1,791 matches
-
acea prăpastie datorită căreia rațiunea umană ține la distanță forța animalică. Nu trecuseră patru-cinci bătăi de inimă, de la sosirea primului lup, că, de după creastă, se ivi al doilea... care tot se opri din alergare și cu mers lung, prudent, privind sfios în jur, se așeză la unu-doi pași, lângă primul. Dar, iată că apare în goană al treilea... apoi, și încă unul, și încă unul, la fel trecând pe lângă primii, așezându-se și ei, înșirați pe creastă, profilâdu-se pe cerul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
privirile în gol și conștient fiind de crima săvârșită. Era o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el. Stătea strâns ghemuit într-un cotlon, sfios și cu capul sprijinit în palme, priveghind continuu toate cioburile acelea din jurul său, de parcă încremenise așa... Se uita amărât la ele și încă nu putea deloc să creadă că nu se mai pot lipi la loc, precum fuseseră. Și, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă este știut: nu ai cum să faci un lucru, dacă nu creezi și condițiile de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când, într-un sfârșit, totul fu terminat și meticulos verificat, se înfățișă sfios înaintea ștreangului, așa cum se înfățișează acuzatul în fața Curții cu Juri, sau câinele, în fața stăpânului cuprins de mânie, adică umil și fără să cuteze a-și ridica cumva privirea. Trecură, astfel, câteva clipe lungi. Dintr-odată, însă, îl înăbuși un val
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
părți ale sălii se deschideau șase uși, din care porneau tot atâtea coridoare lungi și pline dentuneric, care, la rândul lor, îl introduceau pe vizitator în odăile fiecărui nebun în parte. Victor intră pe coridorul potrivit și-l străbătu grăbit, sfios și plin de încordare, căci atmosfera generală devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
copleșitoare, lui Șerban îi treceau tot felul de gânduri prin cap, unele dintre ele fiind, poate, dintre cele mai interesante și mai puțin obișnuite: „Oare cum anume ar trebui să mă comport mai bine? S-ar cuveni doar să zâmbesc sfios, sau să mă arăt sobru și îndrăzneț, ca să dau impresia că sunt sigur pe mine?”, „Totuși, cu siguranță c-ar mai fi trebuit s-arunc măcar o privire în oglindă acasă, înainte de a veni în locul acesta straniu. Se știe doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în bibliotecă, în carne și în oase, seara o întâlnea imaginar, în lectura scenetei la care încă scria de zor. Numai că ziua, cu părere de rău, ea era parcă numai soția lui Sima, o dactilografă și o contabilă deosebit de sfioasă, iar seara, noaptea, contesă de Bethlen, îndrăgostită de Mihai de Giulești. Atât în realitate cât și în lumea fictivă, destinele lor, de bine de rău, se întâlneau cât de cât, și acest gând îl consola. Ceea ce îl nenorocea însă, era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-i ducă mirosul până la animalele ce pășteau iarba scurtă și rară din depresiunea care, în vremuri foarte îndepărtate, fusese pesemne o lagună ori un ochi de apă al unui râușor, ce mai păstra încă în măruntaiele sale resturi de umezeală. Sfioase tamarisce și o jumătate de duzină de sălcii pitice se înălțau ici și colo, și își dădu seama bucuros că instinctul lui de vânător îl ajutase încă o dată, pentru că în fund, mestecând iarbă ori dormind sub soarele de după-amiază o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
niciodată să-i atragă pe băștinași, care nu vedeau în ei decât niște străini nerușinați ce le rechiziționau cămilele, le luau puțurile și le deranjau femeile. Noaptea se lăsase grea peste întinderea pietroasă, prima hienă râdea în depărtare și stelele sfioase clipeau pe un cer ce avea să se umple în curând de ele, un spectacol minunat pe care nu se sătura niciodată să-l admire, pentru că acele stele din nopțile liniștite erau, probabil, cele care îl ajutau să continue să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bine, eu nu accept legea asta, afirmă impasibila Anuanúa. De data aceasta, Tapú Tetuanúi se gândi de două ori, se consultă din priviri cu colegii lui și făcu apel la tot curajul de care dispunea, înainte să rostească cu voce sfioasa, de parcă și-ar fi cerut scuze: —Legea asta face parte din ansamblulde decrete care se referă la guvernarea insulei, dintre care al șaselea precizează că monarhia trebuie să fie ereditară. Făcu o scurtă pauză. Dar dacă nu accepți prima lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a plânsete! Chicago! De câte ori nu și-a ridicat capul, cât pe-aci să-și frângă gâtul, ca să nu mai ajungă să vadă doar ferestre și iar ferestre de clădiri cenușii? De câte ori n-a traversat în fugă străzile în căutarea soarelui sfios ce încerca să încălzească colțul opus al străzii? De câte ori n-a mers până în parc ca să se tolănească pe iarba veștejită, să contemple coroanele copacilor, deranjat de strigătele copiilor, de gemetele cuplurilor care făceau dragoste sau de fluierăturile polițiștilor care încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
umbre ale nopții, intră în adăpost, închise ochii și adormi de îndată. Afară, lângă foc, se rezemă de trunchiul neted al unui arbore de cauciuc și lăsă ca fumul să-l împresoare, îndepărtând țânțarii. Privi spre cer, stelele ivindu-se sfios printre coroanele copacilor din micuțul luminiș, și se întrebă ce făcea el acolo, atât de departe de tot. Departe de lumea lui, departe de Chicago, departe chiar și de grosolana lui colibă care devenise căminul lui din selvă. Dacă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
crede, continuă colega care juca rolul lui Toma Necredinciosul. Vasilică Țugui a împlinit vara trecută cinci decenii și a dus o viață de holtei cam prea cuminte. Cînd era vorba de femei în vreun grup de bărbați, Vasilică se retrăgea sfios și arăta că subiectul nu-l interesează. Georgeta Racu, cea care viețuise aproape trei decenii, și-a pus în minte să intre în viața holteiului și nu oricum. Preluase controlul și dicta programul evoluției iubirii celor doi. Trec pe la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sertare puse unele peste altele, fișiere și maldăre de dosare și manuscrise. Pereții sînt jupuiți, fisurile tăind pieziș zidurile sînt astupate cu ciment, stropi mari de humă proaspătă, smîntînoasă, dau linoleumului un aer stenic de primenire. Siluete cunoscute se strecoară sfios, aproape imponderabile, prin conglomeratul acela de materie inertă, exact ca atunci, a doua zi după cutremur. Doar umbrele oamenilor s-au scurtat, hainele s-au mai ros, fețele au devenit pergamentoase, transparente, parcă și-au pierdut din substanță, rizomi lipsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
grăbită În Încăperea aceea unde astăzi se rostesc niște sentințe. Îmi vine și mie rîndul. În biroul cu jaluzelele pe jumătate trase și cu fotolii Îmbrăcate În piele sintetică se află Charlie Chaplin, pirpiriu, negricios, cu mustăcioară mică, cu ochi sfioși și cu sacou ponosit alunecîndu-i de pe umerii ascuțiți, interpretează rolul dictatorului ridicol, jucîndu-se cu un glob pămîntesc pe care În loc de continente sînt niște biete portrete umane. Pe chipul lui Charlie Chaplin se așterne o tristețe iremediabilă. Îmi pare rău, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asta. Obișnuiam să spun „balcoane“, deși acum mă străduiesc să mă abțin, pentru că Clio râde și spune că sună și mai prost, că par un obsedat sexual care trece printr-o fază de negare. Recent, am apelat la dureros de sfioasa formulare „Arăți minunat fără sutien“, care-mi aduce uneori un „Ooo“ și-un sărut pe frunte. Ea spune și „pizdă“. Până când Clio ajunse înapoi la șezlonguri, publicul își pierduse mai mult sau mai puțin interesul. Agăță masca și tubul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mă în sus la ea, ea uitându-se în jos la mine. Expresia ei deveni liniștită, nemișcată, serioasă. Se aplecă și mă sărută o dată, de două ori, tandru, pe buze. — Ești uluitoare, am șoptit. Îmi zâmbi într-un fel aproape sfios, apoi se aplecă și mai tare, afundându-și fața în gâtul meu. Și tu, zise și cuvintele îmi răsunară în urechi ca o răsuflare întreruptă. Am cuprins-o cu brațele, dar ea se eliberă, având pe chip zâmbetul acela tăios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Rowe. Dar nu i se Îngădui să plece; un soi de delegație venea să-i dea o mînă de ajutor domnului Sinclair, În frunte cu bătrîna cu pălăria pleoștită. — Mă tem că vă aduc o veste proastă, spuse ea zîmbind sfios. — Și dumneata vrei cozonacul! exclamă Rowe. Femeia de la tarabă rosti, zîmbind cu un aer protector: — Trebuie neapărat să-mi dați Înapoi cozonacul! Vedeți - s-a produs o greșeală. Nu cîntărește cît ați spus dumneavoastră. Apoi, Își aruncă privirea asupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
imagine pe care n-o pot contura decât prin ceea ce simt... Întreb „Cine sunt eu?” și ies la iveală, să-mi dea răspuns ... alte întrebări, ... un noian de vise, ambiție și multe, multe dorințe... Tu ești copilul care a pășit sfios în clasa I pe poarta școlii purtând în ghiozdan atâtea întrebări: „Va fi frumos? Va fi interesant? Va fi bună și înțelegătoare doamna mea?” Știu că mult timp nu prea pricepeam de ce trebuia să merg neapărat la școală zi de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
săltă peste portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o chemare la rugăciune. Satul, redeșteptat că dintr-un vis adânc, se animă de copii și țărani gătiți în straie de sărbătoare. Pe fețele lor radia prospețimea și vigoarea sufletului. Pășiră, sfioși, pragul mânăstirii, purtând în mâini coșuri pline cu bunătăți. Curtea bisericii părea o împărăție a florilor, o grădină botanică inegalabilă. La fântâna din acest colț de rai se odihneau doi porumbei, aranjându și penajul de sărbătoare. Cu sufletul plin de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
strângea În brațe un ursuleț de pluș. Era o apariție tulburătoare, care te făcea să crezi că În această lume plină de boli, războaie și perversiune, de molime, falimente și noroi, mai era totuși loc pentru inocență. S-a recomandat sfioasă Amy Littleslut, eu m-am introdus după toate regulile bunei-cuviințe, cu plecăciune și sărutare de mână: hornyguy xxx. Amy era majoretă pentru echipa de dezbateri a liceului și strângea bani pentru a da la Facultatea de Drept. Când zâmbea, de sub faldurile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca o felie de pâine aruncată din prăjitor, dar s-a Împiedicat de un tufiș proaspăt apărut și a căzut grămadă. Aș fi ajutat-o, pe cuvânt!, să se ridice, numai că o căprioară apărută de nicăieri tocmai se Îndrepta sfios către pârâu să se adape. Am scos, așadar, cu băgare de seamă pistolul din buzunar, pregătindu-mă să-i asigur ciutei un viitor culinar de cea mai Înaltă ținută, când Vera a răsărit cu mâinile În șold Între mine și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
chipul fetei. O izolai de roiul celorlalte și, pe măsură ce umbra din privirea ei mă subjuga, mă scufundam în neant. Îmi stăpînii cu greu pornirea de a-i atinge părul înfoiat. Simțind fluidul, pleoapele tinerei începură să se zbată. Întoarse fața. Sfioasă, obrajii i se împurpurară iar în ochi îi clipiră scîntei. Mă privea uimită. Schimbul acesta părea un fapt ceresc și în afara timpului concret, ca o zare fără de sfîrșit. „Nesfîrșit e cerul care se începu, Nesfîrșită-i zarea unde ești și tu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cinci lei. Vreau să put frumos și asta nu-mi vine decît de la Rexona. Deși, pentru băieți, dragostea cu ea era cam așa cum ai fi mers la cantină, feminitatea stranie a Madlenei mie îmi păru tulburătoare. Deveneai cu ea ori sfios ori de o exuberanță exagerată. Din pricina căldurii, a băuturii și fumului de țigară, atmosfera era năbușitoare. Toți ne dezbrăcasem la cămașă. Nici n-am observat cînd Madlen se lăsase în furou. Sprijinindu-și talpa de genunchi, cu o mișcare bruscă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
al moșului răcnind: - Nu da, omule! Stăi, nu da!... Departe, în șesul Siretului, două case răzlețe se ițeau printre vișini desfrunziți. La una din ele o femeie alăpta un prunc. De după fustă i se ițea altul. Speriată, nevasta ne zîmbi sfioasă. Bădia Nică o întrebă: - Ai făcut cererea, Mariță? - Nu-i acasă omul. Să vie el, răspunse ea. - Da’ ce, fa, crezi că o țară întreagă stă în loc pentru voi? Iscălește-o tu. - Nu știu carte. - Pune degetul. - Cum să pun
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
modelului său: sinceritatea. La Costică cel real nu întîlneai decît un viguros oportunism. Cînd era contrariat, el producea un singur argument: „Tovarăși, să nu ne abatem de la linia partidului”. Argumentul îl rostea cu niște priviri atît de îngustate încît deveneai sfios. Din ce în ce mai tare mă năpădea sentimentul singurătății. Cînd mă întorceam acasă, nimic nu mi se părea familiar. Bunăvoința Tomuleștilor era obositoare. Nici dînșii nu mă acceptaseră ca pe unul dintr-ai lor și, față de mine, își supravegheau cuvintele. N-aveam nici un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]