4,167 matches
-
guvernamentală specializată pe care o consideră legitimă sau ilegitimă, dar relația este esențialmente pasivă și comunitățile participative, care urmează un model cultural în care membrii tind să fie explicit orientați către sistem ca întreg și către un rol activ al sinelui, "deși sentimentele și evaluările unui asemenea rol pot să varieze de la acceptare la respingere. Dacă primul tip cel al comunităților parohiale corespunde modelului originar, următoarele două sunt, datorită potențialului de individualizare pe care-l presupun, forme contemporane. Diferențele dintre comunitățile
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
patternuri ale comportamentului social care dau indivizi competenți din punct de vedere social, deci capabili să producă efectele dorite asupra celorlalți (Moscovici, 1998). Și în structura competențelor sociale intră elemente cum ar fi: asertivitatea, comunicarea verbală și nonverbală, empatia, prezentarea sinelui etc. (Argyle, 1984, 1989, 1991; Shure, 1981; Wine & Smye, 1981; Spence & Shepherd, 1983; Hollin & Trover, 1986; Spitzberg & Cupach, 1989). Există în literatură o serie de opinii privind competențele pe care trebuie să le dețină un manager eficient, cu specificarea că
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
în patru părți, fiecare capitol fiind divizat la rândul lui în mai multe capitole. Prima parte a cărții este destinată prezentării elementelor teoretice, a abordărilor și conceptelor din domeniul avut în vedere, a concepțiilor referitoare la teoria învățării și construcția sinelui, ca și celor cu privire la autodezvoltarea în organizații. În capitolul întâi, profesorul John Burgoyne, psiholog specialist în problemele învățării, face o trecere în revistă a paisprezece dintre cele mai importante curente, perspective de abordare a învățării. Se cunoaște că există o
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
largă asupra acestor teorii, cât și acela de a-l ajuta să se încadreze rapid și eficient în aceste concepții. Este prezentată fiecare teorie cu conceptul său despre sine, pornind de la clasica teorie a condiționării, cu viziunea ei mecanicistă asupra sinelui, și până la realismul critic, curent filosofic cu o viziune a sinelui hermeneutic, un sine care reflectează asupra lui însuși și încearcă să devină conștient de sine și de lumea din care face parte. Scopul final al prezentării acestor teorii este
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
să se încadreze rapid și eficient în aceste concepții. Este prezentată fiecare teorie cu conceptul său despre sine, pornind de la clasica teorie a condiționării, cu viziunea ei mecanicistă asupra sinelui, și până la realismul critic, curent filosofic cu o viziune a sinelui hermeneutic, un sine care reflectează asupra lui însuși și încearcă să devină conștient de sine și de lumea din care face parte. Scopul final al prezentării acestor teorii este identificarea implicației lor în practică, în încercarea de a facilita învățarea
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
-și înțeleagă rolul în viață. Este descrisă și o aplicație a teoriei lui Jung în lumea organizațională precum și o serie de instrumente care ajută la dezvoltare. Autoarea argumentează faptul că și cultura organizațională joacă un rol important în procesul dezvoltării sinelui prin competiție și risc, organizația trebuind să îi încurajeze și să îi susțină pe oameni în acest proces. Autodezvoltarea în organizații înseamnă a învăța despre noi de la alții, prin interacțiunea cu aceștia și prin competiție și emulație. În capitolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
prin fapte-eveniment, prin revelația și trăirea la limita a clipei. În genere, tot ceea ce se subscrie retoricii se susține prin revenirea la ideea centrală, ideea-cadru a discursului narativ, aceea prin care dinastia miturilor fondatoare ale eului corespunde, în fond, recompunerii sinelui datorită imaginilor ce definesc universul interiorității umane, în suficiente situații-limită, provocări ale destinului, sau paradoxuri. Om al complexelor pe care le ascunde cu grijă, și al tuturor dezvăluirilor, personajul categorial se construiește gradat că un personaj-emblemă creat în subtext, un
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
psychology: No. 45. Coverage of contributors in histories of psychology”, Psychological Reports, 61, pp. 343-350. Zusne, L., Dailey, D.P. (1982), „History of psychology texts as measuring instruments of eminence in psychology”, Revista de Historia de la Psicologia, 3, pp. 7-42. Creativitatea, sinele și mediul Creativitatea și cunoașterea: confruntarea teoriilor Robert W. Weisberg O parte importantă a cercetării în domeniul creativității a fost evoluția teoriilor despre mecanismele care stau la baza gândirii creative. Au apărut teorii moderne ale gândirii creative, ce abordează subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
artificial privește controlul ca o putere, iar modestia ca o slăbiciune. El tinde să creeze poziții fixe sau poziții de conflict. Managerul natural privește modestia ca o putere. În consecință, controlul natural este realizat prin asumarea riscului unui control destins. Sinele și managementul Autoafirmarea și autoperfecționarea Managerul artificial crede În supraviețuirea celui mai bine adaptat. Pentru el, lumea este formată din Învingători și Învinși. Competiția este doar cu sine Însuși și capătă forma autoperfecționării. Pentru managerul natural victoria este un noneveniment
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
Mântuitorul -, să se lepede de sine, să‑și ia crucea sa și să‑Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Deci o primă condiție pe care o reco‑ mandă Domnul oricărui creștin ostenitor, imitator și urmă‑ tor al Său este lepădarea sinelui egoist și luarea benevolă a crucii. „Să se lepede de sine” Înseamnă lepădarea de omul cel vechi, de Înclinările spre rău, de sinele egoist și păcătos, de filavtie, adică de dragostea excesivă față de trup și de plă‑ cerile lui, de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pe care o reco‑ mandă Domnul oricărui creștin ostenitor, imitator și urmă‑ tor al Său este lepădarea sinelui egoist și luarea benevolă a crucii. „Să se lepede de sine” Înseamnă lepădarea de omul cel vechi, de Înclinările spre rău, de sinele egoist și păcătos, de filavtie, adică de dragostea excesivă față de trup și de plă‑ cerile lui, de toate faptele lui păcătoase, precum și de vorbele impudice, de consimțirea cu gândurile josnice, licențioase și malițioase, de idiosincraziile proprii, de gesturile egoiste, egocentriste
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
rânduiește pentru noi și pe cele mici și pe cele mari, urmează că nu putem suferi ceva fără voia lui Dumnezeu și că nici una din suferințele noastre nu este spre vătămarea noastră sau spre ceva asemănător”226. Însă, la lepădarea sinelui păcătos și la asumarea crucii pentru Întreaga viață, Mântuitorul a adăugat Încă ceva : „să urmeze Mie”. A urma lui Hristos implică În primul rând cunoașterea Învățăturii Evangheliei Sale și raportarea tutu‑ ror gândurilor, cuvintelor și faptelor noastre la preceptele 188
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sau a delirului și sub influența uneori manieristă a practicilor suprarealiste. Diversitatea haotică, hazardul combinațiilor constituie încă de acum o dimensiune a „irealității”. Viața apare ca un „umblet” printre șiruri de lucruri, sub cerul nedefinit, insensibil, o rătăcire prin lumea sinelui. Poetul propune un corectiv acestei veșnice evanescențe a existenței, imaginând „materializări” ale timpului, ale febrei, visului, amintirilor în obiecte care să eternizeze clipa. Poate cea mai plastică imagine a unei stări onirice ca soluționare a impactului dintre conștiință și viețuire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
se cere atenție, trezire din somnul iluziei În care ne-am afundat. Suntem atât de ancorați În material, În propriile vise din realitatea noastră Încât am devenit ca niște roboței care-și execută treaba dar care au pierdut contactul cu Sinele Superior, cu miracolul care se cheamă viață. Pentru că viața presupune trăirea În prezent, presupune să fii conștient de tot ceea ce ți se Întâmplă În fiecare clipă, de toate minunile care vin spre tine dar pe care nu le vezi deoarece
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
se implice total În ceea ce fac și să umple cu bucurie acțiunea lor,dar În același timp știu și să se detașeze. Vindecarea presupune pe de o parte alinarea rănilor noastre sufletești, iar pe de altă parte restabilirea contactului cu Sinele nostru, manifestarea darurilor ascunse În inima noastră. Astfel vom reuși să dăm curs vieții pentru care am fost creați, o viață Împlinită, o viață trăită conștient. Când am pierdut contactul cu sufletul nostru? Când am pierdut darul nostru? Am să
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
Țăranului polonez în Europa și America: 1918-1920), a fenomenelor urbane, delincvente sau comunitare sau asupra legăturii dintre culturi și practici sociale merită o atenție particulară. Aceștia acordă un loc important discursurilor și interacțiunilor dintre actori în geneza formelor simbolice, a sinelui și a societății. Vom reflecta, în sfîrșit, asupra scrierilor lui Alfred Schütz (Le chercheur et le quotidien. Phénoménologie des sciences sociales, trad. fr., Paris, Klincksieck, 1987), Peter Berger și Thomas Luckman (La Construction sociale de la réalité, trad. fr., Paris, Klincksieck
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
tranziția spre economia de piață într-o fostă țară comunistă (Negură). Observarea identității colective și individuale ar putea forma în sine un paragraf special. Relațiile intergrupale (Doise, Tajfel) constituie un capitol de bază al acestei tematici, la fel ca reprezentarea sinelui (Codol; Faucheux și Moscovici), a prieteniei sau sentimentelor (Amerio și De Piccoli; Maisonneuve și Lamy), a propriului grup (Kaës), a națiunii și a Europei (De Rosa; Echebarria Echabe; Tapia) sau a relațiilor interculturale (Simon, 1998). Să subliniem importanța experimentelor fondatoare
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
între grupuri ilustrează, prin nume-roase rezultate (Doise sau Lemaine; Sherif, Tajel sau Turner), tendința, prezentă la toți subiecții, de a supraestima caracteristicile propriului colectiv și de a le subaprecia pe cele ale altora, pentru a păstra o percepție pozitivă asupra sinelui și a anturajului propriu. Reprezentările sînt în acest caz emanații culturale ale comunității, care consolidează aceste forme de categorizare și sentimentul de apartenență al indivizilor, cîteodată chiar prin conduite de conformism superior de sine (efect descris mai ales de Jean-Paul
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Paris, Mouton/Bordas, 1969). Diferite lucrări, în Statele Unite, au confirmat existența acestor predicții creatoare și a consecințelor stigmatizante ale prejudecăților (K. Gergen și M. Gergen, Psychologie sociale, trad. fr., 1984, Saint-Laurent, Vigot, pp. 118-120). Studiile despre efectele reprezentării sarcinii, grupului, sinelui, celuilalt sau a partenerului (Abric, 1970, 1971; Apfelbaum, 1967; Codol, 1968, 1970) au permis explorarea funcționării altor aspecte ale aceluiași mecanism. 2.2.2. Zăcăminte de cunoștințe maleabile Prin caracterul lor generic și prin specificul de "depozite de cunoștințe" diseminate
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
androginie psihologică, care ar fi legată de apariția autonomiei și de ideea de independență individuală față de regulile rolului în apartenența la un grup. Rezultă, pentru acest tip de individ, o mai bună adaptare la sarcini, o dezvoltare mai pragmatică a sinelui, o înțelegere simetrică a raporturilor "bărbați/femei" și o depășire a frontierelor între aceste ansambluri. Definirea personalității androgine a fost, inițial, operată pe baza inventarului rolurilor sexuale (Bem, 1974 și 1979). Prin acest procedeu, se adună autodescrieri ale subiecților, fără
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
să accepte și să integreze percepția despre ei înșiși pe care dominanții le-o transmit. În cazul "intuiției feminine", vom considera că femeile dezvoltă, prin această modalitate, o cunoaștere implicită și practică a dominantului (personalizare, forme diverse de afirmare a sinelui etc.). În definitiv, reflecția se deplasează de la noțiunea de schemă de gen la cea de relație de dominare sau de putere. În acest fel, împlinirea, în grad mai mare, a conduitelor androginice la bărbați față de femei este o ilustrare a
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
și evenimentele nu ne sunt indiferente și că, la un moment dat, apare necesitatea unei semnificări, a unei clasificări și a unei ierarhizări a acestora. Omul ființează sub semnul măsurii și al comparației cu anumite repere, cu alții și cu sinele. În plus, întreaga noastră viață se constituie și într-un șir de examene pe care încercăm să le trecem mai bine sau mai rău. Cum este și firesc, practica educațională presupune numeroase prilejuri de convertire a acestor nevoi funciare, desfășurând
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
1. Stima de sine: definiții și modele interpretative 1. 1. Perspective în definirea stimei de sine Stima de sine reprezintă componenta evaluativă a sinelui și se referă la trăirea afectivă, emoțiile pe care le încearcă persoana atunci când se referă la propria persoană. Stima de sine reprezintă o evaluare pe care o facem despre noi înșine și care poate avea diferite forme (globale sau multidimensionale
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
se simt competenți în domeniile în care cred că reușita ar fi importantă și de asemenea sunt capabili să considere ca având o importanță mai mică domeniile în care se simt mai puțin competenți. Ei reușesc să anuleze discordanța dintre Sinele ideal și Sinele real. Cu cât această discordanță dintre Sinele ideal și cel real este mai mare, cu atât stima de sine are un nivel mai scăzut Pe de altă parte, o persoană are mai multe identități, fiecare asociată unui
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
în domeniile în care cred că reușita ar fi importantă și de asemenea sunt capabili să considere ca având o importanță mai mică domeniile în care se simt mai puțin competenți. Ei reușesc să anuleze discordanța dintre Sinele ideal și Sinele real. Cu cât această discordanță dintre Sinele ideal și cel real este mai mare, cu atât stima de sine are un nivel mai scăzut Pe de altă parte, o persoană are mai multe identități, fiecare asociată unui anume rol (de
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]