112,413 matches
-
Ele nu puteau avea decât farmecul pietrei tombale a acestui apostol al fragmentului și aforismului. începând cu Tratatul de descompunere - publicat în 1949 - totul a fost spus și nu-i va rămâne altceva decât ca timp de o jumătate de secol să se repete voluptuos, aproape cu metodă. Nu era, oare, vorba, tot așa, de a dovedi că repetiția guvernează, la egalitate, istoria lumii și pe cea a dorințelor noastre? Acest mizantrop a refuzat multă vreme să se confeseze. Acest disperat
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
foști și actuali demnitari au fost considerate mai importante decât acest succes nu doar real, dar și rarissim. Măcar o zi să fi lăsat presa deoparte senzaționalismul ieftin. Un astfel de premiu vine în România cam o dată la jumătate de secol, pe când furtișagurile cu care ne este împuiat capul se petrec zilnic... și asta într-un moment în care tocmai s-a luat decizia strategică de a institui un comitet pentru crearea "brand"-ului de țară! Pe lângă succesele Interpolului privind stăvilirea
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
din România interbelică era ancorată, la cel mai înalt nivel, în lumea culturală europeană: Colecția Oprescu, constituită în anii '30, provine din achiziții de pe piața pariziana și mai ales londoneză și este compusă în mare majoritate din desene italiene din secolele XVI-XVIII. Sursele acestor achiziții șunt colecții celebre precum cele ale lui Peter Lely, Șir Joshua Reynolds, Lordului Spencer etc. Expoziția este urmarea publicării, în anul 2004, a catalogului general al celor circa 400 de desene italiene deținute de Bibliotecă Academiei Române
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
lor inconfundabil. Un desen gravitînd în sfera școlii napoletane, și purtînd o veche inscripție ce îl desemna că autor pe Salvator Roșa, a fost reatribuit lui Filippo Napoletano: o scenă navală, gen cu o popularitate crescîndă în primele decenii ale secolului al XVII-lea și frecvent abordat de acest petit-maître napolitan, care a lucrat în ambianța primilor peisagiști nordici veniți la Romă, apoi la curtea Medici la Florența; își datorează redescoperirea modernă lui Marco Chiarini, care a identificat desene similare celui
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
lui Văsari) și a primilor reformatori în sens naturalistic ai școlii florentine (Cigoli, Santi di Țîțo), expoziția reușește prin diversitatea artiștilor și a temelor să prezinte o vie imagine a evoluției desenului în arta florentina pe o perioadă de un secol și jumătate (1550-1700). Sînt nume puțin sonore pentru publicul larg: Empoli, Andrea Boscoli, Passignano, Antonio Tempesta, Billivert, artiști care deschid secolul XVII distanțîndu-se de formele manieriste prin interesul pentru studiul naturii (o sugerează studiul după model al lui Empoli sau
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
și a temelor să prezinte o vie imagine a evoluției desenului în arta florentina pe o perioadă de un secol și jumătate (1550-1700). Sînt nume puțin sonore pentru publicul larg: Empoli, Andrea Boscoli, Passignano, Antonio Tempesta, Billivert, artiști care deschid secolul XVII distanțîndu-se de formele manieriste prin interesul pentru studiul naturii (o sugerează studiul după model al lui Empoli sau căutările luministice ale lui Boscoli) și care vor exercita o influență puternică asupra viitoarei generații de artiști: acei petit-maîtres, lucrînd pentru
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
scenei de bătălie din expoziție, convingător atribuită de curatori maestrului. Sau Alfonso Parigi, fiul lui Giulio, cu un desen cu valoare documentara, ilustrînd una din întîlnirile Academiei della Crusca. Sau Stefano della Bella, probabil cel mai cunoscut artist florentin al secolului, singurul căruia formația europeană (călătorește la Paris, Amsterdam, Romă) îi asigură și notorietate europeană. Este interesantă confruntarea între studiul de călăreț turc, tipic pentru Stefano prin subiect și prin linia transparență, cu duct delicat și nervos, si desenul cu aceeași
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
viață! Inși primitivi, strecurați printre politicieni, printre parlamentarii încoțopeniți, care ne îndeamnă patetici să punem cu toții mâna pe ciomege, pe bâte, pe jordii, și întorcând spatele teoriilor "străine", să ne apucăm să ne mânăm bărbătește, românește, oile, caprele, vacile, spre secolul 22, - ce contează Europa, dacă om intra în ea? - treaba ei!... Mai avem, desigur, mahalaua... Dar din ea, drept să fiu, ieșiră mulți artiști, mulți oameni de seamă. Urmează, atât de înviorată în zilele noastre, canalia bucureșteană, care, în materie
Chiorâș la cultură... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11676_a_13001]
-
internet la : http://www.studia.ubbcluj.ro/download/pdf/601.pdf; revistă indexată BDI, acreditată CNCSIS, categoria B +, codul CNCSIS nr. 531) Keywords: deification, ideal, Christian, becoming, one with God, ultimate goal, spiritual, perfection, sacramental and moral rebirth, experience. Părinții secolelor primare ale Bisericii nu au elaborat o învățătură propriu-zisă despre îndumnezeire. Era prea devreme pentru asemenea operă, dar au trasat câteva linii în această privință, de care patristica ulterioară va ține seama. Oricât de rudimentare ar putea fi socotite învățăturile
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
despre îndumnezeire. Era prea devreme pentru asemenea operă, dar au trasat câteva linii în această privință, de care patristica ulterioară va ține seama. Oricât de rudimentare ar putea fi socotite învățăturile despre îndumnezeire ale Părinților și scriitorilor bisericești de până în secolul al IV-lea, ele nu sunt neglijabile în contextul istoric respectiv. Deja concepția despre îndumnezeire la Părinții de după secolul al IV-lea profită de aceste achiziții ale predecesorilor lor și se organizează din ce în ce mai sistematic. Introducere Îndumnezeirea, în Tradiția Ortodoxă în
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
ulterioară va ține seama. Oricât de rudimentare ar putea fi socotite învățăturile despre îndumnezeire ale Părinților și scriitorilor bisericești de până în secolul al IV-lea, ele nu sunt neglijabile în contextul istoric respectiv. Deja concepția despre îndumnezeire la Părinții de după secolul al IV-lea profită de aceste achiziții ale predecesorilor lor și se organizează din ce în ce mai sistematic. Introducere Îndumnezeirea, în Tradiția Ortodoxă în general, reprezintă scopul suprem al oricărui credincios al Bisericii. Credincioșii sunt uniți cu energiile lui Dumnezeu datorită a ceea ce
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
Anul 2005 marchează centenarul morții lui Jules Verne. Nu cunosc vârsta autorului "informației" din Adevărul dar poate că citirea unor cărți de Jules Verne, măcar acum, în anul Jules Verne, l-ar ajuta să-l plaseze pe prozatorul francez în secolul adecvat. Și să-și dea seama că un calificativ ca scriitor SF este discutabil sau numai parțial adevărat. Și o ultimă remarcă: parcă pe vremea lui Cristian Tudor Popescu nu scăpau asemenea gafe. l Că tot veni vorba de Jules
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
rostul" Încă un duel ratat în spațiul cultural românesc. Pînă la urmă, conflictul se rezumă la o bătaie sănătoasă, o trîntă fără urmări ireversibile. Cei doi crai își trag unul altuia "palme, pumni și picioare", ca doi argați. La începutul secolului al XVIII-lea, Cantemir observa faptul că în loc de duel românul preferă să "astupe gura semeață a potrivnicului cu ciomagul, cu bîta și cu pumnii". Mateiu Caragiale găsește explicația în coordonatele mentalitare ale locului: "sîntem la porțile Răsăritului", amintind astfel de
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
la porțile Răsăritului", amintind astfel de motto-ul sub care a pus întregul roman, "Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l'Orient, oů tout est pris ŕ la légčre" (Raymond Poincaré). Camil Petrescu romancier În primele decenii ale secolului al XIX-lea - notează Vasile Alecsandri -, "bonjuriștii" români se duelau "pentru motivuri de nimic".29 Cam la fel se întîmplă lucrurile peste un secol, în 1926, cînd își plasează Camil Petrescu duelul din romanul Patul lui Procust. Evident, cauzele înfruntării
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
oů tout est pris ŕ la légčre" (Raymond Poincaré). Camil Petrescu romancier În primele decenii ale secolului al XIX-lea - notează Vasile Alecsandri -, "bonjuriștii" români se duelau "pentru motivuri de nimic".29 Cam la fel se întîmplă lucrurile peste un secol, în 1926, cînd își plasează Camil Petrescu duelul din romanul Patul lui Procust. Evident, cauzele înfruntării țin de codul cavalerismului în societatea mondenă bucureșteană. Fiind "la băi", la Tekirghiol, Fred Vasilescu o jignește în public pe doamna T., iar George
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
întrebări despre ceea ce li se întîmplă. Ticălosul, idealistul, lingușitorul, fanaticul, cinicul, generosul, lașul, revoltatul, contemplativul, filozoful, artistul, activistul, securistul, deținutul politic, principialul, resemnatul, învinsul, toți au avut locul lor în visul urît care a durat mai bine de jumătate de secol și din care ne bucurăm să credem că am ieșit definitiv. Cum au putut mai bine de douăzeci și două de milioane de oameni să accepte, atîta vreme, fără să crîcnească, toate fanteziile zămislite de mințile bolnave ale unor conducători
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
să le completeze cu alte informații provenite din surse neconvenționale și să le analizeze fără patimă și fără parti-pris, cu detașarea profesionistului. Foarte relevant este, în acest sens, paralelismul făcut de autor între cele două totalitarisme care au marcat istoria secolului XX: comunismul și fascismul. Scrie Vladimir Tismăneanu: "Frămîntările revoluționare asociate cu stînga radicală prosovietică au generat, la rîndul lor, o radicalizare a mișcărilor naționaliste de dreapta. În plus, complexitatea politicilor educaționale ale noului stat român și creșterea numărului de studenți
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
ocup separat altă dată). Zbor frânt este, din punctul meu de vedere, unul din primele patru-cinci romane care pot reprezenta convingător literatura basarabeană în afară. Mihai Cimpoi l-a selectat în antologia sa de șapte romane din literatura basarabeană a secolului XX, antologie apărută în 2004, în patru volume, la Editura știința-ARC din Chișinău. În opinia mea, Vladimir Beșleagă este cel mai important prozator basarabean al secolului XX, mai important pentru că e mai modern, mai tehnic și mai complex decât Ion
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
Cimpoi l-a selectat în antologia sa de șapte romane din literatura basarabeană a secolului XX, antologie apărută în 2004, în patru volume, la Editura știința-ARC din Chișinău. În opinia mea, Vladimir Beșleagă este cel mai important prozator basarabean al secolului XX, mai important pentru că e mai modern, mai tehnic și mai complex decât Ion Druță sau decât oricare alt scriitor al provinciei noastre de est. Vladimir Beșleagă, Zbor frânt. Ignat și Ana, romane, Editura Litera, Chișinău, 1997, 420 p.; colecția
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
cuvinte și datorită altor mijloace de comunicare, a ajuns până în vremurile de azi o zicere de care, marele nostru realizator de filme istorice, sigur știe: "proști-proști, da' (tot mai) mulți". Să fi dat peste noi vreo genă istorico-politico-cinematografică pribegind prin secole? Iar dacă tot suntem la ora de istorie: rugat de către un reporter tv să spună câte ceva despre domnia lui Ștefan cel Mare, domnul Gigi Nețoiu, vicepreședintele Dinamo-ului, ne-a luminat și mai mult asupra unor evenimente din istoria patriei
Alte minuni ale lumii - televizate- by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11688_a_13013]
-
Sanda Mihăescu-Cîrsteanu Henri Troyat este, ca mulți alți scriitori din dramaticul secol XX - al războaielor, revoluțiilor, lagărelor -, un exilat. Născut la 1 noiembrie 1911 în Moscova țarilor, își petrece primii ani ai copilăriei în Rusia, refugiindu-se, împreună cu părinții pe o proprietate a acestora din Caucaz în timpul revoluției bolșevice. De acolo familia
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
gradul zero al controlului temporal, întîmplările muzicale din specia text-composition-ului fiind absolut indiferente la presiunile oricărui fel de structuri formale induse, așa cum se întîmplă, de exemplu, în unele creații semnate de Hans Helms ori Karlheinz Stockhausen în anii ^60 al secolului 20. Conceptualismul formal, în care compozitorul își enunță sintagma sonoră printr-o formulă (ecuație) logico-matematică, pariază pe o schemă abstractă (ceea ce înseamnă în fond o adorare mai mult sau mai puțin motivată a formulei), schemă ce poate încorpora și coduri
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
litere din Lisabona, în 1943, este și primul autor al unei antologii Eminescu în portugheză, aparută în 1950. O remarcabilă lucrare care nu a fost reeditată și a fost nedrept dată uitării. Acum, după mai bine de o jumătate de secol, antologia Revedere dorește să reflecte noua fază în care par să fi intrat relațiile româno-portugheze. Să reintegreze literatura română în panorama culturală lusitană din care este, practic, absentă - în ciuda afinităților profunde și cu totul particulare existente între țările noastre. Vă
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
perfect poezia, așa cum o țară se încarnează în el. Portugalia înțelege poate cel mai bine semnificația lui Eminescu pentru poporul român, prin analogie cu Camoes. Calitatea lor de simbol, omniprezența lor în conștiința națională sînt perfect comparabile, în pofida distanței de secole. Mai există însă un poet portughez, care ne duce cu gîndul la Eminescu: Antero de Quental, contemporan cu el, un veritabil alter-ego lusitan, deopotrivă în virtutea sfîrșitului tragic și a atitudinii lui, care îmbină disperarea și stoicismul în fața unei lumi pe
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
în raport cu România nu se oprește aici... Nicidecum. Atenția noastră se îndreaptă acum către o altă zonă de manifestare a " geniului" românesc: marile balade populare, tot în ediție bilingvă. După care intenționăm să ne oprim asupra cîtorva nume majore ale literaturii secolului XX. Doamnă Molina, considerați că, în cazul poeziei, ediția bilingvă este absolut necesară, sau nu neapărat? În ceea ce privește Evoramons, ediția bilingvă este o opțiune clară care se va aplica tuturor traducerilor de poezie străină pe care le vom publica. În cazul
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]