3,378 matches
-
Toată această „zarvă de detalii”, cum ar spune Baudelaire, abia invocat, conturează un tablou al unor oameni care trebuie să săvîrșească orori, dar nu uită să-și trăiască, cu o intensitate sporită, propria existență. Viața boemă nu le era iertată securiștilor, aproape toți (cu unele excepții spre vîrful ierarhiei) fiind epurați din cadrul aparatului. Există o adevărată competiție cu... milițienii: cine prinde mai repede „bandiții”, dar, mai ales, cine Îi raportează, fiind situații cînd „captura” unora trece În contul celorlalți (pp. 85
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
spre vîrful ierarhiei) fiind epurați din cadrul aparatului. Există o adevărată competiție cu... milițienii: cine prinde mai repede „bandiții”, dar, mai ales, cine Îi raportează, fiind situații cînd „captura” unora trece În contul celorlalți (pp. 85, 272). Un milițian și un securist din Șoarș ajung să se Încaiere (p. 302), acest „sport”, evident extraprofesional, fiind practicat și Între angajații aceleiași instituții. Într-un alt caz un plutonier-major, protejat de șeful direct, Îl Înjură pe un colonel (p. 135), agresiunile verbale fiind de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pe un colonel (p. 135), agresiunile verbale fiind de altfel frecvente. Cei mai bine pregătiți cred că ceilalți sînt buni de vînzători „la Aprozar” (p. 72). Cetățenii obișnuiți au parte și ei de violențe, chiar În afara orelor de program: un securist bate un șef de tren, fiindcă refuză să Îi transporte niște saci cu ovăz pentru care nu avea documente (p. 136); mai mulți „gradați” fură lucruri din casele celor fugiți peste graniță (p. 144); un lăutar a fost bătut pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sfîrșit, Într-un plan de măsuri generale pentru anul 1989 (pp. 497-523), apare angajamentul că vor fi reduse cheltuielile materiale și consumurile energetice, iar componentele electronice vor fi produse În țară. Paranoia dictatorului ajunsese și aici. Lipsiți de mijloace adecvate, securiștii nu mai puteau afla cine sînt autorii lozincilor scrise pe asfaltul șoselelor, În closetele publice, În gări și pe trenuri. PÎnă și Încă puținii cîini comunitari deveneau incontrolabili, unii purtînd inscripția ce conținea o cacofonie („Epoca Ceaușescu”). O mașină de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a se constitui, mai Întîi, Într-un obiect de cercetare care să răspundă la o Întrebare simplă: cum a fost posibil ca Într-o comună de munte, Ministerul de Interne să trimită În perioada 1949-1958 cel mai mare număr de securiști pe cap de locuitor” (p. 12). Este o Întrebare la care cartea Aurorei Liiceanu Își propune să răspundă. Lucrarea este structurată În trei capitole care abordează fenomenul rezistenței și consecințele acestuia pornind de la un caz particular, Nucșoara (În primele două
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dintre Emil Constantinescu, o dată ajuns președinte, și coaliția aflată la guvernare Între 1996 și 2000. Autorii nu se feresc să intre nici În domeniul serviciilor secrete, studiind - pe cît se poate - modul În care fostul președinte „a fost Învins de securiști”, În măsura În care a dorit cu adevărat să lupte Împotriva lor. De asemenea, sînt binevenite și incursiunile În psihologia unora dintre personaje (din nou, este vorba În principal despre Constantinescu), pentru că, așa cum remarcă autorii la un moment dat, instrumentele analizei politice clasice
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1948, întâlnirea fiind intermediată de Ion Martin, fost coleg de detenție cu Oprițescu la Aiud6. Gheorghe Pele intrase în legătură și cu alți legionari: Ilie Nicolescu, Constantin Gane și Ion Jijie. În timpul arestărilor din decembrie 1948, el a tras asupra securiștilor care-l urmăreau. Ulterior s-a retras într-o pădure din județul Bihor, dar în martie 1949 a revenit în București și a intrat imediat în legătură cu Ion Jijie 7. • Contrar unor afirmații făcute după 1989, că grupul „Arnota“ a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
munte nu era ușoară, fiind marcată de lipsuri și privațiuni, dublate de o tensiune permanentă. Alimentele, armamentul și munițiile erau în cantități insuficiente. Dat fiind că localitățile din vecinătate, de unde ar fi urmat să se facă aprovizionarea, erau supravegheate de securiști (care aveau și o rețea informativă la dispoziție), legăturile se stabileau cu prudență 24. Modelul de organizare al partizanilor din Munții Arnota îl reprezentau taberele legionare așa cum le gândiseră „părinții fondatori“ ai Legiunii în perioada interbelică. „Eram împăcați cu conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
plece în munți a fost reținut de Regionala de Securitate Ploiești 33. De asemenea, a mai fost arestat legionarul Gheorghe Pele34. Dispunând de suficiente informații, Securitatea a trecut la operații împotriva grupului din Munții Vâlcei, condus efectiv de Ion Oprițescu. Securiștii reușiseră să recruteze ca informator un țăran (Constantin Ciorgan) din satul Bistrița, județul Vâlcea, persoană de sprijin a grupului de partizani. Astfel s-a aflat că în una din nopțile de început de aprilie 1949 trebuia să aștepte un număr
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
informații privind efectivele Securității din Râmnicu Vâlcea, despre armamentul din dotare, mașinile cu numerele utilizate, planul pentru lichidarea grupului. În baza mărturiei lui Constantin Văduva, Mișu Ocneriu și N. Călinescu s-a constituit un „Tribunal Revoluționar“ în vederea judecării celor doi securiști. Speriați de consecințe, aceștia nu mai încetau cu lamentările. „Actul de acuzare“ a fost realizat de Mircea Băncescu, care a propus condamnarea la moarte prin împușcare „pentru trădare de neam și țară“. „Completul de judecată“ era format din trei membri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Arnota nu a fost una de conjunctură, ci din timp pregătită. Astfel, la Ocnele Mari s-au adunat cadre de Securitate și trupe din toate județele Olteniei, sub conducerea maiorului Vistig, comandantul Regionalei de Securitate Craiova 37. În vederea intervenției, unii securiști „au lucrat informativ“ localitățile din zonă (spre exemplu, comuna Bistrița). De asemenea, au fost constituite patru grupe compuse din 14 sau 16 militari, între care și două cadre de Securitate, adică în jur de 60 de oameni 38. Grupele de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de a-i ataca pe partizani din patru direcții. După un drum lung și dificil, parcurs în noaptea de 15/16 (sau 25/26, datele nu concordă) aprilie 1949 (care a coincis cu noaptea de Înviere), la orele 500 dimineața securiștii au ajuns la locul de destinație. Tabăra din munți a fost încercuită și atacată 39. Surpriza a fost totală, mai ales că tocmai în acea noapte nici un partizan nu mai rămăsese de pază40. În acțiune au fost implicate efective de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
București (în mărturii apare și un batalion de vânători de munte din Sibiu), direcția fiindu-le arătată de „călăuza“ partizanilor, recrutat ca informator 41, după cum precizam mai sus. Variantele privind contactul dintre Securitate și partizani diferă în funcție de proveniența relatărilor. Unii securiști au susținut că i-au somat mai întâi pe partizani să se predea, dar s-a răspuns cu foc42, în vreme ce alții s-au mulțumit să descrie cum au acționat împotriva rebelilor: „A fost o acțiune la nivelul celor de pe front
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și incendierea unei zone de pădure. Soldații au pornit la atac cu strigăte de luptă. Partizanii aflați în prima peșteră au răspuns cu foc de pistol-mitralieră, dar au fost ciuruiți de gloanțe. Nici unul dintre cei care au ripostat la atacurile securiștilor nu a scăpat cu viață. Cei din a doua peșteră au primit ordin de retragere; unii dintre ei au considerat că era prea târziu, alții au murit luptând. Învățătorul Constantin Văduva a încercat să se sinucidă, dar probabil datorită faptului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
succes a dotatelor și relativ experimentatelor trupe de Securitate. Cu toate acestea, partizanii nu s-au lăsat prinși fără să riposteze, fapt demonstrat și de faptul că un subofițer și doi soldați din rândurile atacatorilor au fost răniți, chiar dacă ușor66. Securiștii aveau să precizeze ulterior că lichidarea grupului din Munții Arnota a permis descoperirea unei „mari organizații legionare“, care avea legături în țară, implicată apoi într-un „proces“ mare, desfășurat în 1949/1950 la Craiova 67. • Tabel în Aristide Ionescu, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
34, f. 27-33). • Susținătorii partizanilor Din mai multe documente ale Securității rezultă că partizanii din grupul „Arnota“ au fost ajutați de unii călugări și călugărițe de la mănăstirile Bistrița și Arnota 68. O elevă de la Liceul orfelinat de la Bistrița povestea că securiștii, inclusiv comandantul Securității Vâlcea, Filip, veneau des pe la mănăstirea Bistrița și stăteau zile întregi acolo. Și elevele știau că în munții din preajmă existau partizani, iar călugărițele îi ajutau. Într-o zi, în timp ce erau la ore, una din eleve „a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la ore, una din eleve „a strigat: - uitați-vă, uitați-vă. Toate ne-am bulucit la geam și am văzut patru oameni împușcați, legați de mâini și de picioare, puși pe o bârnă - așa cum se duce vânatul. Bârna o purtau securiștii. Parcă-i văd, coborând printre castani, spre porțile mari ale mănăstirii“. Deși în munți s-au găsit niște săculeți de pânză ai mănăstirii, în care se punea mâncare, călugărițele nu au pățit nimic, într-o mărturie avansându-se ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și datorită popularității lui în satele din jur71. Partizanii de pe muntele Bistrița au fost ajutați și de populația civilă din zonă, uneori utilizându-se mijloace de inducere în eroare a Securității. Spre exemplu, dacă este să dăm crezare mărturiei unui securist care a luptat împotriva acestor partizani, călăuza lor principală era „o fată mută, tânără și frumoasă care ducea pe măgar alimente, armament, muniție“72. Și documentele poliției politice denotă existența în rândurile populației din zonă, cel puțin în parte, a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Image der „Politischen“ ist aber bis heute positiv. Fast wie ein Epitaph auf die Terrorjahre in Rumänien bleibt der Satz, den ein politischer Gefangener über einen der (wenigen) menschlichen Securitateangehörigen sprach: „Der arme Dobre! Er hätte ein besseres Schicksal, als Securist zu sein, verdient! Er hätte es verdient, politischer Gefangener gewesen zu sein!“20 Die Diktaturen, die eine eigene, fiktive Welt schaffen, werden irgendwann logisch von der 'anderen' Realität eingeholt. In den ersten zwanzig Jahren nach 1945 hatten sich die Denkenden
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a exterminat pe țărani, transformându-i În muncitori sau ucigându-i pur și simplu, și i-a redus pe muncitori la o masă de manevră docilă În mâna activiștilor. Războiul lui Bulă - căci război este - e Îndreptat Împotriva lumii politrucilor, securiștilor și a aliaților lor, voiți sau nevoiți. Pe de altă parte, contestația lui Bulă se Înscrie În tactica de tip Păcală: ea nu e o luptă eroică, cu arma În mână. Forțele aflate În conflict sunt prea inegale pentru așa ceva
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a ce și a cui? Într-un fel vei afla, Ruxandra, despre evenimentele din munți de la un fost partizan care a luptat acolo, În alt fel, Într-o altă tradiție va fi memorat același eveniment, vânarea de partizani, de către un securist sau un fost soldat care a fost constrâns În acea perioadă să participe la vânătoarea În cauză. Firește că sunt posibile și alte versiuni, ale rudelor celor vânați, ale rudelor celor care au vânat, ale unor oameni indiferenți, ale unor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în ruinarea României iscă adevărate războaie civile? Bieții domnitori, de-ar fi știut ei în ce bătălii le va fi târât numele, probabil că ar fi lăsat testamente peste testamente că nici ei, nici urmașii urmașilor lor nu sunt nici securiști, nici comuniști, ci niște bieți comandanți de oști feudali care urmăreau, ca tot războinicul, să mai acapareze o moșie, un râu, un ram! Cât despre Eminescu, probabil că nimic nu l-ar scârbi mai mult decât să se vadă eroul
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
oameni sau de ce nimeni nu era dispus să comenteze aceste dispariții, el simțea că morțile frecvente erau curate asasinate, că adevăratul Helgomar David era individul cu creierul spălat și că celălalt, care se dădea drept inginerul de mine, era un securist. Interesul estetic provenea, în acest caz, tocmai din claritatea subtextului politic: în pofida limbajului esopic, la care cenzura îi silea pe autori, cititorul contemporan știa că e vorba de umările grevei minerilor din 1977, despre care Buzura, cel dintîi, avusese îndrăzneala
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17170_a_18495]
-
avem Externe și Cultură?), ce facem? Re-acționăm la acțiuni ce ne iau mai tot timpul pe nepregătite. Doar protestăm. Cui îi pasă de protestul P.D.S.R.-ului în Franța profundă? Bretonul de la Mânecă sau magrebianul din Paris rămân cu imaginea sadicului securist Brucan, indignându-i de barbara cruzime a ceea ce a fost reprezentat în film ca populație "românească". Ce știu ei de limbajul de lemn al protestului diplomatic, protest sortit să strălucească printr-o remarcabilă confidențialitate? Însă cine e de vină pentru
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
cei care l-au anchetat pe Dumitru Iuga e colonelul Ilie Merce, membru în Parlament din partea PRM. Să ne înțelegem foarte bine: Dumitru Iuga, ca toți ceilalți disidenți care au fost anchetați de Securitate au fost torturați în timpul anchetelor de securiști cu nume și prenume, potrivit ordinelor primite de la alți securiști care acționau după indicațiile unor înalte personalități din aparatul de partid. Aceste legături se pot înțelege mai bine ascultînd mărturiile ziariștilor de la România liberă și ale tipografului Alexandru Chivoiu, torturați
Disidenții au supărat Securitatea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15010_a_16335]