7,237 matches
-
îmi iei ș i tihna din cuget! Nu mai cutez ochii spre tine să-ndrept, Știrbă mi-i lancea, amorțit brațul drept. Stăpână, pe noroade și imperii, Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii! Ți-am fost cavaler, prin brațele-mi scuturi Purtat-am, în vise, roiuri de fluturi. Ce țanțos pășeam, când gingașa mână Noaptea tânjeam să ți-o sărut, stăpână! Mireasma de poale, în mers unduit, Mă roade ca râul, prin mal prunduit. Gura ta, dulce, mai dulce ca mierea
ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364518_a_365847]
-
îmi amintesc numai de Tine..” “ști, cateoadata mă enervează atâtea declarații pe moment, apoi regret și-mi zic că numai de atâta fericire sunt așa cateoadata..” Știu.. Lângă un brăduț te-ai dus desprinzandu-te de mine și ți-ai scuturat pe cat zăpadă multă de pe crengi râzând așa ștrengărește.. eu te scutur, dar te superi zăcând că-ți ștric frumusețea momentului și a ceea ce e potrivit anotimpului și-mi aplici un cot în burtă prin întoarcere după cum stăteam în spatele tău, apoi
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
pe moment, apoi regret și-mi zic că numai de atâta fericire sunt așa cateoadata..” Știu.. Lângă un brăduț te-ai dus desprinzandu-te de mine și ți-ai scuturat pe cat zăpadă multă de pe crengi râzând așa ștrengărește.. eu te scutur, dar te superi zăcând că-ți ștric frumusețea momentului și a ceea ce e potrivit anotimpului și-mi aplici un cot în burtă prin întoarcere după cum stăteam în spatele tău, apoi că și când nu era suficient te lași cu putere pe
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
dat puternit toată zăpadă de pe fața mea și ai lipit-o pe a ta ca să mi-o încălzești puțin.. totuși, simțeam umezeală sub mine și te-am dat la o parte, apoi te-am ridicat și pe tine, te,am scuturat și tot la fel de repede te-am luat în brațe și te ce ne mai învârteam, tu ușoară că un fulg... Printre ale tale valuri de frumusețe, Înspre ale tale mărimi de drăgustețe, Între a cuvintelor părimi înțelepțite, Sunt între ale
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
sparge barcă.. că, eu tot nu mă calmez..trebuia să mă ”iau de cauză acelei stări. M-am apropiat și te-am strâns mai puternic la piept..trăiam intens și nu mai realizăm strânsoarea, tu ai icnit și te-am scuturat că de..am slăbit, insă îți sărutam mâna, tu te-ai întors spre mine și mă priveai fix.. -„Tu ai o problemă serioasă..” -„Ce să fac..? mi-este gândul numai la Tine, da, știu că nu mai am niciun leac
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
un magazin, nefiind loc acolo, dovada renumelui și a aglomerației dinăuntru. Acolo la magazin o rochie îți atrăsese privirea, dar uitându-te la firma parcă ți se înroșise și fruntea, însă mai mult ghicisem asta pentru că ai aplecat capul ușor scuturându-l pornind să pleci.. am grăbit pasul și te-am cuprins de mijlocel crezând că-i mare nevoie. La masa obișnuită, chelnerul vine direct cu niste flori și ți le întinde direct. Tu mirosindu-le te uiți la mine si
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
de mijlocel crezând că-i mare nevoie. La masa obișnuită, chelnerul vine direct cu niste flori și ți le întinde direct. Tu mirosindu-le te uiți la mine si zâmbești în semn de mulțumire. Eu tot pe tăcute, serios mă scutur că nu știu despre ce-i vorba, ba că la un moment dat eram gelos ridicând o sprânceană.. Tu zâmbind mai mult întinzi mâna și mă mângâi pe umăr apoi mă ciufulești... Chip minunat, zâmbet sublim, Vis adorat că de
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
ÎNTR-UN LAN DE VRĂBII Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Începuse ploaia într-un lan de vrăbii, tata nu mai reușea să cosească fânul pe lună mă rugam să se scuture toate neîmplinirile odată cu încărunțirile profetului care-și strecura gândurile în palmele mele bătătorite în strângeri de mână. Obosisem în truda din pieptul lui fără să știu că setea-l rodea sub haina pământului, repetam întruna singurul refren nobil din felinarul
ÎNTR-UN LAN DE VRĂBII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361284_a_362613]
-
cumpărat-o, numitul Potcovaru Cartuș, fostul soț al...?... - Ha, ha! Ce vorbiți acolo matale, mânca-v-aș... ăla era dincolo, prin țări străine, în toamna aia... Acu doi ani, doamna prezident, săru’ mâna matale! a întrerupt-o martorul pe judecătoare, scuturându-se parcă de toată teama manifestată până în acel moment. A cumpărat-o Zoreaua cu Gică... ei doi, adicătelea părinții ei, fata aia de acolo, a precizat el imediat, întorcându-se și arătând cu mâna spre Violeta. Avocații nu au avut
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
prea devreme" ce taie "înroșind apa". De multe ori, însă, dezamăgirea e camuflată, încât lectorul o depistează cu greu ca-n poeziile Aureliei Elena Matei (Frânturi de toamnă) sau în cele ale lui Ionel Marin care încearcă de a se scutura de frământările ce-i întunecă eul, estompându-i lumina zilei, ducând la spulberarea odihnei. În veșnică luptă cu timpul - categorie filosofică importantă - iubirea încearcă să se impună, cei mai mulți dintre autori căutând o conciliere între cele două coordonate. Cum iubirea înseamnă
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
pustiu de toamnă 22 floarea volburei - doi fluturi întârzâiați încing o horă 23 croncănit de corb - doar vechile ruine tac și ascultă 24 podul de piatră- lină rugă spre ceruri susurul apei 25 grâul în pârgă - picături grele de apa scutură macii 26. laptele cald - copilul căprarului și-alungă umbra 27. piaptănul de os - bunica și părul ei alb în zori de iarnă 28. iarăși mângâind poza copilului plecat - mâinile mamei 29. o ciocârlie - sărbătoarea grâului poate începe 30 vară fără
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
ale căror suflete erau înghesuite unul într-altul cu teama unuia în brațele celuilalt... Natura încremenise, nu se simțea nici o adiere, tăcerea țipa înfundat, moartea dădea târcoale hohotind cenușiu pe lângă salcâmi...florile albe au început să ningă peste lume...Se scuturau salcâmii, deși nu era nici o boare să le miște... -Mami, mami, ninge cu flori de pomi! strigă cea mică , sărind în sus de bucurie. Da, ningea cu flori de pomi peste viața ei, peste plicul acela amenințător din mâinile tremurânde
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
lunecoase și amare Se-nscriu în trupul tău cu miez de floare Eu vin că zeul să mă risipesc În iarbă ta cu iz de măr ceresc Și vreau să te cutreier că un flutur Polenul în adîncuri să ți-l scutur Și beat de fericire pot să pier Sînt îngerul căzut iarăși din cer @CÎNTEC DE PAHAR Pe struna viorii tale, Trece-mi-aș și eu arcușul. Pe cărarea ta din sale, Face-mi-aș, turbat, culcușul... Că mi-e rău
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
cer @CÎNTEC DE PAHAR Pe struna viorii tale, Trece-mi-aș și eu arcușul. Pe cărarea ta din sale, Face-mi-aș, turbat, culcușul... Că mi-e rău de-atîția fluturi, Cîți din șoldu-ți de cadînă, Cînd pășești, pe cer îi scuturi - Și cu umbră lor mă-ngînă... @TANGO Te pot iubi la nesfîrșit Îți pot iubi trupul o viață Dulceața ta m-a nemurit N-am somn, adorm spre dimineață Și-mi amintesc că m-ai trezit Să te învălui că o
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ramuri de umbre înnegrite de patimi ridică pământului coroana de fum se înalță catarge prin crengile negre para secundei în uimire s-a-nscris păsări de noapte de zi și de viață în lumină își scutură zborul proscris redevin înălțare prin focul din iesle redeschise sunt aripi pentru trecere-vis... în para sălbatică rămân dorințe rădăcini austere secunde în fiere strâmb e trunchiul arsă-i coroana unic braț foșnește: spre Sus... mereu Sus... Referință Bibliografică: ecoul copacului
ECOUL COPACULUI CRONOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361568_a_362897]
-
Autorului Sunt un compozitor al fluturilor albi când înflorește bucuria în cântecele luminoase de mai și ploile ascultă cum cresc ierburile. Fumegă verdele pe văile ochiului zilele și nopțile se prind împreună, piscurile munților trag cerul în jos și-l scutură de stele peste câmpii. Cireșii se coc mai devreme și zâmbesc. Piramide de poleială sclipesc, păsări de aur palide n-au aripi de zbor, dar și le închipuie. Referință Bibliografică: Când înflorește bucuria / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CÂND ÎNFLOREŞTE BUCURIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363834_a_365163]
-
mai plouat, Arătura s-a uscat. Rostul acestei tradiții populare era invocarea ploilor benefice, aducătoare de bogăție. Ana, fiind mai liniștită din fire, mai serioasă, a fost numită de bunică pe post de preot, iar Maria îndeplinea rolul de dascăl, scuturând cu sârg de candela improvizată, umplută cu tăciuni din știuleți de porumb, peste care bunica a presărat tămâie care de fapt era rășină de brad. O altă fetiță ducea o creangă verde, de care erau prinse flori, pe post de
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
fi întors Mihai al nostru, însă fratele lui mi-a spus că este o eroare. Ilona, și tu ești aici?! Mare e puterea lui Dumnezeu! exclamă locatarul uluit, și, nemaiștiind ce să facă de bucurie, strigă la o vecină care scutura ceva pe un balcon: Doamna Negru, s-au întors soții Romanescu! - Cobor imediat și eu să-i văd! Când a dat cu ochii de ei, femeia începu să plângă. Îi îmbrățișă lung, ștergându-și lacrimile: - N-ați murit!? Doamne, n-
PROMISIUNEA DE JOI (XVII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363864_a_365193]
-
prima tinerețe, aveam experiența ieșirilor pe mare cu barca noastră mică, de peste șaisprezece ani. Speram ca la ivirea zorilor marea să se liniștească. La un moment dat au început să cadă stropi reci de ploaie. Norii plini de precipitație își scuturau povara deasupra noastră. Imediat fiecare a scos din gențile cu scule, echipamentul pentru ploaie. Era vară, însă de la o ploaie rece și multe ore de stat în umezeală, te poți alege repede cu o congestie pulmonară. Aveam colegi care nu
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
basm. Unui pictor talentat nu-i trebuia decât să-și așeze șevaletul și apoi să surprindă din culori, această magie a naturii verzi, pentru a lăsa lumii imagini nemuritoare ale frumuseții virgine din această parte a muntelui. Brazii falnici își scuturau cetina uscată în bătaia molcomă a vântului din după amiaza târzie a începutului de iunie. Ajunse la poalele satului Teșila, amplasat în Carpații de Curbură, pe cursul mijlociu al râului Doftana, în zona pe care localnicii o numesc „lunca”, zonă
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
mă ridic în picioare nu-ți mai spun cum a răsunat cerul când am îngânat prima dată cuvântul mamă am auzit cum mă aplaudau îngerii iar poeții neamului se grăbeau să-mi prindă metafora la grinda cerdacului unde salcâmii își scuturau ultima floare în vinul pe care tata îl scosese din pivniță întru cinstirea primului născut te-am iubit țară așa cum iubește un flacăiandru prima fată ce se rușinează de privirea lui insistentă te-am luat de mână și-am colindat
MĂ UIT LA POZA TA ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363903_a_365232]
-
scoate inima și o așează în balansoar și, ca să nu răcească, o învelește cu o "felie" din lințoliul razelor de lună, iar ca să se liniștească "inimă ce mi te zbați?..." îi pune gândul ca pe o floare în buzunar. Ca să scuture praful zilelor din suflet, poetul care aude cum tușesc rândurile melancoliei, ca un grădinar mulțumit de rodul lujerului care a dat fructe dulci, ca să nu se plictisească... începe și gustă afrodisiacul elixir la fiecare prânz, răcorindu-și buzele însetate de
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
un ton calm, cald, neutru. La noi, tonul agresiv e însoțit de întrebări vehemente de tip securist, care de care mai imbecile, de ai senzația că, acum-acum, iese o mână prin ecran să te prindă de gât și să te scuture. Cum, încă, n-ai mierlit-o! De frică, panică, dezgust ... A fost o furtună în biata capitală și a fost dezastru național, declarat de televiziunile știriste lacrimogene. Unul îi tot trăgea cu schimbările climatice, pe care le aud de-o
TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245]
-
un an ca ceilalți! Și primăvara vine iar; Și vor mai trece anii alți E trist totuși, că trec în zadar. Nu sunt capabil nici să mă bucur! Dar nici măcar să plâng nu pot; Eu de zăpadă încerc să mă scutur, Pasul cu ei să-l țin, eu nu mai pot. Ce dacă vine primăvara? Când iarna încă e la noi. Orice-ar mai veni, îmi e totuna, Cel puțin, cât nu mai suntem doi. 2011 Referință Bibliografică: Ce dacă vine
CE DACĂ VINE PRIMĂVARA de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363982_a_365311]
-
sărut. Îngenunchiați la fereastră stau plopii cu-obraji ruginii Iar vântul scârțâie-n poarta cerului cu nori fumurii. Salcâmii se-ndoaie-n mătănii purtând cununițe de brumă Păsări speriate vâslesc spre înălțimi aurite de lună. Nucul bătrân din grădină își scutură căruntele plete Nucile în cămăși zdrențuite cad învelite-n regrete. Privirea târzie a pădurii țese zâmbete policrome Din via despuiată de struguri se-nalță spre grauri...arome. Tu stai mirat și privești tabloul ce se repetă în timp Un muritor
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]