderi. În pădurea brazilor din dreapta, soarele pitit ricoșează un far de raze pe o scoarță de cristale de-a lungul căreia gonesc funigei de platină. La dreapta, cerul violet, fără game, pare o ficțiune, așa cum e lăsat, ca un fond ultramarin în filigrama de argint a brazilor eșalonați pe un singur front rărit. Și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pădurea celuilalt munte, care închide decorul, ca un perete confecționat dintr-o grămadă deasă de urși de catifea, cu spinările bombate în toate nuanțele de verde. ...O carte despre suflet nu are nici un rost, numai dacă nu cuprinde duh din scoarță în scoarță, chiar și atunci când acel ce o scrie, consumat de o flacără mistuitoare, caută să-și stârpească propriu-i suflet. Nu este deloc plăcut să scrii o asemenea carte. E preferabil să te joci cu un pumn de diamante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
munte, care închide decorul, ca un perete confecționat dintr-o grămadă deasă de urși de catifea, cu spinările bombate în toate nuanțele de verde. ...O carte despre suflet nu are nici un rost, numai dacă nu cuprinde duh din scoarță în scoarță, chiar și atunci când acel ce o scrie, consumat de o flacără mistuitoare, caută să-și stârpească propriu-i suflet. Nu este deloc plăcut să scrii o asemenea carte. E preferabil să te joci cu un pumn de diamante și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unei limbi moarte și redevenind astfel, totuși, elev. Situația asta absurdă s-a păstrat cu atâta claritate, încât și astăzi mă mai aud conjugând verbe. Nu încape nici o îndoială: băiatul acela de la cuple care, la nouă 950 de metri sub scoarța pământului, încearcă, harnic și încrâncenat, să-și îmbunătățească latineasca lui precară sunt eu. Ca pe vremea când era elev, face strâmbături și rostește în timpul ăsta poezioara: qui quae quod cuius cuius cuius... Îmi bat joc de el, îl fac „personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dân redacție, care ie un morgov mizerabil, m-a distins dă corespondent voiajor și, când nu mă lăfăi În mărfaru de Cañuelas, mă transbord p-un lechero dă Berazategui. N-o să zici că omu care voiajază Îndeobște se freacă dă scoarța dân față a fiecărui partido din pelimetru urban, așa că se cuvine să vază orșice nas inedit, că dacă Îl asculți poa să-ți iasă altă capcană. Nu te obosi să caști fleoanca, că chiar și muștele dân lapte au Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Elena Marin Alexe Plânge timpul frunza lui La marginea codrului Hohotele lui s-aud De la nord până la sud Crapă scoarța pe copac Cât aș vrea să-i fac pe plac Să-mpletesc culorile S-alung întristările Să-i fac iarba dar din dar Să-nflorească floarea iar Peste tot cântarile Să inunde zările Îmi plec fruntea și adorm În frunzișul
Dor de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83268_a_84593]
-
dilată glanda mirării, În zilele noastre deraiate cînd nu te mai așteptai să se acorde pe peliculă ca și-n realitate nici cea mai mică importanță lucrurilor gingașe fiindcă desuete, regulilor de circulație pe potecuța meditației, instrucțiunilor de folosire a scoarței cerebrale alături de modul de utilizare a mecanismelor aferente, stărilor, nuanțelor, norilor, problemelor legate de sfera cea mai personală a fiecăruia dintre noi, oricît de idiot, microscopicelor noastre probleme zilnice, cînd celelalte sînt atît de mari, de mondiale, cum să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sandale fine c-o singură baretă de aur, corpul ei fiind acoperit de sus și pînă jos de o pulbere identic de fină de culoarea aurului, În vreme ce nașa a Îmbrăcat doar o rochie din colecția miresei cu un imprimeu din scoarță de copac, cum Își lipesc locatarii din clasele de sus pe perete, gri-ivoire. Iar cînd au ieșit mirii la soare, odată s-a oprit ploaia ca printr-o minune, o minune cel puțin similară dacă nu chiar și mai evidentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe stă agățată de gâtul pământului ca o eșarfă diafană de borangic, fluturând ușor în palmele vântului răcoros... Uneori, stropită cu șoaptele ploilor care se sfărâmă de scoarța copacilor leganați în geamăt, adoarme zâmbind. Atunci, îmi atârn privirile de surâsul ei, ating cu inima curcubeul și aștept ziua promisă din eternitate.
Zarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83289_a_84614]
-
și căsătoria, îi cita o mulțime de exemple apropiate sau celebre, dar era ca și cum ar fi vorbit unui zid, el repeta ideea lui Montherlant, pe care o tot întorcea pe toate părțile, ajunsese să-l urască, după ce-l citise din scoarță în scoarță, spre a se convinge că Andrei Vlădescu nu fabulează și că francezul acela primit și în Academie o fi fost el teribil de deștept, dar, la urma urmei, nu era decât un pederast misogin, pentru că numai un misogin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi cita o mulțime de exemple apropiate sau celebre, dar era ca și cum ar fi vorbit unui zid, el repeta ideea lui Montherlant, pe care o tot întorcea pe toate părțile, ajunsese să-l urască, după ce-l citise din scoarță în scoarță, spre a se convinge că Andrei Vlădescu nu fabulează și că francezul acela primit și în Academie o fi fost el teribil de deștept, dar, la urma urmei, nu era decât un pederast misogin, pentru că numai un misogin ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
irigînd iarba proaspăt tunsă care delimita cele două sensuri. Pe marginile arterei, retrase În spatele grădinilor Înconjurate de ziduri, un șir de vile impozante, cu tende adînci deasupra balcoanelor. Nimic nu se mișca În afară de camerele de supraveghere care ne urmăreau trecerea. Scoarța ca o piele de elefant prăfuită a trunchiurilor de palmieri strălucea ici și colo reflectînd lumina dinspre apa piscinelor, dar nu se auzea niciun sunet de copil jucîndu-se, nimic care să perturbe liniștea aproape perfectă. — Ce de piscine, am remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
după douăzeci de ani. — Credea că ne mână pe amândoi de la spate, fără să ne dăm seama, continuă el, cu același glas nefiresc de pițigăiat de mai devreme. Până când a găsit caietul tău de însemnări și l-a citit din scoarță-n scoarță. Clara revăzu în minte jurnalul ei pe care îl crezuse secret și intangibil. Nici măcar acel caiet nu îi aparținuse în întregime! Mai bine că scăpase de el. Mai bine că aruncase casetele cu mu zică progresivă. Mai bine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]