2,521 matches
-
a exoticului, ci a ceea ce este caracteristic și esențial, adică a faptelor care permit definirea precisă a fenomenelor. Doar odată cu considerarea datelor, alteritatea prinde într-adevăr substanță. Celălalt se erijează atunci în realitatea a ceea ce îl leagă de sine, realitatea similitudinilor și a diferențelor care permit în mod simultan apropierea și depărtarea de acesta. Pentru a experimenta mai bine frontierele între sine și Celălalt, e de preferat să fie adus la lumină procesul în care se înfruntă forțele contrare care conduc
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
un întreg ansamblu de influențe exterioare care constituiau adevărata cauză. Trebuie ca, dacă faptul se reproduce în prezent, el să se explice prin aceleași cauze, care să acționeze și acum. (Același rol îl are și asemănarea: ne gîndim la o similitudine între două obiecte.) Nu se poate explica nimic dacă nu se arată că această contiguitate dintre obiecte rezultă dintr-o legătură cauzală. Dar atunci trebuie să adoptăm punctul de vedere al unei gîndiri colective, singura capabilă să formuleze, în orice
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fără îndoială, sub influența unei iluzii inverse: nu voi fi chiar atît de departe de ei, căci nici părinții mei nu sînt atît de îndepărtați de mine; dar, în funcție de vîrstă și de circumstanțe, sîntem frapați fie de diferențele, fie de similitudinile dintre generațiile care cînd se retrag în ele însele și se îndepărtează una de alta, cînd se întîlnesc și se confundă. Astfel cum am demonstrat mai sus -, viața copilului se cufundă mai mult decît am crede în medii sociale prin
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Ca să se poată vorbi de memorie, trebuie ca părțile perioadei acoperite de ea să fie diferențiate într-o anumită măsură. Fiecare grup are o istorie, în care se disting figuri și evenimente. Ceea ce ne frapează este însă că, în memorie, similitudinile trec totuși în prim-plan. Grupul, în momentul în care își privește trecutul, simte că a rămas același și devine conștient de identitatea sa de-a lungul timpului. Cum am spus, istoria lasă la o parte intervalurile în care nu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
același, deoarece își fixează atenția asupra grupului, iar, de fapt, numai relațiile sau contactele acestuia cu cele-lalte s-au schimbat. Dacă grupul este mereu același, înseamnă că schimbările 82 sînt aparente; chiar și evenimentele produse în grup se transformă în similitudini, căci par a avea rolul de a dezvolta sub diverse aspecte un conținut identic, adică diversele trăsături fundamentale 83 ale grupului însuși. De altfel, cum ar fi posibilă o memorie, și nu e paradoxal să pretindem că trecutul este conservat
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
lin, spunându-și în șoaptă povestea. Doar atunci când în amonte plouă abundent, ea se tulbură și se răstește la oameni. Dar nu-și iese din matcă. Ca și Bahluiul Iașului, și această apă străbate un oraș. Ar fi cam singura similitudine între ele. În rest... În rest, Corrèze are pește (care nu miroase a toate cele și pe care nu-l pescuiește oricine, oricând și oriunde), este zăgăzuit cu maluri zidite din piatră solidă, are o lim- pezime de cristal, nimeni
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
că el a băut până acum vreo trei iazuri - nu știe cam ce fel de băutură poate fi Vinul Pai. Cu toate că acest vin nu seamănă cu Grasa noastră de Cotnari, eu îl savurez cu aceeași plăce- re, găsind similitudini pe care, din pă-cate, nu sunt în stare să le explic. În... crama preferințelor mele, ele stau alături și se simt bine unul în compania celuilalt. Mai că vorbesc aceeași... limbă. Umblând eu prin acel spațiu în care nasc asemenea
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
în stare să le explic. În... crama preferințelor mele, ele stau alături și se simt bine unul în compania celuilalt. Mai că vorbesc aceeași... limbă. Umblând eu prin acel spațiu în care nasc asemenea minu- nății, am găsit și alte similitudini cu vestita podgorie a Cotnarilor. În primul rând, ordinea și curățenia, desăvârșite. Ca de farmacie, cum obișnuim să mai spunem. Am văzut și aici butoaie din lemn de stejar, dar toate de aceeași dimensiune: 200 de litri fiecare. În acele
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
care acesta le face unor opere și autori aparținând literaturii universale. Așa cum am mai spus pe parcursul lucrării, marele său favorit din literatura universală pare a fi Dostoievski. Nici nu este greu de înțeles de ce este așa, dacă ținem seama de similitudinile dintre autorul Jurnalului fericirii și cel al Fraților Karamazov. Într-un fel sau altul, mai mult sau mai puțin, s-au format într-un spațiu ortodox, au făcut în mod direct, ori indirect, apologia creștinismului de rit răsăritean prin creațiile
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
din nou despre Steinhardt și Dostoievski) a cărții sale despre N. Steinhardt spune: "Aceste cuvinte ale lui Søren Kierkegaard, semnificând libertatea credinței și în general autonomia ei în raport cu ceea ce se numește autoritate, miracol sau evidență sintetizează, poate, cea mai importantă similitudine între concepțiile lui N. Steinhardt și F. M. Dostoievski"16. Și, într-adevăr, așa este: atât Dostoievski, cât și Steinhardt, pun acești doi termeni: libertate, credință, într-un raport de complementaritate. Este de altfel o caracteristică a spațiului spiritual creștin ortodox
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
am troienit în Păcurari, și cum îmi fac sprincenile, și cum mă sfădesc cu Ioana țiganca, și cum mă chinuiesc ca să-mi mărit fetele!...“ Iată, cred, în cadrul literaturii noastre, primul exemplu de „punere în abis“ („enclavă întreținând o relație de similitudine cu opera ce o conține“, „oglindă internă reflectând ansamblul povestirii“ - L. Dällenbach, Le récit spéculaire), făcut să-mi reamintească o veche însemnare a celui care va scrie Les Faux-Monnayeurs: „Îmi place ca într-o operă de artă să se afle
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cultural", ca o "megatendință" a acestui sfîrșit de mileniu 13. " Cu cît devin mai omogene stilurile noastre de viață, cu atît ne simțim mai legați de valorile profunde religie, artă, limbă și literatură. Pe măsură ce lumile noastre exterioare au mai multe similitudini, păstrăm cu tot mai multă sfințenie tradițiile izvorîte din interior"14, acel specific care ne asigură identitatea. În confuzia ce domină lumea postcomunistă, nu sînt fără sens încercările de a găsi un echilibru între tendințele cele mai generale (megatrends) și
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
anti-patriotism, în Meridian, I, 4, 1991, p.8. 25 Ibidem, p.10. 26 Michael Radu, Naționalism, bolivarism și realitate, vol. cit., p.18-19. 27 Dan Pavel, Turnul Babel al statului națiune, vol. cit., p.32-33. 28 William Tatok, "Frontul negru". Similitudini între ultranaționalismul rusesc și cel românesc, vol. cit., p.34-35. 29 Sorin Antohi, Amurgul idolilor. Două cărți despre România anilor '30, în Sfera politicii, 28, 1995, p.56. 30 N. Manolescu, Tradițiile naționalismului, în Meridian, I, 4, 1991, p.59-60
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
percepții și reprezentări privind mai ales relația dintre literatură și ideologie. În plan secundar, voi urmări și perspectiva raporturilor dintre memorie și istorie. Nu este un demers de tip Vieți paralele, ci este vorba despre urmărirea unui traseu plin de similitudini (apartenența la o minoritate persecutată și discriminată până în 1944; motivațiile adeziunii la ideologia comunistă; ascensiunea și menținerea în funcții importante ale aparatului ideologic și propagandistic până la mijlocul anilor 1960), dar și deosebiri sesizabile (modul de a-l percepe pe Lenin
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
legătură direcția unor I.L. Caragiale sau Mihail Sebastian) este doar un instrument grație căruia intelectualul comunist ambiționează să corecteze tarele unei lumi care se abate de la idealul fixat de partid. Nimic subversiv, nimic deviant în aceste mostre de comedie comunistă. Similitudinea cu comediile cinematografice este o cale de acces în interiorul acestui imaginar ideologic. Schimbând ce-i de schimbat, textele sale, ce beneficiază de o longevitate de individiat a montărilor, îndeplinesc, până către 1970, funcția socială ce revine peliculelor lui Geo Saizescu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
rest, între modelul livresc, cu conduitele și gesticulațiile sale și subiect; în cel de-al doilea, subiectul își alege o atitudine romanescă, o conduită livrescă, deplin conștient de alegere, fapt în măsură să-i confere un stil de viață prin similitudine cu cel prestigios, care-i servește drept model. Eva are la dispoziție un stil de viață pe care mijloacele modeste o împiedică să-l asume, dar pe care Manicatide i-l procură. Cărțile pe care le citește întrețin acest bovarism
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cele prezentate la rezoluțiune 320, cu mențiunea că efectele rezilierii se produc numai pentru viitor "ex nunc" (deci nu retroactiv) efectele produse în trecut rămânând valabile. Spre deosebire de rezoluțiune care desființează contractul sinalagmatic, rezilierea face să înceteze efectele contractului pentru viitor. Similitudinea regimului juridic al rezilierii cu regimul juridic al rezoluțiunii se observă cu claritate și în reglementarea noului Cod civil. Articolul 1549 din Codul menționat consacră dreptul la rezoluțiune sau reziliere cu distincția la care ne-am referi mai sus (rezoluțiunea
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
locului, își avea sediul reglementării, în vechiul Cod de procedură civilă (art. 215). Întocmai ca și expertiza, cercetarea la fața locului are în toate cazurile ca obiect, împrejurări de fapt. Între cele două mijloace de probă pot fi constatate unele similitudini, ceea ce nu justifică însă contopirea lor într-un mijloc de probă unic. Expertiza impune "cercetarea anumitor lucruri pentru a se trage concluzii fundamentate științific cu privire la împrejurări de fapt ce prezintă relevanță în soluționarea cazului"531. Prin această însușire expertiza se
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
noul Cod civil conform căruia: "Cel care a executat de bunăvoie obligația după ce termenul de prescripție s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestației chiar dacă la data executării nu știa că termenul prescripției era împlinit". Se poate observa similitudinea reglementării cu regula instituită prin art. 20 din Decretul nr. 167/1958. d) Natura dreptului ce a supraviețuit împlinirii prescripției Realizând un consens în privința supraviețuirii dreptului subiectiv prin împlinirea prescripției 554, autorii și-au pus în continuare problema naturii acestui
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
a celui în folosul căruia curge prescripția, în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere. VIII.7.1.2.3. Efectele întreruperii prescripției extinctive în reglementarea noului Cod civil Și sub aspectul efectelor întreruperii prescripției extinctive constatăm unele similitudini între vechea și noua reglementare în această materie. Ca și în reglementarea anterioară, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere. Astfel că, după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție, fără a se lua în
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
Cântării Cântărilor, și mai ales în teologia mistică a Contra-Reformei, în mistica vaisnava, în schimb, unirea mistică între suflet și Dumnezeu este ilustrată de iubirea adulteră dintre Radha și Krishna. 118. Isaia: "o rămășiță din Israel" se va întoarce Dincolo de similitudinea vocației lor, fiecare dintre marii profeți scripturari se distinge prin modul existenței sale, prin felul în care își asumă destinul. Isaia a trăit și 1-a auzit pe Dumnezeu în Templul de la Ierusalim în 746 sau 740 î. Hr. Soția lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să însemne acest fapt. Emfaza acestor trăsături conturează un univers halucinant și decadent. Stilul incantatoriu amintește însă mai mult de Blaga decât de romantism. E o mitologizare a lumii, realizată însă prin refacerea sensurilor elementelor arhetipale. Călătoria eului liric are similitudini și cu cea prezentată de imagistica suprarealistă. Se călătorește dincolo de limitele rațiunii, într-un spațiu al umbrelor înșelătoare. Universul astfel constituit e mai puternic, mai pregnant decât orice realitate. Eumene, numele folosit pentru eufonie, cu rezonanțe grecești, are o semnificație
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fost publicat ,,Vobiscum” (,,Flacăra’’, 30 aprilie 1916), apoi ,,Cu voi...’’ (,,Orizonturi noui’’, noiembrie decembrie 1929). în volum, acesta din urmă a fost pus în față, alegere bună și curajoasă. Ciudat, deși titlurile lor sînt asemănătoare, nu s-a observat că similitudinile, merg mai departe, încît unul poate fi considerat varianta celuilalt: ,, Cu voi...’’ pare o reluare, sau mai exact, o revenire la tema lui ,,Vobiscum”. Astfel, versul 1 al acestuia, „în cercul lumii comun și avar...” și versul 6 din „Cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lipsă de generozitate față de oamenii de talent. Aceeași corespondență există între versul 5 al poemului din 1916 și versul 5 al celui din 1929: „...Dar vai acei învinși, pe veci pierduți...” și, respectiv, ” O, genii întristate care mor”. în fine, similitudinile pot fi extinse comparînd versul 4 din „Vobiscum” („Și de nimic, pe lume, nu tresar”) cu versul 2 din „Cu voi...”, „Pierdut să te retragi nepăsător”, amîndouă concluzive și, aparent, dintr-un gen de hotărîri comun cu cel din „Glossa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lungit, umflat, îngroșat. La el efortul e invers: de restrîngere, de concentrare. Unele din gesturile lui Bacovia receptate ca fiind ciudate se întîlnesc, neașteptat, la inși din altă generație și din altă țară: de pildă, aversiunea față de oglinzi. Dincolo de surpriza similitudinii, faptul vine să-i probeze autenticitatea. Eu m-am îndoit o vreme că Bacovia, autorul „Poemei în oglindă”, a putut într-un anumit moment să urască oglinzile, nemaivoind să se privească în ele. Argumentul meu era simplu: cînd credem că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]