3,671 matches
-
picioarele lui Sampath. Așadar, nu numai că fu acceptat, ci i se acordă cel mai mare rang în ierarhia maimuțelor. Prin intermediul lui primeau cele mai bune gustări. Înainte să-și dea seama ce se petrecea, ajunsese să împartă patul de sfoară cu însuși tiranul de la cinema. Rezemați spate în spate, ca maimuțele, așteptau vizitatorii în starea aceea de splendoare împărtășită, căci grupul nu-și mai petrecea timpul făcând prăpăd prin piață, furând de pe la vânzătorii din dughene, terorizându-le pe semenele domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nici o taxă, iar băiatul lor de ceai le tăie în pătrate mititele. Ce chipeș e nepotul meu, spuse Ammaji văzând fotografia lui Sampath care ședea cu picioarele încrucișate printre florile de lotus, cu umbrela pe-o parte și patul de sfoară înclinat, părând absent din cauza întregii agitații cu maimuțele și pietricelele, cu fotograful care atârna undeva sub el, cu instrumentele sale cu aspect ciudat, militar și medical. — E o poză oribilă, spuse Pinky. Nici măcar nu s-a pieptănat. I se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se alăture pentru o mică siestă în jur de ora 3, se simțiră incapabile să atingă starea generală de stupoare care cuprindea ca o vrajă livada exact la momentul acela al zilei. Sampath se întinse amețit în patul lui de sfoară. Își ținea palmele în sus astfel ca umbra lor să se reflecte pe trunchiul iluminat din fața sa și-și privea degetele mișcându-se, compunând o floare de lotus cu petale care se deschideau și se închideau, un pește înotând, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se-ntâmple. Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o văgăună. Își privi imaginea reflectată de soare în iarba de dedesubt: propria siluetă în ansamblul alcătuit din patul de sfoară și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele maimuțelor grupate în jurul lui, cu cozile lor lungi atârnând. De data asta pașnice, cu burțile pline și tăcute, erau în cea mai bună dispoziție a lor; leneș, ca niște prietene de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu atâta pasiune... Plasa era mult prea mare și prea grea, desigur, ca să o poată arunca un singur om după o pasăre și zbură doar câțiva metri până să cadă pe pământ cu o bufnitură surdă, un morman diform de sfoară de nailon. Stârnind un curent ușor în dreptul urechile sale, porumbelul verde se înălță și, sub privirile sale îngrozite, zbură, pe deasupra capului său, cine știe unde. La naiba! brigadierul izbi cu pumnul în palmă. La naiba, la naiba, la naiba. Era un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
țâșni către el și, cu inima la gură, se cățără în copacul sub care se afla acesta. Urma să se așeze deasupra ceaunului astfel încât să poată vedea exact ce se petrecea. În buzunar avea colecția lui de eprubete și niște sfoară; spera să poată lua mostre din sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să se îmbrace, trăgându-și pe el un tricou și o pereche de pantaloni largi. Apoi s-a aplecat ca să-și lege șireturile adidașilor Prada. Mi se pare că nu înțelegi, a bolborosit el. Eu nu mă las tras de sfori de Sofia. Vreau să mă duc și să-mi văd băiatul. Asta e decizia mea. Alison s-a gândit la cuvintele lui preț de câteva secunde. Se simțea îngrozitor de obosită. Apoi s-a ridicat în picioare, și-a adunat rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-și miște corpul, și scrută împrejurimile dincolo de stânci. La mai puțin de un kilometru, spre sud, chiar la marginea salinei, zări un vehicul ce slujea de suport pentru o foaie de cort, care cădea înclinată și întinsă, legată cu sfori lungi de două pietre, în așa fel încât să ofere o umbră acceptabilă pentru o jumătate de duzină de oameni. Nu zări decât o santinelă care, cu spatele la el, supraveghea sebhka, dar nu reuși să vadă câți își făceau siesta. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi plecat cu patru cămile și nici nu le-ar fi încărcat atâta... — Dar urmele se îndreptau spre nord... Iar „pământul pustiu“ e la sud, dacă nu mă înșel. Nu vă înșelați, domnule. Dar targuí-ul ăsta ne-a tras pe sfoară de multe ori. S-ar putea să nu-i pese că pierde o zi îndreptându-se spre nord ca să-și piardă urma, iar apoi să se îndrepte spre Tikdabra. De cealaltă parte a pustiului e în sigurnață. Nici o ființă omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
elasticului. Purta un costum de gimnastică negru peste niște jambiere cu imprimeu mov și, prin mulțimea de trupuri transpirate și extenuate, picioarele ei de culoarea lavandei se zăreau intermitent, mișcându-se În sus și-n jos ca trase de niște sfori. Jambierele se terminau la jumătatea gambelor; dedesubtul lor, se vedeau mușchii și gleznele de culoarea cafelei cu lapte ce păreau sculptate În lemn șlefuit. Coapsele ei erau inimaginabil de lungi și de zvelte, iar chipul Îi era distant, frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
oprit în fața noastră. Era prima mea călătorie cu trenul. Pe un panou alb, lângă ușa gării, erau scrise numele multor localități. Le știam doar din auzite, de văzut nu văzusem nici una. Am luat găinile moarte, legate între ele cu o sfoară, și le-am aruncat pe umărul stâng. Pe umărul drept mi-am agățat traista cu merinde și am urcat în vagon. În tren te înăbușeai de căldură, ca totdeauna la noi în august, iar banchetele erau acoperite cu pielea maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
când eram încă o familie, nu se vor usca, dar la prognoza meteo au spus că va fi cald și uscat, spunea ea și ieșea cu ligheanul plin, în semn de protest, dar după numai câteva ore alerga înfrântă la sforile cu rufe, pentru că cerul începea să se înnegrească, iar hainele ei dragi se îmbibau cu apă. Acelea erau clipele lui de satisfacție, sub privirile ei uimite își sărbătorea victoria asupra previziunilor meteo, acel adversar misterios, care îl provoca zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am irosit pentru tine, suntem împreună de când aveam doisprezece ani, iar acum am aproape patruzeci? Când eram încă tânără și arătam bine, nu ai îndrăznit, dar acum ai prins curaj? Egoistule, exploatatorule, strig eu, desprind alte și alte haine de pe sfori, orice îmi cade în mână, cum îmi poți face una ca asta, cu ce drept, deodată ai simțit că vrei o viață nouă? Crezi că aici ești în tabără, că fiecare face tot ce îl taie capul, ai idee câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și să privim de acolo, de sus, panorama orașului Kyoto. Șoferul s-a retras puțin ca să facă pipi. Un bărbat bronzat, la vreo cincizeci de ani, care s-a urcat în autobuz cu o cutie mare de carton, legată cu sfoară, m-a întrebat dacă am venit până acolo ca să urc pe munte. Pentru a evita și alte întrebări, i-am răspuns, simplu, că asta aveam de gând să fac. După câteva minute, lângă autobuzul nostru s-a oprit un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi-am pus o cămașă curată. M-am dus la bucătărie, am băut niște apă și am rămas acolo câteva clipe, ca să privesc pe fereastra din fața chiuvetei. În dreptul ferestrei era fereastra clădirii vecine și pe dinăuntrul acesteia atârnau, legate cu sfoară, câteva decupaje din hârtie care reprezentau o pasăre, un nor, o vacă, o pisică. Siluetele acestora se distingeau clar, până în cele mai mici detalii, dar fuseseră prinse împreună pentru a reprezenta un întreg. La fel ca atunci când am venit, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cenți cubanezi. — Ce-i cu Ăștia? mă-ntreabă negrul arătÎndu-mi monedele. — Un bacșiș, i-am spus În spaniolă. Ești liber. De aia ți i-a dat. — Deci să nu mai vin mîine? — Nu. Așa că-și ia negru’ ghemul de sfoară cu care prinde momeala și ochelarii de soare, Își pune pălĂria de paie și pleacă fărĂ să zică la revedere sau ceva de genu’ Ăsta. Era un negru care nu prea dădea doi bani pe nici unu’ dintre noi. — Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sticlele astea și pe alea goale și pe alea pline. Oricum n-avem ce face cu ce a mai rămas. Mai vrei o gură? — Nu, mersi. Am de lucru azi. — Eu o să iau o gură. Oricum m-ai tras pe sfoară cu ea. — Eu n-am mai băut deloc după ce-ai plecat. — De ce insiști să mănÎnci rahat? — Nu-i nici un rahat. Delegatul lăsĂ sticla jos: — Așa, Îi spuse fetei care apăruse din nou. Ce-a zis? — O doare rău capu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cinci ar fi ieșit porumbelul, indiferent de unghiul pe care Îl lua În zborul jos, pe deasupra firelor de iarbă, Înspre gardul alb și scund, cartușul din prima țeavă Îl lovea, iar cel din a doua era parcă tras cu o sfoară de primul. Numai marii pușcași observau cum, În timp ce pasărea se prăbușea cu capul plecat, deja moartă, mai era lovită și de al doilea cartuș. BĂiatul Își desfăcea pușca și se Îndrepta către pavilion cu ochii În jos, fărĂ nici o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
facă nevăzut din alte motive, și existau o mie. Ori că Rakosky e din serviciul secret israelian și și-a achitat niște socoteli mai vechi. Posibil să fi fost trimis de vreun ștab pe care colonelul l-a tras pe sfoară. E posibil să fi fost un comiliton de-al lui din legiunea străină, cu dușmănii vechi. Sau vreun ucigaș algerian plătit. Pesemne povestea cu tezaurul Templierilor era doar un episod secundar din viața colonelului nostru. Da, știu, lipsește mapa, mapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Julius Caesar, II, 2) Întotdeauna simțisem o contradicție Între devoțiunea cu care Belbo lucra pentru autorii săi respectabili de la Garamond, Încercând să scoată cărți de care să fie mândru, și pirateria prin care, nu numai că participa la tragerea pe sfoară a nefericiților de la Manuzio, dar Îi trimitea În via Gualdi pe cei pe care-i considera nedemni de a fi prezenți la Garamond, așa cum Îl văzusem Încercând cu colonelul Ardenti. Mă Întrebam adesea, lucrând Împreună cu el, de ce accepta situația aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu mai știa nimeni de ei. Când reveneau, aveau palmele bătătorite și accentul moroșan și mai puternic. Munciseră la coasă ori în construcții, iar acum se întorceau victorioși, îmbogățiți cu un sac de fasole, altul de cartofi și câte două sfori de usturoi. Blaturile de slănină erau aranjate în traiste precum cărțile pe rafturi. Mai mult de trei săptămâni nu rezistau niciodată. Ce nu dădeau pe filme, dădeau pe cărți: măi, omule, măi, noi tre să ne facem bibliotecă pe când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au înscris de-a valma în partid și s-au împrietenit cu tot soiul de colonei, nomenclaturiști și turnători. Până la urmă n-au reușit decât să-și înfunde burdihanul cu câteva felii de salam în plus. Au tras și ei sforile scămoșate ale ușilor din dosul magazinelor de încălțăminte, ale alimentarelor, ale farmaciilor. Cel puțin bunică-meu Tupilat, convins cu multă bătaie de cap să vină măcar la pensie în târgul Romanului, când voia să ne scutească de stat la rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ta. Fată frumoasă aveți. Ce mânca, ce îmbrăca aveți. Voi sunteți frumoși și sănătoși amândoi. Ce vă mai trebuie? — Mulțumim lui Dumnezeu, nu ne putem plânge. — Doar să vă iubiți. Apropo! Îmi spuneai tu de o fată care-i trăgea sforile lui Vasile, înainte de a vă căsători. Ce mai e cu ea? — Nimic. Asta a fost înainte. De fapt n-au avut nimic unul cu altul. Ea trăgea nădejde, dar Vasile nu se gândea nici măcar la o prietenie, cu atât mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îi place dă tine, Aurico? Cred că da, însă nu ia nimic în serios. — Să-mi aduceți un cocoș ca să-I pot dăscânta. — Când să venim? — Chiar mâine. Când au venit femeile cu cocoșul, Dedi l-a legat bine cu sfoară de un picior așezând-o pe Aurica lângă ea. — Cum îl cheamă pe băiat, a întrebat-o pe fată. — Dumitru. A început apoi descântecul: "Sări cocoș Pe coș Să te duci la Dumitru Cu ciocul să-l ciocănești Cu coada
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Bela, Regele Ungariei, Croației, Dalmației, Ramei, Serbiei, Galiției, Lodomeriei și Cumaniei, pe de-o parte și onorabilul Rembaldus, Marele Perceptor al Casei Hospitalierilor, pe de alta, semnaseră și parafaseră acordul prin care cavalerii Crucii Albe dobândeau posesiunea Țării Severinului, o sfoară de Galie cisalpină, de lângă Istru și Carpați. Într-acolo se îndrepta bravul corp expediționar, mica ceată înarmată, comandată de cavalerul Jean de Léols. Dar, vezi bine, că nu se opriseră aici. Potrivit ordinelor secrete, merseseră și mai departe, încălcând cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]