50,569 matches
-
o muzică sacadată, monotonă, repetitivă. Din când în când însă răsună câte un cuvânt fatidic care anunță sau amintește o catastrofă. El te umple de groază ori de câte ori apare chiar dacă alte semne concrete nu-l confirmă nicicum. Muzica lui, cortegiul de sentimente care-l însoțesc, chiar dacă nu-ți aparțin în cazul dat, chiar dacă nu te exprimă în nici un fel, te covârșesc... Pentru că această muzică are o dinamică prestabilită. Ea umple golul eului cu o materie impersonal - abstractă. În ea s-au concentrat
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
rațiunea inițială". S-a creat o secretă alianță între abstract și fictiv. Ea încearcă să substituie imprevizibilului realității o formulă posibilă pe un plan fictiv-rațional. Acest destin ipotetic programat este modelul existențial urmărit cu insistență pe tot parcursul vieții. Zona sentimentelor rămâne însă cufundată în obscuritate. Acolo, fără știința noastră se pregătesc surprizele, marile bucurii și dureri. Destinul personal nu poate fi dezvăluit prin previziune sau anticipație rațională și nici fizionomia interioară care rezultă din înfruntarea cu o realitate necunoscută și
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
în obscuritate. Acolo, fără știința noastră se pregătesc surprizele, marile bucurii și dureri. Destinul personal nu poate fi dezvăluit prin previziune sau anticipație rațională și nici fizionomia interioară care rezultă din înfruntarea cu o realitate necunoscută și implacabilă. Cuvinte și sentimente Și atunci ce rămâne la dispoziția noastră? - O zi care se repetă în mod indefinit. O zi de viață cu program stabilit. Ea se desfășoară parcă totdeauna la fel, chiar dacă pe întinderea ei ritmul se schimbă, căci ciclul este același
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
aduce cu el o cadență și o certitudine a repetiției. Orice perturbare a acestui ritm produce spaima și senzația catastrofei. În acea clipă când rosturile lumii par a se schimba apar semnificații noi care trebuie explicate așa pe nepregătite... Și sentimentele s-au schimbat, dar ele nu te pot ajuta căci exprimă o stare impusă pe neașteptate pe care nu o poți modifica nicicum. Chiar dacă ai cuvinte la îndemână, parcă ele, cuvintele au devenit incredibile. Patosul lor consolator nu mai are
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
cuvinte la îndemână, parcă ele, cuvintele au devenit incredibile. Patosul lor consolator nu mai are nici o acoperire. În clipele grele auzi o altă voce interioară, anonimă și familiară, o voce de fapt mută, pentru că n-are cuvinte. Ea induce un sentiment puternic de prezență, de apartenență la ceva care poate fi "lumea", dar nu se legitimează și nu se explică. Mecanismul speranței, prin excelență nerațional, funcționează prin impulsul cel mai firesc al lumii, acela de a-și afirma și dovedi mereu
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
mai inspiră așa ceva. Încrederea fără iubire nu se poate, nici iubire fără compasiune. De abia acum atingem nexul chestiunii: prin manevra scrisorii, dl Iliescu a țintit anume să ne inspire compasiune, pentru ca de la compasiune să trecem la iubire, acel orb sentiment ce-și are rațiunea sa, departe foarte de cea civic politică. Dar cum să nască și să întrețină compasiune insul cel mai realizat, mai volubil, mai lunecos, mai rezistent, dintr-o galerie de oameni politici în care mulți de tot
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
Mă întreb dacă în acea împrejurare nu am reținut, în înserarea tot mai deasă, privirea nerușinată a profesionistei, chemându-mă, oferindu-se cu insistență. Desigur, nu era prima femeie "publică" în viața mea, oricum nu s-ar fi cuvenit, după sentimentele pioase cu care traversasem cimitirul, însoțit de amintirea fără chip a mamei mele, să fiu atras de silueta unei astfel de femei, de mersul ei legănat, de chemarea privirii ei. A apărut dintre case și și-a micșorat pașii pentru
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
de semeni și o lumină interioară alta decît a raporturilor sociale. Dar relatînd această confesiune a lui Petru Dumitriu vreau să subliniez că nu numai privilegiile i-au îndemnat pe unii intelectuali să se supună terorii comuniste, ci și acest sentiment respingător al sclaviei, a trăi după cum ți se poruncește, în turma nedefinită. De fapt, și la nivelul superior intelectualii erau supuși poruncilor, dar acestea erau mai subtile, neafectînd orgoliul, avînd un caracter mai degrabă teoretic. Oricum, destinele noastre au urmat
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
pe formula ansamblului mare, experiența camerală cu repertoriul și stilistica proprie, fiindu-i străină. A creat astfel un model. Iar ansamblul a atins o individualitate sonoră care a tras cele mai exaltate aprecieri din partea unor oameni străluciți: "Ascultând Madrigalul, am sentimentul perfecțiunii" spunea Stokowski, iar André Jolivet afirma că s-a simțit "transportat în lumea ideală a frumuseții și fericirii". Este o stare pe care a indus-o și celor ce am ascultat din nou în deschiderea concertului, cu un grupaj
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
primim poezia pe care Domnul Nino ne-a oferit-o cu generozitate, nedorind în schimbul ei nici lauri, nici recunoaștere, pentru că ne-o dăruia din iubire, cu ceva din smerenia unui sfînt, dar și cu ceva din detașarea înțeleptului, pătruns de sentimentul deșertăciunii tuturor celor lumești. Și mai sînt convins și de faptul că Domnul Nino ne-a iertat de mult pentru ingratitudinea noastră, pentru lipsa noastră de înțelegere și de sensibilitate." Și pentru Mariana Marin, acest "senior al discreției" are o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
pentru scopuri de partid. Sturdza a fost naționalist mare pînă a ajuns la guvern; după aceea însă s-a rugat de iertare de unguri, s-a înconjurat de flămînzi care îl aclamau în opoziție." Amarul lui Cristea era îngroșat de sentimentul că articolul cu pricina dezvăluie un crunt adevăr. De pe la sfîrșitul lui 1897, cam scîrbit și jignit, începe să se țină în rezervă, departe de culisele luptei politice transilvane. Vizitează, în mai 1898, România. Aici e puternic emoționat la vederea mării
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
o trăiește chiar atunci cînd încearcă să se familiarizeze cu mediul social și politic din care face parte. Aparent trecută sub tăcere, politica este o preocupare esențială pentru acest ins solitar a cărui prințesă deghizată în crocodil declanșează un puternic sentiment de conflict în sufletul privitorilor, deopotrivă ghicitori de semne. Dacă moartea se află la capătul experienței erotice înseamnă că toată groaza care-l cuprinde pe autor îl implică în același timp într-o nouă încercare de valorizare a timpului și
Arta imprevizibilului by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17246_a_18571]
-
Petre I., G. Bacovia, Petre A. etc.) Contribuția lui s-a dizolvat în climatul cultural și moral șl epocii (al epocilor) în care a trăit. Când ne gândim cu nostalgie la perioada dintre cele două războaie mondiale, când constatăm că sentimentul demnității umane n-a dispărut cu totul în anii comunismului (continuitate care a făcut posibilă revoluția din 1989), trebuie să avem în vedere și această contribuție. Ca personaj, Petre Pandrea este neverosimil. Se exprimă fluent în cinci limbi, având acces
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
al veacului XX. Calitățile de om, dar și de cineast și artist plastic, de etern îndrăgostit și nemărturisit dezrădăcinat sînt parcă toate topite în melodia secundă a acestei opere cinematografice în care amplele pasaje muzicale rezonează sinestezic cu imaginile-ecou, reverberînd sentimente fel de fel ca valurile oceanului. Valuri în care va dispărea eroina, o superbă Joan Crawford transfigurată de iubirea disperată pentru un violonist (John Gardfield), dăruit cu un mistuitor talent. Fascinația protagonistei pentru pasiunea bărbatului întru reușită coincide cu fascinația
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
ca femeia care purta doliu după soțul și cei doi frați ai săi, suferința fiecăruia fiind o poveste de iubire aparte, complicată, dureroasă, care s-ar fi putut termina și altfel ș...ț Pentru prima oară intuia dimensiunile catastrofei, prin intermediul sentimentelor omenești: atâtea morți solitare, provocând o imensă jale, și ea unică și solitară, al cărei joc nu era la conferințe în titlurile ziarelor, în istorie, ci se retrăsese discretă în case, bucătării, paturi neîmpărțite cu nimeni, amintiri dureroase." Un interes
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
care-l vizitează, o săptămînă sadică, ultima din existența lumii, mai exat intervalul între 18 și 24 august 2000. Un vis sau un coșmar? Și unul, și altul, în același timp. O călătorie istorică și inițiatică în lumea unui mit. Sentimentul oniric nu-l părăsește pe spectator, se amestecă cu aburii caniculei italiene și ai căldurii dogoritoare a Vezuviului care stă să erupă, cu sonoritățile ciudate ale unui rîs enorm, ironic, cinic și halucinant al unor ciudate personaje ce se dau
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
o foame culturală sănătoasă, înghițind și digerînd rapid noutățile din domeniu, propunînd alte subiecte de discuție sau altă viziune asupra celor vechi. Asta nu poate decît să învioreze atmosfera, să facă întîlnirile mai pasionante, mai dinamice, mai antrenante. Cu aceste sentimente am primit primul număr al "săptămînalului de informație și analiză culturală" OBSERVATOR CULTURAL (director: Ion Bogdan Lefter, redactor-șef: Carmen Mușat, redactori: Paul Cernat, Victoria Luță, Cristian Munteanu, Diana Soare), apărut cu sprijinul firmelor Mușat & Asociații, Suez Lyonnaise des Eaux
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
achilozate și incoerente reviste care "supraviețuiesc inerțial", sau să dorească să își vadă recenzate acolo cărțile nu de către tineri critici la început de drum, ci de către consacrați cu vechi state). De ce sînt plictisiți, agasați? Fiindcă "din pură inerție sau din sentimentul că au publicul lor și că în pagină trebuie să se scrie ceea ce acest public dorește să citească, multe din respectivele reviste au rămas, adesea și grafic, așa cum erau prin anii '60-'70. Ele afișează o superficială legătură cu actualitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
dreptate a adversarului. Mă gândesc la replica dată lui H.-R. Patapievici în problema "separatismului" bănățenesc-ardelenesc. Numai exagerarea m-a provocat. Altfel, s-ar putea să existe la noi o sensibilitate (sper că nu și tendință) "slovenă", ori "croată", adică sentimentul că avem de pierdut - în planul nivelului de trai - prin conviețuire în ansamblul național. Dacă-i așa, trebuie reacționat. Dar nici suspiciunea și nici eventualele măsuri coercitive n-ar folosi. Să observăm cum ceea ce pare a fi un argument al
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
mentalitatea lor inamovibilă, au fost tulburați de acest argument și l-au admis. Aflăm de la unul dintre actanți că nu trebuie vorbit de un proces al lui Ceaușescu. Ce făceau acei oameni, avocat, procuror, judecător nu era decât să exprime sentimentele întregului popor. Întrebarea ar fi cum de s-au potrivit lucrurile în așa fel încât sentimentele poporului au fost puse în scenă și exprimate de câteva dintre cele mai mari lichele pe care le-a produs. Dacă pui la un
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
dintre actanți că nu trebuie vorbit de un proces al lui Ceaușescu. Ce făceau acei oameni, avocat, procuror, judecător nu era decât să exprime sentimentele întregului popor. Întrebarea ar fi cum de s-au potrivit lucrurile în așa fel încât sentimentele poporului au fost puse în scenă și exprimate de câteva dintre cele mai mari lichele pe care le-a produs. Dacă pui la un loc declarația lui Sergiu Nicolaescu potrivit căreia în 22 decembrie s-a tras atunci când (numai după
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
de aur are". Pe o linie convergentă se înscrie Jean-Lorin Sterian (Examenele sexului oral): "Marea întrebare despre sexul oral nu este dacă ar trebui să-l faceți, ci cînd ar trebui să-l faceți." Lași revista din mînă cu un sentiment de tristețe și dezgust. Nu e, desigur, unica publicație care îl poate genera. Dar contrastul dintre mijloacele puse în joc (excelenta ținută grafică) și rezultatele obținute e mai strident ca niciodată. Mă îndoiesc că jerpelitul playboy dîmbovițean va mai da
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
federației mondiale a oamenilor de zăpadă". Alt poem greu de uitat este cel de la care s-a împrumutat titlul întregului volum: Ce ai făcut în Noaptea Sfântului Bartolomeu. Scris și publicat înainte de 1989, poemul se constituie ca un document al sentimentului vinovăției pe care îl trăiau - sau ar fi trebuit să-l trăiască - toți scriitorii absorbiți exclusiv de scrisul lor în timpul comunismului: " Știu vei răspunde că ai stat singur la tine în casă/ că ai gândit singur la tine în casă
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
îi va salva viața/ cu care nu știa ce să facă..." (Bărbatul trist din poem). Tristețea cu și fără motivație (uneori pare a veni din nimic, ca o misterioasă predestinare) înconjoară poezia lui Gellu Dorian aidoma unui cearcăn. Dacă, uneori, sentimentul de învins adoptă figura de genuflexiune a umilinței ("Imaginea unui cîine într-un/ tablou flamand, imaginea unui om flămînd/ într-un tablou. Pe mine mă ucid în fiece clipă"), alteori el izbucnește cu o impetuozitate decorativ-blasfematoare: "numai poetul stă în
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
motivul e că au fost mințiți de prea multe ori. Cei care s-au pretat la asemenea "soluții" istețe, la strîmtoare, au profitat de un capital pe care n-ar fi trebuit să-l irosească, dacă nu dintr-un minim sentiment al onoarei, cel puțin din calcul electoral. Fiecare profesor mințit înseamnă cîteva zeci de voturi mai puțin, cele ale părinților cărora profesorul li se plînge, pe bună dreptate, de sărăcie, dar și minciunile Puterii. Din acest punct de vedere, premierul
Profesorul ca prim-ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17290_a_18615]