2,840 matches
-
Unu. Tatăl tău. Punându-și-l unul în cârca celuilalt. Păi, îi zice el. Omul n-avea stofă de fermier. Asta-i clar ca bună-ziua. Tot timpul întârzia sau se grăbea cu cel puțin trei săptămâni. Să învingă sistemul. Să sfideze ce știa toată lumea. Anul când a obținut cât de cât o recoltă a fost epoca de aur. Am avut noroc că s-a lăsat și că s-a băgat în toate falimentele alea sigure. Ea se mulțumește să dea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
este frumoasă, iar a doua severă și dojenitoare; ele sunt puse în confruntare, într-o comparație din punct de vedere uman imposibil de susținut, dar în stare să dea preotului duioșia de a contempla persoana lui Cristos, care nu-l sfidează cu perfecțiunea fidelității sale, ci îl invită să-l imite, pentru a-l face să devină și mai mult preotul său, pentru a-i umple viața de sens și inima de bucurie, pentru a-l face credibil și acceptat în fața
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
prin povestire, imagine, frumusețe, estetică. Dar, Isus nu este numai un maestru înțelept, ci un maestru mai mult decât înțelept; el este un maestru divin care pronunță întotdeauna cuvinte imperative și extreme; cuvinte decisive în confruntarea cu răul; cuvinte care sfidează timpurile; cuvinte veșnice; cuvinte atât de divine încât continuă să răsune prin Spiritul pe care el îl trimite Bisericii și în inima fiecăruia, în veci. Apostolul Ioan redă cuvintele din ultima seară pământească a lui Isus (In 14,26): Tatăl
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
distanță rezonabilă într-un ritm care să curgă natural, am știut că un astfel de lucru era posibil. Altminteri nu n-am fi acceptat toate neajunsurile zilnice, n-am fi fost capabili să facem față tuturor adversităților, n-am fi sfidat disperarea; altminteri m-aș fi oprit de multă vreme din încercarea de a-mi înzestra trupul șovăitor cu o memorie perfectă. A fost o întîmplare că nu a existat nici un martor atunci cînd, în cele din urmă, am reușit prima
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
acum Gosseyn. Se opri, apoi spuse încet de parcă se gândea cu glas tare: - Aș putea să-l omor pe dată lovindu-l în cap, în-junghiindu-l sau în zeci de alte feluri. Și totuși... - De ce n-o faceți? Tonul femeii îl sfida. Ezită. - Pentru că... nu prea știu. Glasul se făcu rece și hotărât. - Și de altfel eu nu omor oameni pe care nu sunt în stare să-i controlez. Voi reveni. Începu să se estompeze. Acum nu mai era în acest înfiorător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să-i simtă prezența. Deschise ușa. O închise, când prezicătorul îi simți prezența. Omul ridică ochii și tresări. În spatele lui Yanar, mai era o ușă, iar Gosseyn se duse spre ea. Sărind în picioare, Yanar îi bară drumul și-l sfidă. - Vei intra numai dacă mă omori pe mine. Gosseyn se opri. Sondase deja încăperea de după ușă. Nici o impulsie vitală. Aceasta nu dovedea, neapărat că nu era ocupată. Dar aceasta atenuă considerabil impresia sa de urgență. Se uită la Yanar. fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
își continuă drumul, dar Gosseyn se opri în loc. Mașina se înălța la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care te-au rănit. Judecă puțin la asta și amintește-ți apoi crezul subâhțeles al nearistotelianismului, conform căruia două obiecte nu pot fi identice în univers. Gosseyn rămase tăcut. Prin fereastră vedea copacii mai înalți decât cei mai înalți zgârie-nori sfidând haloul albăstrui al cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
reamintindu-și cuvintele lui Thor-son. Și nu se mai întreabă de ce Enro căutase tocmai acest sistem solar, de care nimeni mai că nu auzise, pentru a-i declara război. Atacarea singurei planete dezarmate din întreaga Galaxie era calea de a sfida în modul cel mai fățiș tratatele Ligii. ― Eldred a fost cel care și-a dat seama― continuă Patricia ― că rănile suferite de bătrânul Lavoisseur acum câțiva ani, în timpul exploziei de la Institutul de Semantică, l-au transformat pe marele savant în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
acum Gosseyn. Se opri, apoi spuse încet de parcă se gândea cu glas tare: - Aș putea să-l omor pe dată lovindu-l în cap, în-junghiindu-l sau în zeci de alte feluri. Și totuși... - De ce n-o faceți? Tonul femeii îl sfida. Ezită. - Pentru că... nu prea știu. Glasul se făcu rece și hotărât. - Și de altfel eu nu omor oameni pe care nu sunt în stare să-i controlez. Voi reveni. Începu să se estompeze. Acum nu mai era în acest înfiorător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să-i simtă prezența. Deschise ușa. O închise, când prezicătorul îi simți prezența. Omul ridică ochii și tresări. În spatele lui Yanar, mai era o ușă, iar Gosseyn se duse spre ea. Sărind în picioare, Yanar îi bară drumul și-l sfidă. - Vei intra numai dacă mă omori pe mine. Gosseyn se opri. Sondase deja încăperea de după ușă. Nici o impulsie vitală. Aceasta nu dovedea, neapărat că nu era ocupată. Dar aceasta atenuă considerabil impresia sa de urgență. Se uită la Yanar. fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
își continuă drumul, dar Gosseyn se opri în loc. Mașina se înălța la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
care te-au rănit. Judecă puțin la asta și amintește-ți apoi crezul subâhțeles al nearistotelianismului, conform căruia două obiecte nu pot fi identice în univers. Gosseyn rămase tăcut. Prin fereastră vedea copacii mai înalți decât cei mai înalți zgârie-nori sfidând haloul albăstrui al cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
reamintindu-și cuvintele lui Thor-son. Și nu se mai întreabă de ce Enro căutase tocmai acest sistem solar, de care nimeni mai că nu auzise, pentru a-i declara război. Atacarea singurei planete dezarmate din întreaga Galaxie era calea de a sfida în modul cel mai fățiș tratatele Ligii. ― Eldred a fost cel care și-a dat seama― continuă Patricia ― că rănile suferite de bătrânul Lavoisseur acum câțiva ani, în timpul exploziei de la Institutul de Semantică, l-au transformat pe marele savant în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
OF BEAUTY Dacă romanul Viața începe vineri îi va părea cititorului străin o scriere neobișnuită, nu va fi datorită cine știe căror diferențe culturale: cartea Ioanei Pârvulescu e neobișnuită și în cadrul literaturii române de azi. E o carte singulară, care sfidează cu inteligență și talent direcțiile prozei românești actuale. N-are nimic de-a face nici cu problematica regimului comunist, a epocii Ceaușescu și a Securității, nici cu zgomotul și furia anarhismului punk, plin de violență și pornografie, nici cu revizitarea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
săteni. În cele din urmă, spuse cu glasul îngroșat de emoție: - Am auzit de atelierele astea. Sunt niște locuri infame, împotriva cărora, azi-mâine, guvernul Împărătesei va lua măsuri. Sunt construite în fabrici ascunse și apoi transportate și puse în funcțiune sfidând grosolan drepturile de proprietate. Acest magazin nu exista acum un ceas. Fața bărbatului se înăspri, iar glasul îi deveni de-a dreptul tăios când spuse: - Creel, du-te acasă! Rămase surprins când Creel nu se îndepărtă imediat. În tot cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Se uită urât la Cayle: - Colonelului nu-i plac tinerii, zise el, și apoi adăugă destul de țâfnos: "Cine ești?" Începutul nu părea deloc promițător și Cayle simți până în gâtlej cum îi crește încăpățânarea. Dar lunga experiență pe care o acumulase sfidându-și tatăl îl ajută să se adreseze cu un glas calm: - L-am întâlnit ieri pe domnul colonel Medlon în avionul care venea înspre Orașul imperial și a insistat să merg la el. Vă rog frumos să-l informați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
CAPITOLUL XII LUCY RALL ieși din cabina de comunicare prin teleecran a guvernului și traversă repede un alcov, când, deodată, se zări reflectată într-o oglindă energetică. Se opri instantaneu. Luminile exterioare clipeau atrăgător. Trotuarele străluceau cu o luminozitate care sfida noaptea. Rămase o vreme în fața imaginii ei inversate. Întotdeauna se socotise atrăgătoare, dar chipul aflat dinaintea ei era cam palid și inexpresiv. Cum stătea așa, cu privirea încordată, se gândi: "Oare asta a văzut domnul Hedrock pe teleecran?" Mergea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ușa și din capătul scărilor o striga pentru a treia oară: „Vino, Eleonor, vino, pis!“. Eleonor se întinse, ca după somn, pe toată lungimea crengii de vișin și apoi se porni să-și ascută ghearele. Era frumoasă, nepăsătoare și îl sfida ca o necunoscută după care te uiți când trece pe stradă. Își lăsă ușa vraiște și alergă la dulapul de deasupra chiuvetei, în chicinetă. Avea acolo provizii de zahăr și de cafea, ulei și câteva conserve de pește. Apucă la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sine înțeles: că nu stăm pe loc, iar iubirile noastre ne rămân astfel doar în clipa în care le recunoaștem, pentru ca apoi să ne fie doar promisiuni ale unui îndepărtat început. „Moartea are un merit pe care, de obicei, îl sfidăm“, îi zisese Godun la un parastas al neveste-sii, când stătuseră amândoi la aceeași masă, „ne lasă iubirile neschimbate“. Se uitase la fotografia din ramă a băiatului său și Veterinara îl observase: — Despre ce ți-ai mai amintit? Joaca ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ostrov poleit de lumină: se-mblânzise ori uitase de ea, slujindu-i pe alții. Armin purta ochelari și îl anunța de pe-acum pe bărbatul tăcut ce urma să devină. Dar era înconjurat de fețe voioase și de prieteni care sfidau apăsarea de a trăi în Iran. Intră în mesagerie și-i scrise: „Armin, dragul meu, cunoști vreun Omid, infirm de război? Tu ce mai faci, fiule? Mama ta e bine? E întâia oară când văd atâtea imagini cu voi și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o cameră secretă? Ani de zile a stat închisă, nici măcar funcționarii nu auziseră de ea. Logic... ― Nu-mi vorbi de logică, dragul meu! Tot ce face femeia asta se enfișează și se contraenfișează de logică. Caută un raționament isteric, absurd, sfidând orice bun-simț și atunci poate o să înțelegem câte ceva. De unde știa? A visat, i-a ghicit cineva în cafea sau poate că ea a inventat camera. Pe măgădăii ăia i-a dresat formidabil, nu-i ies din cuvânt, de vreme ce nu au
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-l miște, unul din locatari a declanșat resortul ascunzătorii. Pot să-mi imaginez surpriza celor cinci când au dat cu ochii de tablouri. Discutând la Iași cu domnul Vâlcu, acesta mi-a furnizat un amănunt interesant. În noaptea respectivă, sfidând orice rațiune, toți, fără excepție, dormiseră în hol. Desigur, se temeau ca nu cumva, în lipsă, vreunul să pună mâna pe pânze și să dispară. Simțeau nevoia să aibă tot timpul scrinul sub ochi. O corelație în același sens mi-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sau cum mai e, nu seamănă a Isher. ― Nu, nu, nici nu e, spuse Hedrock, urmări expresia perplexă ce se răspîndi pe fața lui Triner. Ca și atîția și atîția oameni înaintea lui, Triner nu avea destul curaj să-l sfideze pe proprietarul secret, atîta vreme cît era posibil ca acest proprietar să fie tocmai familia imperială. Iar Hedrock descoperise că desmințirea nu făcea decît să sporească îndoielile celor ambițioși. Se auzi o bătaie în ușă și intră un tînăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
el, banda desenată intră sub zodia capodoperei și oferă secolului XX nu doar un număr de voiaje inițiatice, ci și pe eroul ce reabilitează demnitatea idealurilor. În costumația sa de globe-trotter adolescent, Tintin este cavalerul fără de teamă și de prihană, sfidând moartea și pericolele într-un veac al extremelor. Documentate atent, urmând un curs al istoriei în raport de care se cristalizează, aventurile lui Tintin sunt parcursul în care se poate întrevedea un imaginar modern occidental. Dominate de repere culturale, marcate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]