4,631 matches
-
ți-au șuierat pe lângă ureche sunt doar cele mai inofensive dintre ele. Uneori e o jerbă de flăcări, alteori un gaz mortal... ― Un gaz? ― Da, în firidă era o mască... ― O mască! Doar o mască? Și ce? Doreai să te sinucizi? Abatele zîmbi: ― Deloc. Probabil că aș fi folosit-o eu, și noi nu am mai fi avut conversația asta. Cruțîndu-te, Dumnezeu mi-a dat de știre că alegerea mea nu e greșită. Timpurile se schimbă, Maria. Tocmai am avut dovada
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că pot fi o amenințare pentru quinți. De fapt, legenda aceasta fusese țesută pe parcursul a generații întregi chiar de către quinții imperiali. Existaseră cazuri în care, confruntați cu o moarte inevitabilă, unii dintre înaintașii lui intraseră ostentativ în luptă și se sinuciseseră înfigîndu-și în corp muște de Alderbaraan, numai pentru a alimenta legenda. Rim privi cu milă la bietele zburătoare dezorientate de întuneric. Erau trei. Una porni cu fâlfâituri încete de aripi spre cadavrul femeii, o a doua se înfipse în gâtlejul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
parte din însușirile pe care le ai tu. Au eșuat... ― Ce s-a întîmplat? ― Nu știu exact. Cred că au vrut să-i amplifice viteza mișcărilor și nu au reușit decât să-i crească viteza cu care raționa. S-a sinucis, șopti Maria simplu. Rim o privi pe femeie cu o expresie de ușor amuzament. ― Povestea asta ar putea fi lesne luată drept o insultă în unele dintre cazărmile în care mi-am petrecut eu tinerețea. Quinții au un echilibru emoțional
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e în favoarea noastră. - Atunci e simplu. Aruncăm fiola aia chiar acum și... - Nici să nu te gândești, tună Radoslav. Trebuie să avem credință. - Nu știu dacă e vorba de credință aici. A-l recrea pe Vassur înseamnă practic a ne sinucide, protestă Maria. - Nu e adevărat. Persoanele noastre nu sunt importante pe lângă scopul ultim al Abației. Dacă mie mi se întîmplă ceva, voi trebuie să faceți în așa fel încît lichidul ăsta să ajungă în preajma băiatului. Nu sunt nici cinci minute
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un mic pas în față rămânând însă printre ai ei. - Nu vom ezita să-l ucidem, rosti sec Oksana. Alaana clătină din cap. - V-ați gândit vreodată ce s-ar întîmpla dacă într-o zi am decide cu toții să ne sinucidem? Refacerea legăturilor interplanetare ar dura secole întregi! - Și de ce ați face asta? - Îl huliți pe Bella și pe tatăl lui, pe Kasser, dar în trufia voastră ignorați și învățăturile pe care le-ați fi putut desprinde din destinul lor! - Și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
emergente și să fie practicat în raport cu alte țări care fac eforturi pentru a se moderniza. Dintr-o asemenea perspectivă, comentariul lui Dimitris Chorafas referitor la globalizare se potrivește și în acest domeniu: "A te sustrage globalizării este ca și cum te-ai sinucide de teamă să nu mori." Cu alte cuvinte, problema nu este aceea de a nu mai recurge la outsourcing, ci de a regândi și reorienta acest proces în lumina unei viziuni care să țină cont atât de abordarea pe termen
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
fel se Întâmplă și cu informația, a cărei valoare strategică se situează mai mult În flux, adică În devenire, decât În stocul reținut. „Păstrând-o sub cheie, vă veți otrăvi ca de un cancer ce proliferează. Nu trebuie să te sinucizi păstrând informația”4. Nu numai că e zadarnic să Încerci să o reții, să-i Împiedici curgerea și transmiterea, dar o asemenea tentativă echivalează realmente cu a te condamna la o percepție limitată. „O cană care nu e goală nu
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
fie, dimpotrivă, că absența ta a asigurat o desfășurare convenabilă a discuțiilor, pentru cei prezenți. * „Posesiunea stinge valoarea obiectului posedat.” (A. Simmel) CÎnd lucrul acesta se Întîmplă, de exemplu, În cadrul sentimentului de iubire, pot apărea adevărate drame (Ana Karenina se sinucide pentru că, În timp ce ea Înțelege să-și alimenteze continuu iubirea prin „iubire”, amantul ei, Vronski, Își diminuează brusc sentimentul de iubire, odată cu Împlinirea dorințelor sale de posesiune trupească). * „Oamenii Își iubesc prea mult mărginirile... de aceea le vine atît de greu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sa, o tentativă de rezolvare a problemei. Căci dacă nu-i așa, de ce a fost nevoie de atâtea pagini? Un portret rapid, dar schițat cu talent de către Stefan Zweig, Montaigne, PUF, Qvadrige. Este cartea la care lucra atunci când s-a sinucis, în Brazilia. Un Montaigne cosmopolit, umanist, tolerant - deci evreu, Teză împinsă până la extrem, până la ridicol, de către Sophie Jama, Povestea evreiască a lui Montaigne, Flammarion. Pentru ea, Montaigne este evreu fără cea mai mică umbră de îndoială îfapt care rămâne de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
condamnări fără apel: aflat sub vraja unui filtru de dragoste care l-a dus la nebunie, filosoful n-a beneficiat decât de câteva momente de răgaz pentru a-și scrie poemul - ce frumoasă luciditate între două crize! -, înainte de a se sinucide la vârsta de patruzeci și patru de ani. Cine se mai interesează de gândirea unui bolnav mintal care sfârșește prin a-și pune capăt zilelor în floarea vârstei? Care-i imbecilul în stare să crediteze poemul epicurian cu o fărâmă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
plecat, dar noi ceilalți am mai rămas puțin, făcându-ne că nu s-a Întâmplat nimic.” Cum remarcă Desirée, să știi dacă cel care i-a luat locul lui Ringbaum - care nu va avea o altă soluție decât să se sinucidă - a citit sau nu Hamlet este secundar. Ce e important e că el nu iese din acest spațiu intermediar al cărților virtuale care ne permite să să trăim și să comunicăm cu ceilalți. Și este de preferat să nu rupem
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
rom. de Florin Chirițescu, Polirom, 2004, pp. 465-466. Ibidem, p. 470. Ibidem, p. 471. Ibidem, pp. 470-471. Ibidem, p. 469. Ibidem. CN +. Op. cit., p. 469. Anumite decese nu Îi pot fi nici măcar imputate lui Jorge: unul dintre călugări s-a sinucis, altul a fost omorât de un alt călugăr. „Alinardo Îmi oferise ideea lui, apoi auzisem de la cineva că și tu o găsiseși convingătoare... Atunci m-am convins că un plan dumnezeiesc hotăra aceste dispariții, pentru care nu eu aveam răspunderea
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
schimb). Acesta este refuzul simbolic pe care l-ar putea pronunța Biserica: reîntorcându-se la origini, adică la opoziție și la revoltă. Fie să facă acest lucru, fie să accepte o putere care n-o mai vrea ori să se sinucidă. Dau numai un exemplu, chiar dacă este aparent reductiv. Unul dintre instrumentele cele mai puternice ale noii puteri este televiziunea. Biserica n-a înțeles asta până acum. Dimpotrivă, printr-o conjunctură demnă de milă, a crezut că televiziunea este un instrument
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Dar acestea sunt cuvinte, deoarece se bazează pe un sofism sau pe un fapt pur subiectiv: libertatea resimțită ca o constrângere este o contradicție în termeni. Fapt e că în acel moment cumplit (începutul anilor ’40) tentația era să te sinucizi, iar teroarea era atât de profundă și colectivă, încât sugera soluții care n-ar fi putut să fie ulterior analizate după metodele cunoscute ale psihologiei și psihanalizei. Senzația că firea lui Don Milani are ceva greșit și neplăcut, care nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nervos, izbutește să fixeze în culegerea D-aia am divorțat (1942) ceva din fizionomia omului de pe stradă din anii ’30. Roadele exersării se văd însă mai bine în piese. După Nu zice vorbă mare, modestă tragicomedie a donjuanului care se sinucide din dragoste pentru o femeie ce nu se lasă sedusă, comedia Omul fără identitate atrage atenția criticii și a publicului. Subiectul, pierderea identității, se preta unor dezvoltări pirandelliene, dar autorul preferă satira mecanicității la care ajung instituții și categorii sociale
MARDARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
o coerență necaracteristice faptelor reale. Oricine a citit În ziar despre un eveniment la care a participat direct va recunoaște acest fenomen. Să ne gândim, de asemenea, la faptul că o persoană care comite, să zicem, o crimă sau se sinucide sărind de pe un pod va fi cunoscută mai apoi ca fiind cea care a ucis pe cutare sau a sărit de pe cutare pod. Restul evenimentelor din viața respectivului individ vor fi puse În umbră de evenimentul produs, iar acesta va
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Spiru Haret” din București, unde a fost coleg de clasă cu Dinu Pillat și Alexandru Vona. A urmat în București doi ani de medicină și unul de farmacie. Personaj romantic, straniu, byronian - un fel de dandy tragic -, I. s-a sinucis, aparent fără vreun motiv (se poate bănui unul sentimental), la douăzeci și doi de ani, într-un gest de frondă împotriva absurdului existențial, după ce își anunțase intenția prietenilor și familiei și după ce efectuase câteva vizite ritualice de despărțire; gestul e
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
I.C. Brătianu și-a dat demisia din fruntea partidului și din mandatul de senator 52 . În ciuda declarațiilor patetice pe care le rostește în diferite ocazii, „Puteți fi siguri că, chiar de nu vom reuși, nu numai că nu ne vom sinucide, dar Europa întreagă de ne va osândi, cu greu ne va ucide“53, D. Brătianu va pierde tot mai mult sprijinul partidului din care făcea parte. Revenirea fratelui său în primplanul scenei politice avea să se producă, nu întâmplător, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au ripostat la atacurile securiștilor nu a scăpat cu viață. Cei din a doua peșteră au primit ordin de retragere; unii dintre ei au considerat că era prea târziu, alții au murit luptând. Învățătorul Constantin Văduva a încercat să se sinucidă, dar probabil datorită faptului că i-a tremurat mâna glontele a alunecat pe țeastă, provocându-i o rană care a fost vizibilă mulți ani după aceea 45. Ion Huțan, Nicolae Angheluș, Nicolae Bencescu și Ion Bănică au fost împușcați după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
îl consideră mort, are simpatii legionare și este nevoit să se ascundă în permanență. Mama încearcă să amâne inevitabilul, dar când acesta se produce, ea nu ezită să echilibreze balanța unei justiții majore: îl omoară pe ucigaș, după care se sinucide. Ritmul și maniera de soluționare a conflictului, precum și puternica figură a mamei amintesc de tiparele tragediei. Următorul roman, Caloianul (1975), face figură aparte în proza lui L. prin problematică, prin formula narativă și prin arhitectură: este un roman social camuflat
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
funcții politice importante în sat, Monu este silit să treacă prin experiențe dramatice: exclus din Partid, se vede treptat marginalizat, refuză să se înscrie în colectivă, iar fiul său, căruia i se interzice să se mai ducă la școală, se sinucide. Hăituit, Monu nu mai deslușește hotarul dintre utopia compensatoare și realitate. Crezându-se un alt Horea, pune la cale, alături de alți doisprezece săteni, o revoltă, repede înăbușită de autorități. Paralelismul dintre Monu și Iisus deformează psihologia eroului. Stăpânit de febrilitate
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
notă de prețiozitate textului. Se recurge la o formulă asemănătoare și în alt roman, Noaptea definitivă (1978), însă cu rezultate diferite estetic. Convenția de la care se pornește - un jurnal trimis la redacție de o femeie bolnavă psihic, care apoi se sinucide - generează tot o carte alcătuită binar: „istoria” femeii, Maria Popescu, e relatată, prin reconstituire, de narator; această parte depășește stadiul de „reportaj”, având toate atributele literaturii: invențiune romanescă, selecție de fapte, transformarea unei biografii mizere într-un portret moral susținut
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
poziția celui care suferă reacția de transfer. În contextul acesta, mă Întreb dacă nu ar exista documente sau surse care te-ar putea face să analizezi și acest aspect: ce se Întâmplă cu educatorii. Sunt exemple de educatori care se sinucid În diverse momente, Însă tu ești persoana cea mai nimerită pentru a decide dacă s-ar putea vorbi relevant și despre așa ceva. Nu știu dacă vei păstra sugestia terminologică a lui Doru. Oricum, părerea mea este că trebuie să optezi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
unei vieți lipsite de orizont. Mici întâmplări pitorești, mai o bârfă, mai o ciorovăială colorează stins o ambianță deprimantă, care devine ucigătoare atunci când peste orășelul somnolent ploile de toamnă șiroiesc fără contenire. O adolescentă ftizică se stinge, un ins se sinucide absurd pentru o prostituată și în liniștea mortificantă abia dacă vibrează, în tremur vătuit, un duios acord de clavir. Un fior de prospețime aduce schița O stea din Carul Mare, unde, într-un decor de amprentă sadoveniană, un june trăiește
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
feminismului”, destinul femeii moderne, prin dezastrul unei eroine care, datorită educației, mediului și idealismului structural, nu imaginează alte moduri ale împlinirii de sine în afara dragostei. Înșelată de bărbat, rob al plăcerii imediate, înțelege că nu-i rămâne decât să se sinucidă. Între personajele nuvelelor, sufletelor „însetate” și „arse” de iubire li se alătură cei ce se retrag din fața ei - pustnici, bătrâni închiși într-o tihnă prevestitoare a sfârșitului (La schitul din munte, Conu Costică). Remarcabile sunt, în Fără reazem, linia ferm
FLORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]