17,487 matches
-
și teoretic. În calitate de praxis, estetica desemnează o modalitate a vieții sensibilității și, corelativ, a lumii care îi aparține, a lumii-vieții ca lume sensibilă. Activitatea specifică a artistului, chiar și a iubitorului de artă, nu este decât o actualizare a vieții sensibilității, punerea sa în operă pentru ea însăși și de către ea însăși, autodezvoltarea sa și auto-desăvârșirea sa, și astfel sporirea sa. Relația dintre viața sensibilității și viața estetică stricto sensu ne oferă un exemplu privilegiat privind relația generală dintre viață și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
specifică a artistului, chiar și a iubitorului de artă, nu este decât o actualizare a vieții sensibilității, punerea sa în operă pentru ea însăși și de către ea însăși, autodezvoltarea sa și auto-desăvârșirea sa, și astfel sporirea sa. Relația dintre viața sensibilității și viața estetică stricto sensu ne oferă un exemplu privilegiat privind relația generală dintre viață și cultură și ne permite să vedem că aceasta din urmă nu este de fapt decât realizarea celei dintâi. "Estetica" desemnează de asemenea o disciplină
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu este de fapt decât realizarea celei dintâi. "Estetica" desemnează de asemenea o disciplină teoretică, cea care are drept obiect realitatea estetică despre care tocmai am vorbit. Acest obiect este în mod manifest unul dublu: este, pe de o parte, sensibilitatea în general cu lumea care îi aparține. Kant a dat numele de Estetică transcendentală studiului sensibilității înțelese astfel. Este, pe de altă parte, această dimensiune a culturii în care viața sensibilității ajunge la formele sale de realizare cele mai înalte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care are drept obiect realitatea estetică despre care tocmai am vorbit. Acest obiect este în mod manifest unul dublu: este, pe de o parte, sensibilitatea în general cu lumea care îi aparține. Kant a dat numele de Estetică transcendentală studiului sensibilității înțelese astfel. Este, pe de altă parte, această dimensiune a culturii în care viața sensibilității ajunge la formele sale de realizare cele mai înalte. Numim de obicei "estetică" disciplina teoretică care se ocupă de studiul acestor forme superioare ale creației
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mod manifest unul dublu: este, pe de o parte, sensibilitatea în general cu lumea care îi aparține. Kant a dat numele de Estetică transcendentală studiului sensibilității înțelese astfel. Este, pe de altă parte, această dimensiune a culturii în care viața sensibilității ajunge la formele sale de realizare cele mai înalte. Numim de obicei "estetică" disciplina teoretică care se ocupă de studiul acestor forme superioare ale creației artistice și al ansamblului de opere geniale cărora le-a dat naștere. Dacă orice cultură
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a ființei sale întoarsă către un în afară, care să se ofere unei priviri, să poată fi într-o bună zi atinsă de această privire, întâlnită, cercetată, cunoscută? Se va spune că, dacă activitatea estetică în calitate de praxis, în calitate de mod al sensibilității și astfel al vieții, rămâne într-adevăr necunoscută, cufundată în adâncurile misterului care învăluie orice creație, mai ales pe cea a artei, această disciplină teoretică pe care o numim estetică este totuși capabilă să-și dea un obiect drept materie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
orice lucru ce nu ajunge astfel la obiectivitate din punctul de vedere al unui comportament științific în legătură cu el nu este nimic care să nu poată fi dat deoparte, laolaltă cu molozul și gunoaiele. Pentru a putea estima ce înseamnă excluderea sensibilității din lumea vieții, adică a sensibilității, am ales criteriul artei, ceea ce ne-a condus la o primă și succintă analiză a obiectului estetic. Aceasta ne pune în fața unei aporii. Spunem, pe de-o parte, că, fiind constituită pornind de la suportul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la obiectivitate din punctul de vedere al unui comportament științific în legătură cu el nu este nimic care să nu poată fi dat deoparte, laolaltă cu molozul și gunoaiele. Pentru a putea estima ce înseamnă excluderea sensibilității din lumea vieții, adică a sensibilității, am ales criteriul artei, ceea ce ne-a condus la o primă și succintă analiză a obiectului estetic. Aceasta ne pune în fața unei aporii. Spunem, pe de-o parte, că, fiind constituită pornind de la suportul său material însă dincolo de el, opera
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că, dacă suportul a fost refăcut, opera originală nu mai există. În acest moment intervin distrugerile monstruoase de care am vorbit și în privința cărora Daphi constituie, din păcate, un exemplu printre multe altele. Pe de altă parte, afirmăm că lumea sensibilității, care este lumea reală a vieții în cadrul căreia lumea științifică nu este decât o abstracție -, este ca atare, ca lume a sensibilității care își extrage din sine conținuturile și legile, o lume estetică, care, la rândul său și în mod
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în privința cărora Daphi constituie, din păcate, un exemplu printre multe altele. Pe de altă parte, afirmăm că lumea sensibilității, care este lumea reală a vieții în cadrul căreia lumea științifică nu este decât o abstracție -, este ca atare, ca lume a sensibilității care își extrage din sine conținuturile și legile, o lume estetică, care, la rândul său și în mod reciproc, este sensibilă, o lume ale cărei elemente, culori și mai cu seamă forme își împrumută de la sensibilitate substanțialitatea ontologică. În măsura în care lumea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
atare, ca lume a sensibilității care își extrage din sine conținuturile și legile, o lume estetică, care, la rândul său și în mod reciproc, este sensibilă, o lume ale cărei elemente, culori și mai cu seamă forme își împrumută de la sensibilitate substanțialitatea ontologică. În măsura în care lumea științifică conservă o ultimă referință la universul sensibil și la determinările sale reale, ea poate, ca urmare a unei dispoziții proprii acestora, să fie și ea o lume estetică. Aporia de care ne lovim se lasă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale reale, ea poate, ca urmare a unei dispoziții proprii acestora, să fie și ea o lume estetică. Aporia de care ne lovim se lasă așadar formulată după cum urmează: cum poate opera de artă să aparțină lumii reale definite de sensibilitate și în același timp să se situeze dincolo de ea, dincolo de suportul său, într-un imaginar pur? Irealitatea operei de artă nu poate fi înțeleasă doar sau întâi de toate pornind de la raportarea sa la lumea percepției, în opoziția față de aceasta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acesteia. Dacă opera de artă nu este niciodată în această lume, dacă ea nu se situează cu-adevărat acolo unde este dispus suportul său, chiar acolo, în fața noastră, pe acest zid, în acest cadru, nu este pentru că ea este străină sensibilității, ci, dimpotrivă, deoarece ea își află esența în aceasta, desfășurându-și ființa acolo unde sensibilitatea și-o desfășoară pe a sa, în viață, în imanența radicală a subiectivității absolute, în afara lumii așadar, departe de tot ceea ce se află acolo, într-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
situează cu-adevărat acolo unde este dispus suportul său, chiar acolo, în fața noastră, pe acest zid, în acest cadru, nu este pentru că ea este străină sensibilității, ci, dimpotrivă, deoarece ea își află esența în aceasta, desfășurându-și ființa acolo unde sensibilitatea și-o desfășoară pe a sa, în viață, în imanența radicală a subiectivității absolute, în afara lumii așadar, departe de tot ceea ce se află acolo, într-un "altundeva" pe care ne face să-l simțim orice operă veritabilă și care este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este cea pe care estetica științifică o nesocotește pe deplin, iar această nesocotire este cea care deschide calea operei sale de moarte. Numai că ceea ce a făcut știința la Daphi a făcut pretutindeni: ignorarea vieții, a proprietăților sale fundamentale, a sensibilității sale, a patosului său, a esenței sale în sfârșit, adică a ceea ce este ea pentru ea însăși, a ceea ce încearcă ea în mod constant și de unde își extrage motivația ascunsă dar invincibilă a tot ceea ce face. Ignorând viața și interesele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o descoperim niciodată în lume, în obiectivitate, știința se situează într-o singurătate aproape de neconceput. Această singurătate a științei este tehnica. CAPITOLUL III ȘTIINȚA SINGURĂ: TEHNICA Știința, așa cum o înțelegem astăzi, este știința matematică a naturii care face abstracție de sensibilitate. Însă știința nu poate face abstracție de sensibilitate decât pentru că face mai întâi abstracție de viață: pe aceasta o exclude din tematica sa și, procedând astfel, o nesocotește pe de-a-ntregul. Trebuie să înțelegem foarte bine rațiunea acestei nesocotiri și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se situează într-o singurătate aproape de neconceput. Această singurătate a științei este tehnica. CAPITOLUL III ȘTIINȚA SINGURĂ: TEHNICA Știința, așa cum o înțelegem astăzi, este știința matematică a naturii care face abstracție de sensibilitate. Însă știința nu poate face abstracție de sensibilitate decât pentru că face mai întâi abstracție de viață: pe aceasta o exclude din tematica sa și, procedând astfel, o nesocotește pe de-a-ntregul. Trebuie să înțelegem foarte bine rațiunea acestei nesocotiri și de ce, imediat ce își înfăptuiește proiectul de a instaura
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
natura este o operă supradimensionată, al cărei efect, adică percepere, nu este frumos decât într-o mică măsură, în mod accidental și cu toate astea esențial, dacă este adevărat că ea este sensibilă ca și cutare estetică, supunându-se legilor sensibilității care sunt legile constituirii oricărei lumi posibile. Dacă a face abstracție de lumea-sensibilă-a-vieții nu înseamnă a scoate din joc numai calitățile sensibile ale acestei lumi, ci și, în același timp, viața însăși, atunci ni se dezvăluie, fiind gândită până la capăt
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cultura însăși, rămâne pe de-a-ntregul străină acesteia. Relația dintre știință și cultură este o relație de excludere reciprocă. Exemplu artei a pus în evidență această excludere și în același timp a dus-o până la extrem. Căci arta dă cuvântul sensibilității, aplecându-se asupra celor mai însemnate înfăptuiri ale sale, în timp ce, suprimând această aceeași sensibilitate, adică atât lumea-vieții cât și viața însăși, știința se plasează în mod paradoxal în afara acesteia și a dezvoltării sale, a oricărei culturi posibile prin urmare. Cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o relație de excludere reciprocă. Exemplu artei a pus în evidență această excludere și în același timp a dus-o până la extrem. Căci arta dă cuvântul sensibilității, aplecându-se asupra celor mai însemnate înfăptuiri ale sale, în timp ce, suprimând această aceeași sensibilitate, adică atât lumea-vieții cât și viața însăși, știința se plasează în mod paradoxal în afara acesteia și a dezvoltării sale, a oricărei culturi posibile prin urmare. Cu toate acestea, această excludere nu este astfel decât din punctul de vedere al științei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în afara acesteia și a dezvoltării sale, a oricărei culturi posibile prin urmare. Cu toate acestea, această excludere nu este astfel decât din punctul de vedere al științei și al intenției sale de a nu ține seama în nici un fel de sensibilitate. Or nu doar că știința este incapabilă să păstreze această intentio, adică radicalitatea proiectului său galilean, în măsura în care aceste idealități fac referire în mod inevitabil la un dat care este în ultimă instanță un dat sensibil; mai mult decât atât, activitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
recunoașterea unui fapt, a acelui fapt că, tematizând natura redusă la determinările sale ideale, știința nu mai tematizează nici viața sensibilă, nici viața în general. Neluarea în considerare a calităților sensibile nu este cu toate acestea nici orbească, nici gratuită. Sensibilitatea, mai precis subiectivitatea acestor calități sensibile este îndepărtată deoarece adevărul nu rezidă în acestea, și nici în subiectivitatea care constituie esența lor, deoarece adevărul este un adevăr universal și ca atare obiectiv. Aici începe să se contureze cea de-a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fel ființa proprie, înainte de a o nega? Însă, așa cum am văzut, negarea subiectivității vii, negare care determină actul proto-fondator al științei galileene și apare astfel drept condiția sa de posibilitate, este mult mai mult decât implicită. Eliminarea calității sensibile, a sensibilității și a vieții, deoarece ea funcționează ca un postulat metodologic, este deliberată. Nimic nu se petrece în inconștient atunci când, în zorii modernității și de-a lungul întregii sale istorii, se pune problema ca aceasta să-și modeleze chipul care va
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
asemenea unor declinări ale esenței sale, se înrădăcinează ideea smintită de a nu mai încerca ceea ce încearcă, de a îndepărta propria sa condiție de a fi viață. O asemenea Idee este imanentă științei galileene, fără ea proiectul de a respinge sensibilitatea vie n-ar fi putut ieși la lumină. Deoarece ea se înrădăcinează într-o tonalitate și o prelungește ca pe o modalitate a devenirii sale, ca pe acel moment în care suferința blocată în ea însăși nu mai vrea, ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca la binefăcător, ca la o mâncare și ca la o băutură, ca la o lume a vieții sau ca la natura corpropriată. O consideră încă și mai puțin ca ceea ce este ea, ca ceva ce constituie ei înșiși, ca sensibilitate și corpropriere: condiția transcendentală. Mai curând, ei nu sunt în ea decât efectele sale, efectele naturii reduse la corelatele materiale presupuse ale idealizărilor fizicii matematice. Aici ni se înfățișează o a doua grupă de științe, cele care au în vedere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]