KorAP: Find »[drukola/base=senior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...198 >

4,941 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

samuraiul se înfățișă la urmă împreună cu Yozō și cu ceilalți trei însoțitori ai săi să-și ia rămas bun, seniorul se ridică de pe scaun ținând cu amândouă mâinile o cutie înfășurată în brocart. — Rokuemon, iată scrisorile Stăpânului! i le înmână seniorul cu voce puternică. Simțind cum tremură din tot corpul, samuraiul primi cutia grea ca plumbul. Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit în larg de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Stăpânului. Hasekura Rokuemon este mai degrabă țăran decât samurai și dintre toți solii, e cel mai șters. Încă nu m-am hotărât dacă voi merge sau nu până la Roma, dar nu pricep nici în ruptul capului de ce m-a sfătuit seniorul Shiraishi să-l iau cu mine pe Hasekura în caz că mă voi duce. E întru totul searbăd și îi lipsește și istețimea lui Matsuki. Mai departe de cabina solilor, se află o încăpere mare pe care o împart între ei negustorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu spatele la samurai. Privi marea îndelung și apoi se întoarse către el. Umbrele catargelor îi cădeau pe chip. O să tot traversăm oceanul ăsta mai bine de două luni, zise Matsuki. Vântul îi spulberă cuvintele, așa că samuraiul îl întrebă ce-a spus. Senior Hasekura, ce crezi despre însărcinarea ce ne-a fost dată? Însărcinarea noastră? Cred că e o onoare mai mare decât merităm noi. Nu despre asta te-am întrebat, dădu din cap Matsuki supărat. Ce crezi dumneata despre faptul că ni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Samuraiul tăcu. De la plecare și el era măcinat de aceleași întrebări. Curios era și faptul că în această călătorie nu-i însoțea ca supraveghetor nici unul dintre oamenii de seamă ai Stăpânului, ca să nu mai vorbim de generali. Dumneata ce crezi, senior Matsuki? Suntem carne de tun, asta suntem, zise Matsuki auto-ironic, cu privirea îndreptată spre ocean. Sfatul Bătrânilor ne-a făcut carne de tun! Carne de tun? — De fapt și de drept, unul dintre oamenii de seamă ai Stăpânului ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
va hotărî ca vasele străine să treacă prin porturile Shiogama și Kesennuma, noi putem prea bine să putrezim prin cine știe ce țară sau pe fundul vreunui ocean. Un jet de apă adus de vânt le udă picioarele. Deasupra lor, parâmele scârțâiau. — Seniorul Shiraishi n-a spus așa ceva, îngână samuraiul ca într-un geamăt. Nepriceput la vorbe cum era, îl sâcâia neputința sa de a-i ține temeinic piept lui Matsuki. Oricum, dacă ei erau cu adevărat carne de tun, atunci de ce i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
așa ceva, îngână samuraiul ca într-un geamăt. Nepriceput la vorbe cum era, îl sâcâia neputința sa de a-i ține temeinic piept lui Matsuki. Oricum, dacă ei erau cu adevărat carne de tun, atunci de ce i-au mai zis și seniorul Shiraishi și seniorul Ishida să fie cu băgare de seamă ca să se întoarcă teafăr și de ce i-au mai zis că socotesc să-i dea înapoi pământurile de la Kurokawa? — Seniorul Shiraishi n-avea cum să spună una ca asta, rânji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ca într-un geamăt. Nepriceput la vorbe cum era, îl sâcâia neputința sa de a-i ține temeinic piept lui Matsuki. Oricum, dacă ei erau cu adevărat carne de tun, atunci de ce i-au mai zis și seniorul Shiraishi și seniorul Ishida să fie cu băgare de seamă ca să se întoarcă teafăr și de ce i-au mai zis că socotesc să-i dea înapoi pământurile de la Kurokawa? — Seniorul Shiraishi n-avea cum să spună una ca asta, rânji Matsuki. Ia hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
carne de tun, atunci de ce i-au mai zis și seniorul Shiraishi și seniorul Ishida să fie cu băgare de seamă ca să se întoarcă teafăr și de ce i-au mai zis că socotesc să-i dea înapoi pământurile de la Kurokawa? — Seniorul Shiraishi n-avea cum să spună una ca asta, rânji Matsuki. Ia hai să ne gândim! Când Stăpânul a împărțit din nou domeniile acum doisprezece ani, mulți samurai de țară și-au pierdut domeniile pe care le aveau din moși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
capăt îndatorirea de soli, atunci or să ne pedepsească și or să le dea astfel o pildă tuturor ostașilor nemulțumiți. Orice-ar fi, Sfatul Bătrânilor nu iese în pierdere. Nu te cred. — Nici nu-i nevoie să mă crezi. Știi, senior Hasekura, că Sfatul Bătrânilor s-a împărțit în două tabere până să trimită pe mare corabia noastră? zise tainic Matsuki, punând piciorul pe scara ce cobora în cală. S-o lăsăm baltă! Oricum, astea sunt bănuieli de-ale mele. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Înseamnă „Noi suntem japonezi”. Nishi se întorsese în cabină vorbindu-le într-o limbă ciudată lui Tanaka și samuraiului care scriau în jurnalele de călătorie, fiecare așezat în felul său. Samuraiul îi aruncă o privire neîncrezătoare. — Nu veniți și dumneavoastră? Senior Velasco, tălmaciul, îi învață limba țării sale pe negustori. — Nishi, dacă noi, solii, ne amestecăm cu negustorii, o dată și o dată tot o să ne atragem disprețul spaniolilor, mormăi amar Tanaka. Dojenit în acest fel, Nishi se îmbujoră. — Dar dacă n-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
față de construcția și mecanismele corăbiei. Tot el își nota pe hârtie cuvintele pe care le auzea de la spanioli și le spunea și lor că la „căpitan” se zice capitan, la „punte”, cubierta, iar la „pânză”, vela. — Bine, dar chiar și senior Matsuki, zise Nishi roșu în obraji, stă printre negustori și învață... Tanaka se strâmbă a lehamite. Fiind cel mai în vârstă dintre toți, se temea ca nu cumva demnitatea lor de soli japonezi să fie câtuși de puțin știrbită. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lor de soli japonezi să fie câtuși de puțin știrbită. De aceea, se străduia ca în fața străinilor să nu se arate deloc uimit de feluritele lucruri noi de pe corabie pe care le întâlnea pentru prima dată în viață. Chiar și senior Matsuki? întrebă uluit samuraiul. Da. Nu înțelegea ce avea de gând omul acesta cu chip posomorât și palid. În ziua aceea Matsuki stătuse cu spatele la el, adâncit în gânduri. Mai devreme, parcă scuipând cuvintele printre dinți, îi spusese că ei sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Pe partea opusă se înșirau cabinele înțesate cu desagi, cabina cea mare a negustorilor, după care urmau cămara și bucătăria japonezilor. Dinspre cabinele cu încărcătură, venea miros de praf și de rogojini de paie, iar dinspre bucătărie, miros de miso. — Senior Hasekura. Nishi venise pe urmele sale, iar acum își arăta dinții albi, râzând ca un flăcău. Nu vreți să învățați cuvinte în spaniolă? Samuraiul încuviință sobru. Aruncă o privire în cabina cea mare: așezați pe patru rânduri, negustorii aveau fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o ură înverșunată și o dușmănie. — Nu voi avea liniște în suflet până când solii Stăpânului nu vor ajunge cu bine în Nueva España. Cu toate acestea, Matsuki rămase mut ca un pește, așa că am continuat să recit din Sfântul Breviar. — Senior Velasco, zise el cu o voce care parcă mă învinovățea pentru ceva. Aș avea o întrebare pentru dumneavoastră. Cu adevărat v-ați îmbarcat pe acest vas ca tălmaci pentru noi, solii, sau urmăriți altceva? Ca să vă servesc ca tălmaci, firește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
primiți ca frații, chiar dacă sunt străini, dar dacă nu sunt creștini, nu vor putea să facă negoț deloc. — Atunci, chiar dacă negustorii japonezi or să treacă la credința creștină doar de dragul negoțului, zise Matsuki parcă zeflemitor, dumneavoastră tot o să fiți mulțumit, senior Velasco. — Așa cred, am încuviințat eu. Sunt mai multe cărări ca să urci un munte. Sunt și cărări dinspre răsărit și apus, după cum sunt și cărări dinspre miazăzi și miazănoapte. Pe oricare dintre ele ai apuca-o, ajungi tot în vârf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
munte. Sunt și cărări dinspre răsărit și apus, după cum sunt și cărări dinspre miazăzi și miazănoapte. Pe oricare dintre ele ai apuca-o, ajungi tot în vârf. La fel e și cu drumurile care duc spre Dumnezeu. Ce șiret sunteți, senior Velasco! Vă folosiți de lăcomia lor ca să-i creștinați. Am auzit că același șiretlic l-ați folosit și cu oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor. Se zice că v-ați târguit cu ei să dobândiți încuviințarea de a-i creștina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nici cu privirea încăpățânată a lui Tanaka și nici cu ochii plini de supușenie ai lui Hasekura. Mi-am dat seama că acest sol japonez nu era prost deloc. — Dacă așa stau lucrurile, am răspuns eu liniștit, ce veți face, senior Matsuki? Vă veți da în lături de la îndatorirea dumneavoastră de sol? — N-am să mă dau în lături. Vă spun un singur lucru: dacă astfel vor putea avea câștig în Nueva España, negustorii de pe această corabie se vor creștina, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
credinței creștine doar atâta vreme cât se va face negoț cu Nueva España. Dacă nu va mai fi negoț și dacă vasele străine nu vor mai opri în porturile de pe domeniile Stăpânului, atunci și credința creștină va fi proscrisă. Cunoașteți toate acestea, senior Velasco? — Știu prea bine. Atunci, bine-ar fi să meargă totul ca pe roate, negustorii să aibă câștig, iar negoțul să dureze! am râs eu ca să scap cu o glumă. Totuși, chiar dacă negoțul cu Nueva España se va întrerupe, sămânța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe roate, negustorii să aibă câștig, iar negoțul să dureze! am râs eu ca să scap cu o glumă. Totuși, chiar dacă negoțul cu Nueva España se va întrerupe, sămânța o dată împrăștiată, împrăștiată rămâne. Noi, oamenii, nu putem să pătrundem gândurile Domnului. Senior Velasco. Matsuki vorbi de data aceasta cu o voce gravă, fără tonul cu care îmi pusese până atunci întrebările acelea încuietoare: — Nu Știu nimic despre toate acestea. Mie îmi pare doar că sunteți un om viclean care a trecut peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Dumnezeu nu poate să-și arate existența și în viața negustorilor japonezi! De ce? Pentru că lor nu le pasă dacă Dumnezeu o fi existând sau nu. Nu e vorba numai de negustori. La fel sunt și cei mai mulți dintre japonezi. Dar dumneavoastră, senior Matsuki? l-am încolțit eu. Și dumneavoastră vă doriți o viață la fel de călduță? Eu am venit în Japonia pentru că sunt încredințat că viața este un lucru aprig. Seamănă cu legătura dintre un bărbat și o femeie. Așa cum o femeie așteaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
iubire pătimașă de la un bărbat, la fel și Dumnezeu ne cere să-l iubim cu patimă. Omul nu poate trăi de două ori. O viață pur și simplu călduță, nici fierbinte, nici rece... o astfel de viață vă doriți dumneavoastră, senior Matsuki? Pentru prima oară, Matsuki șovăi la privirea mea pătrunzătoare și la vocea mea ridicată. Se bâlbâi, rușinat parcă de propria sa uimire vădită pe chip: — Ce pot oare să fac? Eu sunt crescut în Japonia, iar în Japonia... nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mea pătrunzătoare și la vocea mea ridicată. Se bâlbâi, rușinat parcă de propria sa uimire vădită pe chip: — Ce pot oare să fac? Eu sunt crescut în Japonia, iar în Japonia... nu ne plac lucrurile aprige. Mie oamenii ca dumneavoastră, senior Velasco, mi se par de-a dreptul curioși. Însă în clipa aceea am văzut cum trece peste chipul lui Matsuki o supărare abia deslușită. Mi s-a părut că nu era o supărare îndreptată împotriva mea, pentru că uitasem de menirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să furi lucrurile făcute de străini fără să iei seama la înverșunarea lor înseamnă doar să te iei după ei ca o maimuță. Dar să nu uiți că înverșunarea lor este o otravă pentru noi! Dar mie, murmură Nishi încurcat, senior Velasco mi se pare om blând... Velasco se arată blând ca să-și ascundă înverșunarea. Mie mi se pare că și credința sa creștină este o încercare de a-și înfrâna poftele. Când îl văd plimbându-se de unul singur toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
strigă. Yozō, Ichisuke și Daisuke se ridicară cu greu, numai Seihachi rămase nemișcat pe burtă. Noaptea trecută un cufăr greu îi căzuse pe piept și leșinase pentru o vreme în mijlocul potopului, dar ceilalți trei îl trăseseră afară. — L-a îngrijit senior Velasco, spuse Yozō și își plecă privirea, de parcă acest lucru ar fi fost o dezonoare pentru stăpânul său. A stat lângă Seihachi până în zori. Samuraiul ținea minte că după furtuna de data trecută Velasco îi împrumutase lui Yozō din hainele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
săi cu acea compătimire pe care era de datoria lui ca stăpân să le-o arate. Lângă Yozō se afla ceva ca un șirag de mărgele. Yozō îl lămuri că era un rozariu creștin pe care Velasco îl uitase acolo. — Senior Velasco, zise Yozō sfios ca și cum ar fi fost prins asupra faptului, le-a folosit ca să se roage pentru Seihachi și pentru alții. — Ascultă-mă, zise samuraiul ridicând puțin glasul, îi sunt recunoscător lui senior Velasco, dar să nu ne plecăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]