6,584 matches
-
și contra cugetătorului, fără comentarii, lăsînd - precizează dsa - cititorului să-și facă singur o idee despre controversă. Primul volum era consacrat opiniilor despre tînărul Eliade exprimate în anii treizeci. Al doilea volum (ediție), a apărut în 1999, transformă pluralul în singular, intitulat fiind "Dosarul" Eliade, adăugîndu-i-se și un subtitlu "Cu cărțile pe masă". Obiectul acestui de al doilea volum îl constituie opiniile exprimate, în jurnalul său, publicat în românește în 1996 și recent în limba franceză, de Mihail Sebastian despre prietenul
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
Sydney, turneul a fost organizat și condus de un om special care, deși plecat din țară în 1964, face enorm pentru România: profesorul Eugen Ionescu. Și este pentru prima oară cînd pune la cale turneul unui teatru profesionist, prezență aproape singulară pentru comunitatea noastră de români. De ce spun asta? Pentru că la Melbourne, în cadrul Festivalului internațional de teatru, a jucat acum aproape șase ani Teatrul Național din Craiova cu Titus Andronicus al lui Silviu Purcărete. Atunci, comunitatea nu a fost implicată direct
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
alte sporturi unde răspunsul trebuie dat în funcție de acțiunile coechipierilor și adversarilor. 2) Viteza de execuție, este dată de timpul consumat de la începerea efectuării unui act sau a unei acțiuni motrice până la terminarea acestora. Ea se referă în special la mișcările „singulare”, „separate”. 3) Viteza de repetiție, este de fapt o variantă a vitezei de execuție și se referă la efectuarea aceleași mișcări într-o unitate sau interval de timp prestabilite. Ea vizează frecvența unei mișcări pe o unitate de timp. 4
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
îndoiri și întinderi ale brațelor, ale trunchiului, ale picioarelor; răsuciri ale gâtului, ale trunchiului; rotări ale capului și ale brațelor; Postura corectă. 3. Calitățile motrice de bază Viteza (viteză de reacție la stimuli vizuali, viteză de execuție în acțiuni motrice singulare, viteză de deplasare pe direcție rectilinie). Îndemânarea (coordonarea acțiunilor motrice realizate individual). Forța (forță dinamică segmentară). Rezistența (rezistență generală la eforturi aerobe). 4. Deprinderi motrice de bază Mers (mers obișnuit cu ținută corectă și coordonare de brațe, mers cu păstrarea
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
ARMONIOASĂ prelucrare analitică a aparatului locomotor; mobilitate articulară; reflexul de postură; prevenirea instalării atitudinilor deficiente; educarea actului respirator. III. CALITĂȚI MOTRICE DE BAZĂ 1. Viteza viteza de reacție: la stimuli vizuali; la stimuli auditivi. viteza de execuție: în acțiuni motrice singulare; în acțiuni motrice cu obiecte portative. viteza de deplasare: pe direcție rectilinie; cu schimbări de direcție. 2. Îndemânarea coordonarea segmentelor față de corp; manevrarea de obiecte. 3. Forța forță dinamică segmentară; forță segmentară în regim de rezistență. 4. Rezistența rezistență cardio-respiratorie
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
analitică a aparatului locomotor; mobilitate și stabilitate articulară; educarea actului respirator; prevenirea instalării atitudinilor deficiente. III. CALITĂȚI MOTRICE DE BAZĂ 1. Viteza viteza de reacție: la stimuli vizuali; la stimuli auditivi; la stimuli tactili. viteza de execuție: în acțiuni motrice singulare; în relație cu parteneri și adversari. viteza de deplasare: pe direcția rectilinie; cu ocoliri de obiecte; cu manevrarea unor obiecte. 2. Îndemânarea coordonarea acțiunilor corpului în spațiu și timp; coordonarea acțiunilor cu obiecte și la aparate; coordonarea acțiunilor cu partener
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
corectarea atitudinilor deficitare și a deficiențelor fizice; respirație în diferite tipuri de efort; solicitări cardio-vasculare la eforturi diferite. III. CALITĂȚI MOTRICE DE BAZĂ 1. Viteza Viteza de reacție: la stimuli vizuali; la stimuli tactili. Viteza de execuție: în acte motrice singulare; în acte și acțiuni motrice cu obiecte portative; în relație cu parteneri și adversari. Viteza de deplasare: cu schimbări de direcție; cu manevrarea unor obiecte. 2. Îndemânarea coordonarea segmentelor față de corp; coordonarea acțiunilor corpului în spațiu și timp; coordonarea acțiunilor
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
și european, romanul fiind afiliat Metamorfozei lui Franz Kafka ori „pasajelor letale” din Jens Peter Jacobsen și Rainer Maria Rilke. Referințe oculte, o onomastică aproape transparentă, cohorte de aluzii la mai-marii zilei din dictatura ceaușistă, exerciții de dexteritate fabulatorie, drame singulare cu valoare de destin etnic, nu fără un pigment ludic, toate acestea nu pot ascunde „fenomenologia letalului”. Cum remarca Ion Vartic, prozatoarea „devine un anatomopatolog îndurerat și patetic, precis și crud însă, care descrie cu minuție «priveliștea cadavrului uman» încă
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
postume s-au dovedit rezistente la trecerea timpului, interpretarea propusă aici se distinge prin empatia abordării și ambiția de a trece dincolo de text - unul insolit în literatura noastră din anii comunismului - în conturarea profilului spiritual și moral al unei personalități singulare și ea în epocă. Discutând Jurnalul..., dar apelând adesea și la corespondență pentru a stabili delimitări, complementarități ori continuități, eseista se plasează în umbra textului, dar în interiorul epocii radiografiate de el, comentând în cunoștință de cauză contextul scrierii: plasează accente
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
din cauza lui «teo» care o surplombează)”. Cu dezbaterea asupra celui de-al patrulea fel al lui a avea: „avutul-lucru”, colocvialul abordează socialul. Cum ar putea fi proporționat a avea „în funcție de nevoile ireductibil individuale (ba chiar punctuale) caracteristice fiecărui a fi singular”? Amplă și complexă, analiza structurii instituționale a „întreitei lumi contemporane”, cu insistență asupra sistemului socialist, stabilește că instituțiile „își propun exact inversul a ceea ce ar trebui să-și propună: își propun anume să-l organizeze pe a fi în funcție de interesele
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
scrierile eseniene. În aceste scrieri și mai ales în Testamentele celor doisprezece patriarhi apare foarte frecvent o expresie sinonimă: „duhul” sau „duhurile de amăgire”. Am putea întocmi un dosar de dimensiuni reduse cu privire la această problemă, abordând cele două variante, de singular și de plural. Un singur duh, paradigmatic, al rătăcirii. Acesta este înfățișat permanent în opoziție cu un alt duh, cel al adevărului, cum se întâmplă, de exemplu, în Regula comunității, III, 18‑IV, 26. În acest text, normativ pentru comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
patriarhului Avraam. Să revenim însă la epistola noastră. Fragmentele pe care le‑am citat anterior sugerează faptul că Ioan vorbește de tradiția Anticristului ca despre o tradiție bine cunoscută destinatarilor săi. Cu toate acestea, el nu vorbește despre un personaj singular, bine definit, ci despre „mai mulți anticriști”, proveniți din sânul comunității. Aceștia se caracterizează, în primul rând, prin discursurile lor mincinoase, înscriindu‑se astfel pe linia falșilor profeți. Termenul „Anticrist” apare pentru prima dată, și acest lucru trebuie accentuat, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și adaugă personajului colectiv sau individual din prima epistolă o singură trăsătură nouă - capacitatea de a‑i amăgi pe creștini. Autorul folosește aici alternativ și fără o distincție clară cele două forme - pluralul (©ϑ4 Β≅88≅ℜ Β8ς<≅4) și singularul (® Β8ς<≅Η 6∀ℜ ® <ϑ∴ΠΔ4Φϑ≅Η). Α8ς<≅4 se traduce îndeobște prin „amăgitori”, „înșelători”. În unele texte antice, el apare cu sensul de „șarlatan”, „individ care are obiceiul de a trage lumea pe sfoară”. Dar, sensul primordial al cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
el însuși un „amăgit”, un „rătăcit” care, incapabil de a se menține sau de a intra pe orbita normală, naturală, îi amăgește printr‑o pseudocredință pe cei din jurul său. Așadar, în epistolele ioanice apare pentru prima dată, cu formele de singular și de plural, denumirea „Anticrist”. Folosit la singular, termenul desemnează un personaj metafizic și eshatologic deopotrivă, similar celui din scrierile pauline. La plural, el desemnează schismaticii care se situează în opoziție dogmatică cu membrii „dreptcredincioși” ai comunității. Așadar, „Anticristul” apare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de a se menține sau de a intra pe orbita normală, naturală, îi amăgește printr‑o pseudocredință pe cei din jurul său. Așadar, în epistolele ioanice apare pentru prima dată, cu formele de singular și de plural, denumirea „Anticrist”. Folosit la singular, termenul desemnează un personaj metafizic și eshatologic deopotrivă, similar celui din scrierile pauline. La plural, el desemnează schismaticii care se situează în opoziție dogmatică cu membrii „dreptcredincioși” ai comunității. Așadar, „Anticristul” apare cu aceste însușiri: mincinos, fals profet, amăgitor. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din urmă de‑a lungul secolelor. Drept dovadă, textele unor istorici ca Eusebiu (Cron. pentru anul 2149), Ieronim (Com. Dn. 9), Orosiu (Hist. 7, 13). Considerând adevărată teza lui Bauckham, am putea afirma că Anticristul creștin, sub forma unui personaj singular, cu toate trăsăturile specifice, s‑a format pornind de la o figură istorică, anume Simeon bar Kosiva. Teza lui Bauckham nu se sprijină pe elemente și date istorice de necontestat, ci pe anumite informații și trimiteri de ordin teologic. În general
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
are locul” (Com. Mt. ser. 42). Ceva mai departe, în Com. Mt. ser. 47, Origen rezumă, printr‑un mic excurs teoretic, interpretarea pe care o dă figurii Anticristului. În același timp, el oferă o explicație plauzibilă dublului caracter al personajului: singular și colectiv. Matei vorbește de un singur Anticrist, în timp ce Ioan se referă la o multitudine de anticriști. În ochii alexandrinului, contradicția, aparentă, se limpezește în distincția gen‑specie. Considerat ca gen, Anticristul este unic; ca specie, el este multiplu: tamquam
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Heliam inimicum esse Romanis (vv. 849‑850). La rândul lor, senatorii îl conving pe Nero, prin daruri și rugăminți, să‑l ucidă pe profet, aducându‑i învinuirea de trădare a religiei tradiționale. Nero poruncește ca profeții (Commodian trece aici de la singular la plural; cf. Apoc. 11) să fie aduși uehiculo publico la Roma și să fie „sacrificați” neîntârziat. Ulterior, el declanșează persecuția împotriva Bisericii. Reacția divină nu se lasă așteptată: potrivit Apoc. 11,13, a zecea parte a orașului este distrusă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lor vor fi, într‑o formă sau alta, reluate și revalorizate de episcopul Hipponei, după cum vom vedea. Tertulian Începem cu Tertulian, care, în polemicile sale cu păgânii, cu iudeii și cu ereticii, menționează de nenumărate ori numele de Anticrist, la singular sau plural. Polemica antipăgână Tertulian este întâi de toate un pamfletist și, ca atare, consideră firesc să‑și strivească adversarii prin epitete de o violență care, venind din partea unui autor creștin, pare șocantă. Acuzațiile sale împotriva moravurilor și instituțiilor păgâne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care va preceda veritabilul Anticrist de sorginte iudaică. Pe de altă parte, Părinții conferă Anticristului un sens colectiv care se menține de‑a lungul vremii. Rămânem de asemenea în registrul exegezei istoricizante; de această dată, Anticristul nu mai este personajul singular care se va arăta într‑un moment determinat, ci o multitudine de personaje identificate cu ereticii, care lucrează încă de pe acum. Alături de persecutori, ereticii reprezintă a doua țintă importantă pe care Părinții o vizează în demersurile lor anticristologice. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alții, ca de pildă Atanasie cel Mare sau Ioan Hrisostom, care nu au fost incluși în această lucrare, dar care fac trimiteri, uneori foarte ample, la mitul nostru. Sunt rare pasajele antieretice ale acestor autori, în care numele Anticristului (la singular sau la plural) să nu fie rostit. Această țintă nedefinită a ereziilor va deveni de altfel ținta principală a manipulatorilor mitului pe tot parcursul istoriei creștinismului. Al treilea tip de interpretare depășește atât nivelul mitologizant, cât și pe cel istoricizant
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
voi fi duh mincinos în gura tuturor profeților lui.» Și [Domnul] a zis: «Vei înșela și vei izbândi. Du‑te și fă așa»” [traducere după Septuaginta, vol. 2, Colegiul Noua Europă / Polirom, 2004, trad. de Florica Bechet - n.t.]. . La singular: 1In. 2,18; 2,22; 4,3; 2In. 7; la plural: 1In. 2,18. * Traducere după Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R, București, 1988 (n.t.). . „Duhurile” care apar în scrierile intertestamentare la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mihai Avădanei și Roxana Musca); Ioan Floră, Medeea și mașinile ei de război - Medea and Her War Machines, ed. bilingva, postfața Ioan Buduca, Cluj-Napoca, 2002 (în colaborare cu Alină Cârâc); Saviana Stănescu, Diary of a Clone, New York, 2003 (în colaborare); Singular Destinies. Contemporary Poets of Bessarabia, Chișinău, 2003 (în colaborare); Elenă Ștefoi, The Starting Line, București, 2003 (în colaborare cu Liana Vrăjitoru). Repere bibliografice: Delia Verdeș, Adam Sorkin - un yankeu la porțile dorului, „Dilemă”, 1996, 4; Ruxandra Cesereanu, Orașul viselor și
SORKIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289802_a_291131]
-
sensul baudelairian al cuvântului și mai ales al corespondentelor dintre sunet și o realitate interioară a lucrurilor”, iar cel de-al doilea fiind impresionat de „cascadă sclipitoare de imagini a dorului”, de unde și impresia că întreaga carte ar fi o „singulară explozie lirica”, originală prin acumularea de metafore și ritmurile amintind de cadențele versului popular. Versurile din Divină călăuza (I-II, 1997-2002), înscrise în ciclul Sonete fără umbră, reprezintă o revelație în ce priveste poezia lui S., un liric aspirând spre
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
ca și existenței acesteia, le sunt permanent necesare condiții noi, care să le Întărească, să le Îmbogățească și să le dezvolte. Ori acestea sunt oferite de Întâlnirea dintre mine și celălalt, sau ceilalți. A fi singur, a duce o existență singulară și izolată sfârșesc prin a te Însingura, golindu-te interior. Ajungi ca să pierzi sensul propriei tale persoane și pe cel al existenței. Totul devine absurd, de neînțeles. Viața nu mai are nici un sens. În locul elanului vital apare neliniștea care dezorganizează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]