2,482 matches
-
corp delicat ("o balerină", s-a crezut inițial), înveșmântată în rochie de aur, argint și purpură, cu bijuterii exorbitant de prețioase și de un stil de o impresionantă eleganță. Femeia era înconjurată de zeci de mesaje, pe pergament, închise în scoici (scoica era însemnul medieval pentru protecția somnului), toate fiind respectuoase omagii din partea unui număr mare de femei pe care doamna moartă (devenită celebra "Doamna de la Callatis") le însănătoșise. Lângă Doamna de la Callatis, se găsesc un număr de instrumente de argint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
delicat ("o balerină", s-a crezut inițial), înveșmântată în rochie de aur, argint și purpură, cu bijuterii exorbitant de prețioase și de un stil de o impresionantă eleganță. Femeia era înconjurată de zeci de mesaje, pe pergament, închise în scoici (scoica era însemnul medieval pentru protecția somnului), toate fiind respectuoase omagii din partea unui număr mare de femei pe care doamna moartă (devenită celebra "Doamna de la Callatis") le însănătoșise. Lângă Doamna de la Callatis, se găsesc un număr de instrumente de argint, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
imaginar aparte definește Ioan Derșidan prin metafora pagurului ("Pagurul este un crustaceu care își pune la adăpost abdomenul moale în cochilia unui gasteropod"). El dezvoltă ideea, de mai demult, a lui Vladimir Streinul, după care poezia trebuie apropiată de condiția scoicii, în care ideile trăiesc sub platoșa fantastică a unui schelet extern. Așa încât Ioan Derșidan susține demersul nevoii de a decortica coaja pentru a ajunge la miezul adevărat al acesteia. Numai așa se poate ajunge la relevarea "spiritului eminescian" care "contemplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ascultând zumzetul valurilor ce se izbeau de țărm și zumzetul convorbirei sutelor de oaspeți ce stăteau la masă odată cu noi. Peste zi ne preumblam adeseori pe malul mărei unde ne bătea în plin vântul răcoritor de nord și unde culegeam scoici pe urma valurilor ce se retrăgeau în timpul refluxului. Mult m-a impresionat la început acest fenomen al fluxului și refluxului. S-ar zice că planeta noastră e un organism viu care respiră și ea o dată în 24 de oare. Acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stă o stâncă ori o epavă. Izolarea s’a Încheiat. Urmează “digestia”, care de fapt e o corodare: pot afirma că nu există organism care să nu elimine În mediu ceva, de regulă corosiv. Unele o fac intenționat. Exemple: o scoică, Teredo navalis, este specializată, folosind În acest scop enzima celulaza, În a distruge ambarcațiile din lemn pe care se fixează; altă moluscă, Lithophaga lithophaga, perforează stânca, grație acizilor pe care-i produce; o mulțime de bacterii oxidează metalul, de exemplu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acasă; ca mine astă-vară când, străbătând câmpurile Basarabiei, e drept, În scop științific, nu m’am putut abține să nu culeg câțiva fragi. Sau, răcorindu-ne de zăduful verii În vreun râu, unii dintre noi se aleg și cu câteva scoici; bune și astea. Iar, dacă e mai priceput, și cu ceva raci; și mai buni. Sau acum, străbătând pădurile - ruginite ori Încă verzi - suntem atrași de ciuperci și de fructele pădurii; sau de vreo floare pentru Radio Iași la ai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a deregla ecosistemul, e variabilă, În funcție de nivelul trofic și caracteristicile ecosistemului, dar se situează În medie În jurul a 10%. Cam aici ar trebui să limităm și noi culesul, În special atunci când nu culegem fructe, ci Însăși corpul acelor organisme, ciuperci, scoici, melci etc. A risipi. Comoditatea ne Îndeamnă să culegem mai Întâi, iar mai apoi să alegem ceea ce ne convine, aruncând restul. Un exemplu tipic Îl constituie decimarea melcilor În unele zone, prin culegerea pentru export, culegere laolaltă, urmată de o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
într-o văgăună săpată în lut. Ne făceam căsuțe. El își construia întotdeauna WC și sobă. N-avea acasă căcăstoare și nici gaze și poate de-aia, măcar aici... Cândva acolo a fost un fund de mare. În lut erau scoici. Și, în văgăuna aia, mergeau toți golanii din sat cu câte o fufă să i-o pună bucolic în mijlocul naturii. Era o văgăună cam de doi metri pe un metru, cât o cabină de camion. Probabil acolo nu erau alde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Începutul lumilor, a cerului și a locurilor acestora; și unde așteptam să-l vedem ieșind din „unda amară“, cum o cântă Homer, pe Glaucos, zeul marin, oracolul zgomotos și temut, cu părul plin de alge violete, cu barba Încâlcită de scoici, venind spre noi Într-un cortegiu de tritoni, sunând din trâmbiți de sidef și cu cele cincizeci de Nereide jucăușe, abia ieșite din peștera lui Nereu, În toată strălucirea și candoarea lor virginală. Plângeți pe cei care, sub același climat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tuatelor, aceste sclave, aceste automate la dispoziția poftelor oricui? Iar dacă nu există piculeț de suflet În ele, Înseamnă oare, urmărind teza carteziană, că „sufletul“ lor este muritor ca și al animalelor automate, ca și al câinelui, al calului, al scoicii și al buretelui-de-mare?... Dar cunosc atâta lume care și-a pierdut În răstimp sufletul pe drumurile și potecile acestei vieți, precum Peter Schlemihl umbra; căci sufletul poate evada din noi, lăsând ca trupul să trăiască mai departe, de capul lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ruinate, compisate de mâțe și câini, și de șandramale delabrate). Revii către dig - te lași purtat de o coamă propice de val, te prinzi cu o mână de o piatră plină de mâzgă alunecoasă și de mușchi negru, împănat cu scoici tăioase - și gata. Încordarea unui biceps, un mic salt, ușoara amețeală de a te afla pe un sol ferm, soarele viu pe spate și mângâierea brizei printre pulpe... „Ce contează“ câteva zgârie turi pe tălpi și pe degetele violonistului care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
galbene cu pielița crăpată de temperatura focului, altele arse, calcinate, zgrunțuroase, negre, zărindu-se ici-colo deasupra lor câte o granulă de sare, păreau un osuar sau poate mai degrabă un crematoriu în miniatură. Mama, inspirând profund, așa cum procedează culegătorii de scoici sau de perle, umplându-și plămânii cu prețiosul oxigen înainte de scufundare, a privit-o câteva secunde fix, ca pe un obiect inedit, gândindu-se, pe bună dreptate, care să fie rostul acestei întrebări? Îi era foarte greu să răspundă. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nebănuind niciun moment că suntem marionetele unui regim totalitar de dictatură comunistă. Pe ei, pe acești colegi ai mei frumoși, buni și nevinovați, îi păstrez în mintea și inima mea cu iubire, cu dragoste aleasă și infinită gingășie așa precum scoica își apără comoara neprețuită sub formă de mărgăritar. Îi caut și îi chem permanent și tot mai emoționat, amintindu-mi perioada fascinantă și neprihănită a copilăriei apusă pentru totdeauna, însă păstrată surprinzător de proaspătă și de reală într-un colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de acasă (mai exact, quantité de cadeaux, după cum ține să precizeze ca un copil) ? Ceramică de Ilfov [sic !], ouă pictate de la Agapia, pământ de la Agapia (demonii trecutului, când pământul se purta în pungulițe de piele, la gât?) câteva pietre și scoici de pe malul Mării Negre, un bostan și pene de porumbel ! Impresionant, aș dori să știu cine este autorul unui astfel de cadou național-suprarealist ! 05 martie 2005 Fragments d'un journal, 1979-1985. Volumul se termină cu o notă de o simplitate absolută
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
peste un timp o să ajungă să se renoveze ca orice cinema de cartier. Niagara e o vechitură înconjurată cu comisii de experți. Niagara e o apă de ploaie, ca toate cascadele lumii. Se constată însă „o maladie a bronhiilor” la scoicile japoneze, care ar fi consecința unei dezvoltări anormale, a unei creșteri prea rapide. Anomalie fără gravitate, ce-i drept, „incomparabilă cu grava afecțiune de care suferă scoicile portugheze”. În sfârșit, cred că în domeniul grefelor s-a obținut un rezultat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ploaie, ca toate cascadele lumii. Se constată însă „o maladie a bronhiilor” la scoicile japoneze, care ar fi consecința unei dezvoltări anormale, a unei creșteri prea rapide. Anomalie fără gravitate, ce-i drept, „incomparabilă cu grava afecțiune de care suferă scoicile portugheze”. În sfârșit, cred că în domeniul grefelor s-a obținut un rezultat ceva-ceva mai acceptabil. Până acum, socoteala mi se părea proastă: pentru ca un om să trăiască, unul trebuia să moară. Nu ajungeam prea departe. Problema se schimbă însă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
locomotivei, care s-a și pus în mișcare. Ne întorceam acasă cu amintiri de ne uitat. Am cumpărat câteva suveniruri mărunte pe cei 25 lei pe care i-am primit de la părinți. Din apa mării am adunat o mulțime de scoici de toate mărimile, cu forme și culori diferite. Cât timp am stat la Năvodari, domnișoara Elli Ruman a fost instructor la un detașament de fete din pavilionul 25. Neam întâlnit mereu în incita taberei dar în vagonul 13 ne-am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
acel drum străbătut în miez de noapte. Reîntâlnirea cu ai mei a fost ca o sărbătoare. Îmbrățișări și povestirea evenimentelor petrecute în perioada timpului cât am fost plecat. Am despachetat și am dat micile cadouri aduse. Am etalat pe masă scoicile aduse cu care mă mândream nevoie mare. Începuse să se crape de ziuă când am hotărât să mă culc. Am dormit toată ziua și noaptea următoare, mă ajunse oboseala. În ziua următoare m-am trezit mai devreme, eram odihnit doream
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
când am hotărât să mă culc. Am dormit toată ziua și noaptea următoare, mă ajunse oboseala. În ziua următoare m-am trezit mai devreme, eram odihnit doream să reîntâlnesc gașca din colonie. La fiecare prieten i-am dat câte o scoică cadou. În perioada rămasă până la începerea noului an școlar am confecționat diferite casete din carton, pe care le-am împodobit cu scoicile aduse. Cred că am ajuns la performanța celor puse în vânzare de comercianții ambulanți, care au trecut și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mai devreme, eram odihnit doream să reîntâlnesc gașca din colonie. La fiecare prieten i-am dat câte o scoică cadou. În perioada rămasă până la începerea noului an școlar am confecționat diferite casete din carton, pe care le-am împodobit cu scoicile aduse. Cred că am ajuns la performanța celor puse în vânzare de comercianții ambulanți, care au trecut și pe plajă, printre noi, oferindu-ne asemenea casete spre cumpărare. Cele mai frumoase dintre aceste casete, le-am făcut cadou profesorilor mei
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
din nou o meduză gelatinoasă care a putrezit la soare. Dar sunetul apei și soarele atenuează sila de moarte. Viața continuă să gîlgîie nerușinată și luminoasă lîngă peștii morți cu ochii bulbucați, azvîrliți pe nisip după aproape fiecare furtună printre scoicile ce Întunecă plaja ca o invazie de termite. Singura piramidă pe care o cere aici nisipul este emoția de a simți această lumină curgîndu-mi pe mîini: o piramidă trecătoare ca și mine, fierbinte și vie care nu mă apără Împotriva
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mătase șosetele de lână gălbui cu verde și mi-am adus aminte de vacanța ta la Diham. Am luat un bec mare (240 lei) pentru biurou și acum îți scriu la o lumină albă, care face din biurou o imensă scoică cu irizații trandafirii. Am răsfoit planul Parisului, albu mul cu vederi din Paris, am suspinat nostalgic, nu după Paris, ci după tine în Paris. Trăiește intens, Monica, și bu cură-te de el, cuminte și frumos. Pentru ca toată despărțirea, îngenunchiarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din designul de rame pentru fotografii, care se vând în toată țara, iar anul trecut și-a diversificat producția, lansându-se și pe piața albumelor fotografice, a hârtiei de împachetat și a cutiilor pentru cadouri. — Toate pornesc de la forme de scoici, zice mândră. Îți place? Foarte mult! zic, atingând spiralele cu degetul. De unde ți-a venit ideea? — De la Tarkie, ai să râzi! Într-o zi ieșisem la o plimbare și mi-a zis cum colecționa el scoici când era mic, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pornesc de la forme de scoici, zice mândră. Îți place? Foarte mult! zic, atingând spiralele cu degetul. De unde ți-a venit ideea? — De la Tarkie, ai să râzi! Într-o zi ieșisem la o plimbare și mi-a zis cum colecționa el scoici când era mic, și mi-a vorbit despre toate formele minunate din natură... și atunci m-a lovit inspirația! Mă uit la chipul ei fericit și am brusc în fața ochilor imaginea ei plimbându-se cu Tarquin printre mlaștinile răscolite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fost martori ai refluxului oceanului ca rezultat al atracției lunare. N am văzut faza fluxului, dar refluxul a fost grăitor și am observat cum, după retragerea apei, pe locurile rămase dezgolite de valuri, oamenii locului adunau veseli și în grabă scoicile și unii pești amețiți de valuri. Am văzut un mod ușor de a se procura hrană de calitate. Știam despre flux și reflux, mi-l închipuiam, dar acum, pentru prima dată, vedeam pe viu acest fenomen, așa cum tot pe viu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]