KorAP: Find »[drukola/base=sintactic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...204 >

5,099 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

cele trei categorii (straturi) de sensuri, primul strat se constituie în nucleul planului semantic al enunțului, indispensabil celorlalte două; sensurile din al doilea strat asigură specificitate sintactică enunțului lingvistic, iar sensurile din ultimul strat sunt condiția și marca identității conținuturilor sintactice din stratul al doilea, împreună cu care asigură enunțului funcția de comunicare. Într-un izomorfism relativ cu planul semantic, planul expresiei se constituie din elemente morfematice (dezinențe, sufixe, verbe auxiliare etc.), sintactice (topică, prepoziții, conjuncții etc.) și prozodice (intonație, pauză etc.

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
din ultimul strat sunt condiția și marca identității conținuturilor sintactice din stratul al doilea, împreună cu care asigură enunțului funcția de comunicare. Într-un izomorfism relativ cu planul semantic, planul expresiei se constituie din elemente morfematice (dezinențe, sufixe, verbe auxiliare etc.), sintactice (topică, prepoziții, conjuncții etc.) și prozodice (intonație, pauză etc.), purtătoare, revelatoare și, uneori, chiar creatoare ale diferitelor componente ale planului semantic. Specificitatea sintactică a enunțului în ansamblu caracterizează și fiecare din componentele sale. Prin structura expresiei morfematice, cuvântul își dezvoltă

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
izomorfism relativ cu planul semantic, planul expresiei se constituie din elemente morfematice (dezinențe, sufixe, verbe auxiliare etc.), sintactice (topică, prepoziții, conjuncții etc.) și prozodice (intonație, pauză etc.), purtătoare, revelatoare și, uneori, chiar creatoare ale diferitelor componente ale planului semantic. Specificitatea sintactică a enunțului în ansamblu caracterizează și fiecare din componentele sale. Prin structura expresiei morfematice, cuvântul își dezvoltă și dezvăluie apartenența la o sintagmă, înscrierea sa într-o relație sintactică. Lui din studentului, de exemplu, își are rațiunea de a fi

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
și, uneori, chiar creatoare ale diferitelor componente ale planului semantic. Specificitatea sintactică a enunțului în ansamblu caracterizează și fiecare din componentele sale. Prin structura expresiei morfematice, cuvântul își dezvoltă și dezvăluie apartenența la o sintagmă, înscrierea sa într-o relație sintactică. Lui din studentului, de exemplu, își are rațiunea de a fi numai întrucât substantivul intră în sintagme precum pregătirea studentului sau recomandă studentului; în consecință, cuvântul studentului și-a depășit condiția lexicală, primind și o identitate de tip sintactic, care

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
relație sintactică. Lui din studentului, de exemplu, își are rațiunea de a fi numai întrucât substantivul intră în sintagme precum pregătirea studentului sau recomandă studentului; în consecință, cuvântul studentului și-a depășit condiția lexicală, primind și o identitate de tip sintactic, care-l diferențiază de termenul generic, de dicționar, aparținând planului paradigmatic al limbii: student. Caracterul specific al nivelului sintactic își are originea și se manifestă, în interiorul raportului dintre planul expresiei și planul semantic al limbii, în (2) relațiile și (3

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
precum pregătirea studentului sau recomandă studentului; în consecință, cuvântul studentului și-a depășit condiția lexicală, primind și o identitate de tip sintactic, care-l diferențiază de termenul generic, de dicționar, aparținând planului paradigmatic al limbii: student. Caracterul specific al nivelului sintactic își are originea și se manifestă, în interiorul raportului dintre planul expresiei și planul semantic al limbii, în (2) relațiile și (3) funcțiile sintactice. Dezvoltarea acestora este condiționată în bună măsură de sensurile lexicale și de (1) unitățile gramaticale. 1. Unități

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-l diferențiază de termenul generic, de dicționar, aparținând planului paradigmatic al limbii: student. Caracterul specific al nivelului sintactic își are originea și se manifestă, în interiorul raportului dintre planul expresiei și planul semantic al limbii, în (2) relațiile și (3) funcțiile sintactice. Dezvoltarea acestora este condiționată în bună măsură de sensurile lexicale și de (1) unitățile gramaticale. 1. Unități sintacticetc "1. Unit\]i sintactice" Sintaxa limbii române a fost interpretată în edițiile anterioare ale Gramaticii limbii române, realizate sub egida Academiei, precum și

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
se manifestă, în interiorul raportului dintre planul expresiei și planul semantic al limbii, în (2) relațiile și (3) funcțiile sintactice. Dezvoltarea acestora este condiționată în bună măsură de sensurile lexicale și de (1) unitățile gramaticale. 1. Unități sintacticetc "1. Unit\]i sintactice" Sintaxa limbii române a fost interpretată în edițiile anterioare ale Gramaticii limbii române, realizate sub egida Academiei, precum și mai toate gramaticile de autor, din perspectiva a două unități: propoziția și fraza, în funcție de care s-a și organizat descrierea lor pe

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
interpretării sintaxei din interiorul procesului de comunicare lingvistică, noua ediție a Gramaticii Academiei recunoaște în enunț un concept central. Din aceeași perspectivă, chiar dacă nu în mod explicit, structura enunțului este interpretată în strânsă legătură cu un alt concept esențial: funcția sintactică. În modul acesta, vol.II din Gramatica limbii române, intitulat Enunțul, dă o interpretare complexă, coerentă, sintaxei limbii române prin abandonarea distincției dintre sintaxa propoziției și sintaxa frazei; funcțiile sintactice se realizează, fie ca /prin "părți de propoziție", fie propozițional

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
interpretată în strânsă legătură cu un alt concept esențial: funcția sintactică. În modul acesta, vol.II din Gramatica limbii române, intitulat Enunțul, dă o interpretare complexă, coerentă, sintaxei limbii române prin abandonarea distincției dintre sintaxa propoziției și sintaxa frazei; funcțiile sintactice se realizează, fie ca /prin "părți de propoziție", fie propozițional. La fiecare dintre nivelele de organizare a limbii ca sistem sunt identificabile două categorii de unități, reprezentând două perspective: a specificului funcțional al nivelului (unitatea fundamentală) și a structurii interne

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
prin "părți de propoziție", fie propozițional. La fiecare dintre nivelele de organizare a limbii ca sistem sunt identificabile două categorii de unități, reprezentând două perspective: a specificului funcțional al nivelului (unitatea fundamentală) și a structurii interne (unitatea minimală). Specificul nivelului sintactic își află întemeierea în exigențele procesului de comunicare. Aceste exigențe impun enunțul ca unitate fundamentală și propoziția ca unitate minimală. Printr-un raport de consubstanțialitate structură sintactică-structură morfologică, enunțul actualizează planul semantic al termenilor lexicali - temei în procesul de comunicare

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
actului de cunoaștere și comunicare lingvistică: predicația. Rezultat al enunțării - proces complex prin care subiectul vorbitor intră în raport intersubiectiv cu un interlocutor în interpretarea lingvistică a unei realități extralingvistice - enunțul este o structură finită, relativ autonomă, a cărei identitate sintactică se definește printr-o triplă unitate, întemeiată pe coeziune și coerență: • unitate de înțeles; componentele planului său semantic se situează în simultaneitate în desfășurarea cunoașterii și comunicării lingvistice; • unitate de structură; termenii din care se compune dezvoltă între ei diferite

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
definește printr-o triplă unitate, întemeiată pe coeziune și coerență: • unitate de înțeles; componentele planului său semantic se situează în simultaneitate în desfășurarea cunoașterii și comunicării lingvistice; • unitate de structură; termenii din care se compune dezvoltă între ei diferite relații sintactice; • unitate prozodică; este delimitat prin pauze (în scris, marcate prin spațiu alb și semne de punctuație, punct cel mai adesea) și are o singură desfășurare intonațională 2. Unitatea semantică și unitatea prozodică asigură (și sunt asigurate de) modul de desfășurare

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
dres (...) s-a plătit de datorii...” (I.L. Caragiale) • prin predicat: „Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri/ Și niciodată n-or să vie iară,” (M. Eminescu) Unitatea de structură variază în funcție de specificul concret al realizării predicației și al expansiunilor sintactice pe care, direct sau indirect, le orientează sau chiar condiționează. Propoziția este cea mai mică unitate sintactică, din structura unui enunț, delimitată de existența unui nucleu predicațional (constituit din subiect și predicat): "O, priviți-i (1) cum visează / Visul codrului

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
șesuri/ Și niciodată n-or să vie iară,” (M. Eminescu) Unitatea de structură variază în funcție de specificul concret al realizării predicației și al expansiunilor sintactice pe care, direct sau indirect, le orientează sau chiar condiționează. Propoziția este cea mai mică unitate sintactică, din structura unui enunț, delimitată de existența unui nucleu predicațional (constituit din subiect și predicat): "O, priviți-i (1) cum visează / Visul codrului de fagi!(2)" (Eminescu), " Toate-s praf(1) Lumea-i cum este (2) și ca dânsa suntem

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
predicațional (constituit din subiect și predicat): "O, priviți-i (1) cum visează / Visul codrului de fagi!(2)" (Eminescu), " Toate-s praf(1) Lumea-i cum este (2) și ca dânsa suntem noi.( 3)" (Eminescu) 2. Relații sintacticetc "2. Rela]ii sintactice" Unitatea de structură a enunțului este asigurată de înglobarea nivelului lexical din sistemul limbii în nivelul sintactic prin intermediul relațiilor sintactice. Unitățile lexicale își actualizează propriul conținut semantic, virtual în planul paradigmatic al limbii, și, prin aceasta, participă la stratul de

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Eminescu), " Toate-s praf(1) Lumea-i cum este (2) și ca dânsa suntem noi.( 3)" (Eminescu) 2. Relații sintacticetc "2. Rela]ii sintactice" Unitatea de structură a enunțului este asigurată de înglobarea nivelului lexical din sistemul limbii în nivelul sintactic prin intermediul relațiilor sintactice. Unitățile lexicale își actualizează propriul conținut semantic, virtual în planul paradigmatic al limbii, și, prin aceasta, participă la stratul de bază al conținutului semantic global al enunțului, în plan sintagmatic, intrând în relații unele cu altele și

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
praf(1) Lumea-i cum este (2) și ca dânsa suntem noi.( 3)" (Eminescu) 2. Relații sintacticetc "2. Rela]ii sintactice" Unitatea de structură a enunțului este asigurată de înglobarea nivelului lexical din sistemul limbii în nivelul sintactic prin intermediul relațiilor sintactice. Unitățile lexicale își actualizează propriul conținut semantic, virtual în planul paradigmatic al limbii, și, prin aceasta, participă la stratul de bază al conținutului semantic global al enunțului, în plan sintagmatic, intrând în relații unele cu altele și totodată cu enunțul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
și, prin aceasta, participă la stratul de bază al conținutului semantic global al enunțului, în plan sintagmatic, intrând în relații unele cu altele și totodată cu enunțul ca întreg. Trecerea cuvântului din condiția de unitate lexicală în condiția de termen sintactic se face, în dezvoltarea și funcționarea enunțului în procesul de comunicare lingvistică, prin intermediul sintagmei: sintagma minimală de la nivel sintactic este constituită din cel puțin două unități lexicale autonome, între care se instituie o anumită relație sintactică. Din perspectivă logico-semantică, relațiile

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
relații unele cu altele și totodată cu enunțul ca întreg. Trecerea cuvântului din condiția de unitate lexicală în condiția de termen sintactic se face, în dezvoltarea și funcționarea enunțului în procesul de comunicare lingvistică, prin intermediul sintagmei: sintagma minimală de la nivel sintactic este constituită din cel puțin două unități lexicale autonome, între care se instituie o anumită relație sintactică. Din perspectivă logico-semantică, relațiile sintactice sunt interpretarea lingvistică a unor raporturi logice, prin care se reflectă în planul gândirii conexiuni extralingvistice, extrinseci (între

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
în condiția de termen sintactic se face, în dezvoltarea și funcționarea enunțului în procesul de comunicare lingvistică, prin intermediul sintagmei: sintagma minimală de la nivel sintactic este constituită din cel puțin două unități lexicale autonome, între care se instituie o anumită relație sintactică. Din perspectivă logico-semantică, relațiile sintactice sunt interpretarea lingvistică a unor raporturi logice, prin care se reflectă în planul gândirii conexiuni extralingvistice, extrinseci (între „obiecte”) și intrinseci (interioare „obiectelor”, de tipul: parte-întreg, conținut-formă, substanță-calități, statice sau dinamice etc.). Dezvoltarea relațiilor sintactice

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
se face, în dezvoltarea și funcționarea enunțului în procesul de comunicare lingvistică, prin intermediul sintagmei: sintagma minimală de la nivel sintactic este constituită din cel puțin două unități lexicale autonome, între care se instituie o anumită relație sintactică. Din perspectivă logico-semantică, relațiile sintactice sunt interpretarea lingvistică a unor raporturi logice, prin care se reflectă în planul gândirii conexiuni extralingvistice, extrinseci (între „obiecte”) și intrinseci (interioare „obiectelor”, de tipul: parte-întreg, conținut-formă, substanță-calități, statice sau dinamice etc.). Dezvoltarea relațiilor sintactice implică o interdependență specifică între

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
sintactică. Din perspectivă logico-semantică, relațiile sintactice sunt interpretarea lingvistică a unor raporturi logice, prin care se reflectă în planul gândirii conexiuni extralingvistice, extrinseci (între „obiecte”) și intrinseci (interioare „obiectelor”, de tipul: parte-întreg, conținut-formă, substanță-calități, statice sau dinamice etc.). Dezvoltarea relațiilor sintactice implică o interdependență specifică între reflectarea lingvistică a unor raporturi din realitatea extralingvistică și desfășurarea raportului dintre planul sintagmatic și planul paradigmatic al limbii. În relativă dependență de particularități ale realității extralingvistice și într-o mai strânsă legătură cu specificul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
extralingvistică și desfășurarea raportului dintre planul sintagmatic și planul paradigmatic al limbii. În relativă dependență de particularități ale realității extralingvistice și într-o mai strânsă legătură cu specificul organizării și funcționării fiecărei limbi, între sfera semantică a unităților lexicale (și sintactice) intrate în enunț și dezvoltarea relațiilor sintactice se instituie un raport de intercondiționare. Expresie a modului de reflectare lingvistică a realității, unitățile lexicale (de natură verbală, mai ales, și adjectivală) se caracterizează, în funcție de structura lor semantică, prin trăsături (disponibilități) combinatorii

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
și planul paradigmatic al limbii. În relativă dependență de particularități ale realității extralingvistice și într-o mai strânsă legătură cu specificul organizării și funcționării fiecărei limbi, între sfera semantică a unităților lexicale (și sintactice) intrate în enunț și dezvoltarea relațiilor sintactice se instituie un raport de intercondiționare. Expresie a modului de reflectare lingvistică a realității, unitățile lexicale (de natură verbală, mai ales, și adjectivală) se caracterizează, în funcție de structura lor semantică, prin trăsături (disponibilități) combinatorii (numite și valențe 3), care condiționează dezvoltarea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]