89,574 matches
-
asupra celor 58 de bombardiere, din Grupurile 44 și 98, ce au avut ghinionul sa-l întâlnească în drumul lor către țintele „Alb IV” (rafinăriile Astra Română și Unirea Orion) și „Alb V” (rafinăria Columbia Aquila). Și pentru că adeseori o simplă statistică se poate dovedi a fi încărcată de cinism, documentul ce a stat la baza scurtei rememorări a „Valului Nimicitor” ce s-a abătut asupra Ploieștiului la 1 August 1943 se încheie cu câteva rânduri ce redau, în cifre mai
1 August 1943 – Un „Val Nimicitor” loveşte complexul feroviar Ploiești! [Corola-blog/BlogPost/94060_a_95352]
-
sunetul Kha! pietŕ vino să te văd - știu că bați în poartă cu o boare de vânt; nopțile-mi sunt numărate, zilele-mi sunt și sunetul lumii primordial bate cu egalitate în tâmpla secretă a casei, dar am o ubicuitate simplă pe care-o măsoară pământul: știi cum îl duc eu pe brațe, cum rănile lui, la războaie, prin mâinile mele trec și fac alte răni sub prea bătutele cuie și, Doamne, nu-i nimeni între Răsărit și Apus decât singură
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
Limitele rescrierii, p. 308). Despre limitele intervenției proprii vorbește, însă, scriitoarea în Postfața citată la Dimineață pierdută, acolo unde arată că îi displace autorul "care intervine cu o crasă indiferență în destinul personajelor: din făpturi vii, ele devin pe loc simple marionete" (p. 358). Deși cărțile nu sînt pe deplin încheiate, ci, asemenea oamenilor, rămîn în mișcare, în lucru, există, iată, o autonomie a personajelor (dată de viața însăși) pe care scriitorul este dator să o respecte. în Cele două Românii
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
alternez romanele cu proza scurtă, deși mă simt mult mai confortabil în spațiul romanului" (p. 306). Cele două volume de proză scurtă (Dăruiește-ți o zi de vacanță, București, Cartea Românescă, 1979 și, la aceeași editură, Vară-primăvară, 1989) depășesc, însă, simpla valoare experimentală. Reunind texte de dimensiuni diferite (de la schiță la nuvelă), aceste cărți intermediare au fost ele însele foarte bine primite de critică. Recenzînd, spre exemplu,Vară-primăvară (din nuvela cea mai lungă a volumului, întîlnirea, se va dezvolta romanul omonim
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
Blandiana o dimensiune atemporală care, refuzând atât biografismul cât și artificialitatea, consacră actul poetic ca mit creator" apreciază Bruno Mazzoni. "Recuperarea lecției moderniste" de către generația lirică din care face parte Ana Blandiana, constată traducătorul italian, a însemnat nu numai "o simplă revoltă generaționistă", ci și o "reacție morală, chiar mai mult decât una explicit politică, la obsesia realismului (socialist)" și mai ales "o clară opțiune estetică". În acest sens, ar fi fost binevenit dacă Biancamaria Frabotta și Bruno Mazzoni ar fi
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
își dă toată viața pentru a mă apăra, pentru a mă organiza, pe mine cel ce cade, pe mine care sunt haos. Acum vreo patru ani, Ștef., prietenul meu, cînta, la beție, un cîntec popular, sfîșietor: un plînset al bătrîneții, simplu și dezolant. (Bătrînețe, haine grele; etc.) în noaptea aceea, mi-aduc aminte, am avut un coșmar. M-am visat bătrîn, îmbătrînit deodată, viața, tinerețea, alunecate printre degete. Era o disperare fără nume. M-am trezit, în dimineața însorită, plîngînd de
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
însuți". Se mândrea că fusese studentul lui Iorga și că-și luase doctoratul cu Magna cum laudae. Îl aștepta o promițătoare carieră diplomatică, retezată însă pentru totdeauna de regimul comunist, care-i furase ani buni din viață. Fusese zvârlit ca simplu corector de tipografie într-o lume aproape militarizată, feroce, unde, mărturisea mai târziu, ideea sinuciderii îl ispitise nu o dată. Din acel infern îl salvase Dan Hăulică, numindu-l secretar, apoi secretar general de redacție la Secolul. Un gest pe care
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
Iordan Chimet Poate nu e o simplă întâmplare evocarea de astăzi - Ajunul Crăciunului 2004 - a unei cărți, Antologia Inocenței, apărută în Ajunul altui Crăciun, în urmă cu un sfert de veac, în 1972: din nefericire, an de tristă memorie pentru vulnerabila societate de atunci, încolonată, încă o dată
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
lumii: Inocența. Când în 1965, cel ce iscălește amintirile de față a putut reintra, datorită Destinderii, cu atâția din colegii săi de generație și alături de supraviețuitorii generațiilor mai vârstnice, în viața culturală - ar putea spune chiar, în viață, pur și simplu - s-a întrebat cu ce să înceapă. Înainte de toate, dorea să transmită publicului de care fusese despărțit timp de două decenii atroce, bucuria de a fi, din nou, împreună, de a elimina spaima și ura, care pustiise sufletul societății în
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
integratoare. Atât de discordante sunt cele trei voci angajate în dialog, încât e greu de imaginat că ele se vor contopi vreodată în armonia ansamblului, așa cum o cere arta contrapunctului. Să nu fie deci proiectatul concert de Bach decât un simplu pretext pentru reușita unei sindrofii de parveniți? Disonanțele par să atingă culmea cu ocazia decesului neașteptat al Siei, tocmai în preziua concertului. în urma septicemiei provocate de un avort, aceasta moare în indiferența tuturor, inclusiv a propriilor părinți. Vestea morții ei
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
prestigiul în ochii noștri, faptul se datorește, într-o măsură importantă, prezenței neîntrerupte la catedră a profesorului Iorgu Iordan. El este primul dintre aceia care au întruchipat pentru noi ideea de școală, materializată în cîteva trăsături importante. Școala presupune, alături de simpla existență a unui magistru înconjurat de discipoli, stabilirea între ei a unor legături durabile, în egală măsură intelectuale și afective. Școala presupune un sentiment activ al continuității, certitudinea că munca ta se adaugă unor eforturi anterioare și că va fi
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
lui George Corbu transcrierea ultimei strofe din Colind pentru vînători de munte: "Prin zăpezi cît teancul/ Cum ne-a prins Crăciunul/ Colindăm cu tancul și urăm cu tunul", care în ediția mea apare "Prin zăpezi cît tancul". "Să fie o simplă greșeală de tipar?" se întreabă Corbu. Este, răspunde subsemnata. Observ însă că rima teancul/ tancul este la fel de nefericită ca și monorima strigătoare la cer după G. Corbu, tancul/ tancul. Nici în privința judecăților de valoare opinia mea nu coincide cu aceea
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
sub teoria caducă a unui conservatorism lingvistic perdant (recunoscut ca atare), fie sub masca unei adversități doctrinare dintre "Sburătorul" și "Viața românească", dintre E. Lovinescu și G. Ibrăileanu sau D. Caracostea. Gala Galaction era revizuit din start, de la debut, pentru simplul motiv că valoarea lui fusese legitimată prin Premiul Academiei. În cazul lui Gala Galaction, E. Lovinescu practică o revizuire umorală, nu estetică. E singura excepție de acest fel în programul lui de revizuiri.
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
mai intru, decât ca să depun flori. Acolo obișnuiam să stăm la taifas, fumând idei, trăgându-le adânc în piept - eu, lacomă, timidă, orgolioasă, încă rezistând chemării brutale a poeziei, încă sperând că se mai poate renunța, pentru o viață domestică, simplă, iresponsabilă. Tu - în ciuda anilor - tânăr până la bășcălie și hohot, bravând Moartea cu câteva pilule în care-ți puseseși credința, perfect gospodar de cuvinte, exhalând vălătucii rotunzi ai ideilor, cu precizie, ca eu să-i prind ca pe niște colaci de
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
invitat, și ai o stare în care lumina din tine se îndoiește, și așa apari,dintr-o îndoială a luminii, și vezi, în sfîrșit, secretul, bun de aruncat ești, între cîini, între hiene și chiar secretul din tine e o simplă îndoială a luminii, și-așa, toate se întocmesc Trupuri și voci, trupurile se văd, vocile șușotesc, ai zice, un cimitir, și chiar așa, vezi și și auzi cu greutate, iubiții vii și iubitele moarte ori iubiții morți și iubitele vii
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
timpurile revolute, trebuie să fie înzestrat cu harul orfeic; numai forța magică magnetică a cântecului legendarului poet poate da viață veacurilor de altădată și evoca figurile care, în aparență doar, au fost înzestrate cu putere, dar, în realitate, au fost simple "fantasme", expresia evidentă a neputinței; "legenda vremilor" intonată de cântecul orfeic este dominată de "durere", deoarece trecutul constituie dovada categorică a caducității în universul creat. În ciuda nenumăratelor interpretări poetice conferite de-a lungul a peste două milenii de istorie literară
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
dar este tot ceea ce pot spune eu pe nerăsuflate. Completări rămîn în număr infinit. Sper că, prin cele așternute pe hîrtie pînă acum, ,portretul artistului la 80 de ani" se transformă, în lumina aceleiași acronii, în ,protretul artistului", pur și simplu.
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
responsabilități și de măști. Ultima poveste, în care firele încep, în parte, să se mai înnoade, unde aflăm că Andrei se căsătorește cu Maria, de care fusese vorba înainte, este una a rătăcirilor, a abandonului, consemnarea fidelă a unei vieți simple și imprevizibile. "Vagi pictori, vagi poeți, vagi critici", oameni fără destine clare și fără un loc precis, compun o a treia lume, nici "bună", nici declasată de tot, dar energic respinsă de Arabela în numele "aversiunii burgheze față de tot ce nu
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
imprevizibile. "Vagi pictori, vagi poeți, vagi critici", oameni fără destine clare și fără un loc precis, compun o a treia lume, nici "bună", nici declasată de tot, dar energic respinsă de Arabela în numele "aversiunii burgheze față de tot ce nu era simplu și curat." Respinsă, de fapt, în numele unei etici aparte, aceeași care străbate rîndurile din Cumam devenit huligan: "nu vom plăti vreodată destul de scump dreptul de-a fi singuri, fără jumătăți de amintiri, fără jumătăți de afecțiuni, fără jumătăți de adevăruri
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
transformă kafkian într-un "palid felinar de alee", de brațul căruia prințesa Logica se spînzură cu un fular de mătase. Dar, cu totul inexplicabil, în procesul verbal dresat de un procuror imbecil obiectul cu pricina este menționat doar ca o simplă "cravată de cînepă". Paradisul suspinelor - considerat de T. Vianu opera cea mai semnificativă a "fantazistului", străbătută de deliruri erotice într-o "atmosferă de halucinantă lubricitate" (Perpessicius) se apropie mai mult de stilul tenebros, oniric al lui Vinea - admirator și traducător
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
autograf. Nu-mi doream o dedicație personală și de altfel nici nu-mi rostisem numele, iar Minulescu, luat de șuvoiul vorbelor, nu m-a întrebat cum mă cheamă. I-am declarat că mi-ar face plăcere să-mi transcrie o simplă strofă. Revenit la o atitudine binevoitoare, chiar amicală, a vrut să știe ce prefer. Uitându-mă instinctiv spre fereastră, privirea mi se opri pe geamul stropit cu lacrimile cerului. Ploaia se întețise. Așa că i-am indicat faimoasa Acuarelă. Cu cerneală
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
în alcovuri de piatră, / îngânând cântecul celor vii, / privighetori de tămâie. // Zadarnic mâinile lor de argint / alungă roiul frunzelor / de pe fețe. // Netrebnici sunt morții solemni, / morții sociali neîndurându-se / să se părăsească pe sine. // Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului, / o expirație calmă / a celui care trăind prea adânc / deodată uită viața. Fiecare element din această invocație morții ar merita o "descifrare" răbdătoare, fiecare vers duce spre sens. Mișcarea strofei finale cuprinde o extraordinară sugestie : de vreme ce moartea
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
capului, / o expirație calmă / a celui care trăind prea adânc / deodată uită viața. Fiecare element din această invocație morții ar merita o "descifrare" răbdătoare, fiecare vers duce spre sens. Mișcarea strofei finale cuprinde o extraordinară sugestie : de vreme ce moartea este o simplă întoarcere a capului, cum să nu ne gândim la mitul lui Orfeu? El vrea poate să se asigure că soția sa, smulsă de el din lumea morților, îl urmează în drumul spre lumina zilei. Orice om - pare a spune Grigurcu
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
ia el înainte pentru a o scoate pe ea la lumină; în drum, credința în ființă slăbește, ea nu ne mai urmează poate... Împletirea cu mitul elin nu-l va fi preocupat pe Gheorghe Grigurcu, de unde "expirația calmă", ce marchează "simpla întoarcere a capului", și forța senină a verbului "uită". Mai aproape rămân basmele populare, unde apa moartă dă pieirea prin uitare, iar apa vie - dacă și ea există - șterge uitarea morții ca pe un somn greu. O imagine a apei
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
intuite, iar nu de vreo cimilitură de nedezlegat. Precum la alți poeți importanți, "vocile" liricii lui Gheorghe Grigurcu se cuvin a fi ascultate toate, în unitatea lor de ansamblu. Iată, în Iarba, o deviere/confundare de impresii vizuale și auditive, - simplă, fericită, îmbătătoare: De-a lungul câmpiei / călătorind călătorind / o iarbă asurzitoare ca un tren. Iată și o mult citată artă poetică, centrată pe un gest de scriptor practicat secole la rând - dispărut în ultimele două-trei decenii : a usca o foaie
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]