2,780 matches
-
tată. „Un șir de serbări, cum nu s-a mai văzut în imperiu“, s-a scris. Dar nimeni nu-și imagina că era și o prevestire a tragediei, fiindcă la Roma mulți au fost deranjați. Mensis Julius O mulțime de servitori, paznici, intendenți alergară pe clivus Palatinus, străduindu-se să trezească la viață palatele abandonate, pentru a-l întâmpina. În prima etapă, îl escortară până la Domus Tiberiana, pe care el n-o văzuse niciodată, nici măcar de departe. Deschiseră marea poartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ceilalți, și toate acestea îi uimeau și, adesea, îi emoționau pe cei din jurul lui, de pildă pe orgoliosul praefectus din Classis Praetoria, amiralul de la Misenum, care nu avea să uite niciodată brațul Împăratului care-i înlănțuia umerii. Dormea întotdeauna singur. Servitorii spuneau că nu primise pe nimeni în camerele silențioase alese pentru nopțile petrecute pe Palatinus. Patul său - cu tăblia de aur și fildeș dăruită de Liga orașelor siriene - era gol, mai mulți paznici și servitori erau postați în fața ușii închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înlănțuia umerii. Dormea întotdeauna singur. Servitorii spuneau că nu primise pe nimeni în camerele silențioase alese pentru nopțile petrecute pe Palatinus. Patul său - cu tăblia de aur și fildeș dăruită de Liga orașelor siriene - era gol, mai mulți paznici și servitori erau postați în fața ușii închise, inaccesibile. Somnul îi era ușor, fragmentat. Ferestrele erau orientate spre răsărit, către cea dintâi licărire a zorilor. Când se trezea, știa imediat ce oră din noapte era. Curând, insomniile, căutarea liniștii, trezirea în întuneric și îndepărtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
închise, inaccesibile. Somnul îi era ușor, fragmentat. Ferestrele erau orientate spre răsărit, către cea dintâi licărire a zorilor. Când se trezea, știa imediat ce oră din noapte era. Curând, insomniile, căutarea liniștii, trezirea în întuneric și îndepărtarea printr-un gest a servitorilor și a paznicilor, plimbarea solitară prin galeria palatului imperial, așteptând ca Roma să se ivească din beznă, deveniră coșmarul micii armate care forma familia Caesaris. Însă bogăția nemăsurată pe care i-o oferise puterea nu punea stavilă fanteziilor înăbușite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aranjă încet tunica, apoi se întinse la loc, fără să privească pe nimeni. Senatorul Junius Silanus, fostul socru care pierduse puterea, stătea alături de el și, fără a-și întoarce capul, îi puse o mână pe braț. Atunci intrară mai mulți servitori ducând platouri cu vânat; păsările aveau pene, încât păreau vii. Callistus le ieși în întâmpinare, smulse o pană de fazan, se prefăcu că o miroase și zise: „Asta nu-i otrăvită“, apoi îi întinse platoul lui Calpurnius Piso. Calpurnius îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru a-i salva viața lui Calpurnius Piso. Laș, acesta găsi că era avantajos să se prefacă, fiindcă astfel deveneau martiri amândoi. Alți istorici scriseră că nimeni nu s-a scandalizat de incident. — Lumea râde, spuse Callistus fără să zâmbească. Servitorii mei au auzit ce se vorbește în piață. Râd gladiatorii și militarii, și spun lucruri pe care ți le poți imagina, Augustus. Oamenii te invidiază. În piețe, femeile zic că nu puteai face altceva cu una ca aia. În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vădit dezgustat din Curia păzită, acum nu mai știi dacă la Roma dușmanii sunt barbarii sau senatorii. Vorbind astfel, străbătea grandiosul Forum Romanum urmat de cortegiul de adepți și clientes; părea să nu observe ostilitatea celor care le făceau loc servitorilor săi atingându-i ușor, ca din întâmplare, provocator, dându-se deoparte în ultimul moment și doar pentru că trebuiau să o facă. Ochii lui atenți observară că ar fi fost de-ajuns un mic imbold, un strigăt, pentru ca, în lipsa de atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-un colț lângă ușa lui și îl zărea: noaptea unui câine credincios alături de stăpânul lui. Se uita la el, având grijă să nu-i tulbure somnul, și se întorcea fără speranță în patul său gol. În seara următoare, de îndată ce servitorii tăcuți își făceau apariția în minunatele lui camere, aprinzând candelabrele și lămpile, se gândea la ce urma să facă în ceasurile acelea cufundate în beznă și, cu un surâs disperat și ambiguu, întreba: „Ce idei aveți pentru noaptea asta?“ Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
amintirii unui om și a faptelor sale din istoria secolelor viitoare - era, după moartea fizică, arma politică cea mai răzbunătoare și ireparabilă, aproape magică. Potârnichile fură abandonate în farfurii. Asiaticus porunci: — Imediat, în întreaga Romă trebuie să se dezlănțuie furia. Servitorii voștri, clientes, oamenii de joasă speță din Suburra vor ieși în stradă, vor dărâma statuile, vor sparge lapidariile. Nu trebuie să mai rămână nimic, dar absolut nimic din el. Să acționăm repede, înainte ca oamenii să priceapă ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
decembrie, cu un soare călduț, senatorul Valerius Asiaticus, așezat în elegantul său peristylium, lângă fântâna cu fund caeruleus, foarte prețios, spuse: — Grecul acela se crede invulnerabil pentru că e plin de aur. În fața lui stătea, mai jos decât el, ca un servitor, istoricul Cluvius Rufus, pe care Asiaticus îl sfătuise să scrie despre zilele acelea. Rupse o frunză, o lăsă să cadă în fântână și continuă: — Grecul nu înțelege că, dacă arunci o frunză în fântână, ea plutește - vezi? Însă dacă arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întredeschis, câte o draperie trasă -, singur în cameră, într-o liniște deplină, înspăimântătoare. Nu chemă pe nimeni, nu făcu nici un zgomot. Rămase o vreme cu ochii închiși. Aceeași liniște. Îi deschise. Se lumina de ziuă. Se sculă, fără să cheme servitorii, și dădu peste Helikon, culcat pe o saltea subțire în fața ușii sale. Băiatul se trezi brusc și dădu să se ridice. Împăratul îi mângâie părul des, scurt și strălucitor ca blana unui ogar. Helikon îi luă mâna, și-o apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i - luă o înghițitură de vin. Și de departe, pe cai - continuă, observând spaima care se așternea pe chipul lui Herodes -, sosesc vânătorii. Dădu cupa unui servitor. — Vino să ne așezăm, îi spuse. Aruncă o privire drăgăstoasă spre fiica sa, care râdea în brațele doicii. Începea al doilea spectacol. Din spatele scenei își făcu apariția Mnester, singur, desculț; purta doar un perizom minuscul, dintr-un material auriu. Furmusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care avea aceeași greutate ca vechile lui lanțuri de fier. Senatorii îl primiră, iar el, invocând vechea lege a Republicii, ceru trupurile celor uciși pentru a le îngropa. Îi răspunseră să se ducă să le ia. Iar el merse împreună cu servitorii săi, escortat de pretorienii tăcuți. Observă că leșurile fuseseră jefuite; cel al Împăratului era străpuns de mai multe răni, cele mai multe făcute după ce murise, pentru că erau deschise, lipsite de sânge. Inelul sigillarius de aur fusese smuls de pe inelarul mâinii drepte. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cryptoporticus-ului unde se afla harta de-acum inutilă a imperiului. Oamenii săi se gândiră că, având inima slabă, i se făcuse rău din pricina grozăviilor văzute. Se apropiară, însă el scutură din cap și nu răspunse. Vorbea cu cel pe care servitorii săi îl așezaseră pe o brancardă și îl acoperiseră cu o bucată de pânză. „Ce tineri eram pe-atunci...“, șopti. Buzele lui atingeau harta, pe care degetele Împăratului zăboviseră de atâtea ori. „Numai când ești tânăr poți avea asemenea vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi făcut un frate care se respectă. Nu de mâncare îi era lui foame pe vremea aia - și nici nu era singurul înfometat. Aveam un sistem foarte simplu. Dormitorul lui era la ultimul etaj, unde ar fi fost camerele servitorilor când fusese construită casa, bănuiesc, iar camera mea era la etajul de dedesubt, chiar deasupra celei unde dormeau părinții mei. Nu era baie la ultimul etaj, iar Charlie era nevoit să facă o tură jos ca să o folosească pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
intrat puțină apă în nas, nu? Nu era chiar o metodă agreată de Dr. Phil, dar cu toate astea a fost eficientă. Adriana înotă zece lungimi de bazin și primi cu recunoștință un prosop de baie rulat frumos de la un servitor musculos, căruia îi oferi în schimb un zâmbet larg drept mulțumire. Când se întoarse, Emmy îndoi pagina pe care o citea și puse cartea de-o parte. — Adriana de Souza, cum se face că nu ne-ai spus chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bun și muncitor care adora și pământul de sub picioarele ei. O reședință în Săo Paulo, o vilă pe malul oceanului în Portugalia și apartamente superbe în New York și Dubai...ei bine, nu erau niște mizilicuri. Blănuri și bijuterii, mașini și servitori, nu era rău deloc și, normal, doamna de Souza știa foarte bine să se folosească de dreptul ei de a cheltui nelimitat și fără să fie nevoie să se justifice (clauză asupra căreia insistase înainte să aibă loc ceremonia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
E un spectacol la comandă, dar atâta vreme cât toți înțelegem lucrul ăsta, venim și zâmbim, nu e chiar așa insuportabil. Emmy a râs în sinea ei de ceea ce i se părea Adrianei insuportabil: vreme tropicală, un domeniu imens, cu mai mulți servitori decât un hotel mediu și o săptămână întreagă în care să nu faci altceva, decât să mănânci, să bei și să vizitezi vechi prieteni. A decis să schimbe subiectul înainte să apuce să zică vreo răutate. — Ei, ia ghicește! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
obicei pe Jim peste tot, ca un cîine de pază. După ce Yang Îl aducea acasă - părinții fiind la cină la familia Lockwood - era liber să rătăcească prin casa goală, iar asta era cea mai mare plăcere a lui. Cei nouă servitori chinezi erau acolo, dar, pentru Jim și pentru ceilalți copii britanici, aceștia rămîneau la fel de pasivi și de nevăzuți ca mobilele. Își termina de asamblat avionul din lemn de plută și parcurgea un nou capitol din manualul intitulat Cum să joci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
imagina deja că n-aveau să mai discute niciodată despre război. Un sul lung de hîrtie, acoperit cu semne japoneze fusese prins pe ușa din față, pînza albă avînd peceți și numere de Înregistrare. Jim apăsă pe sonerie, așteptînd ca servitorul să deschidă ușa. Se observă că haina Îi fusese tăiată de la cot de cuțitul hoțului. — Băiete, repede...! Dădu să spună: „Te omor... “, dar se stăpîni. Casa era tăcută. Nu se auzeau servitoarele certîndu-se din pricina butoiului de În partea destinată servitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
servitorul să deschidă ușa. Se observă că haina Îi fusese tăiată de la cot de cuțitul hoțului. — Băiete, repede...! Dădu să spună: „Te omor... “, dar se stăpîni. Casa era tăcută. Nu se auzeau servitoarele certîndu-se din pricina butoiului de În partea destinată servitorilor sau clip-clip-ul grădinarului tunzînd iarba În jurul straturilor de flori. Cineva Închisese motorul piscinei, deși tatăl lui hotărîse ca filtrul să funcționeze toată iarna. Uitîndu-se În sus spre ferestrele dormitoarelor, văzu că obloanele aparatelor de aer condiționat fuseseră Închise. Jim ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
condiționat fuseseră Închise. Jim ascultă soneria răsunînd prin casa goală. Prea obosit ca să mai Întindă mîna spre buton, se așeză pe treptele lustruite și suflă pe genunchii săi răniți. Era greu să-și Închipuie cum părinții lui, Vera, cei nouă servitori, șoferul și grădinarul ar fi putut să fi plece cu toții În același timp. Se auzi un fel de explozie Înăbușită la capătul aleii, hîrÎitul tobei de eșapament a unei mașini grele. Un autoblindat japonez intrase pe Amherst Avenue, iar oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și insecte moarte, iar nivelul scăzuse cu aproape un metru, lăsînd pe laturi un strat de murdărie. Mucuri de țigară strivite zăceau pe faianța albă și un pachet de țigări chinezești plutea sub trambulină. Jim merse pe cărare spre camerele servitorilor din spatele casei. O sobă pe cărbuni zăcea În curte, dar ușa bucătăriei era Încuiată. Încercă să prindă vreun zgomot venind din casă. LÎngă treptele bucătăriei era compactorul de gunoi. De la compresor, un jgheab se deschidea În zidul bucătăriei, lîngă chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
casă. LÎngă treptele bucătăriei era compactorul de gunoi. De la compresor, un jgheab se deschidea În zidul bucătăriei, lîngă chiuvetă. Cu doi ani Înainte, cînd era mai mic, Jim o Îngrozise pe mama sa, urcîndu-se prin jgheab, În timp ce ea Împreună cu un servitor aranja meniul pentru o cină festivă. De data asta nu era nici un pericol ca motorul să fie pornit. Jim deschise capacul de metal, se cățără printre lamele ca niște coase și Își făcu drum prin jgheabul unsuros. Ușa de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spăla sîngele? Părăsind grădina, Jim Își trecu bicicleta prin ușa verandei. Apoi, făcu ceva ce Își dorise - să se urce pe bicicletă și să se plimbe prin camerele oficiale, pustii. Imaginîndu-și Încîntat cît de șocați ar fi fost Vera și servitorii, ocoli cu Îândemînare biroul tatălui său, intrigat de urmele pe care le lăsau roțile pe covor. Se ciocni de birou și dărîmă o lampă de masă cînd coti pe ușă și intră În camera de zi. Stînd În picioare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]