2,969 matches
-
al unui erotic style insolent, care îi va atrage exmatricularea din liceu) este fiul unui ofițer de carieră foarte rigorist și al unei fiice de moșier cu sensibilitate artistică: dubla educație îi va marca inclusiv producția literară (romanele Fecior de slugă, Vinul de viață lungă ș.a.). Prezența unor esteți precum Dimitrie Anghel, Al.T. Stamatiad sau Ștefan Petică în paginile Sămănătorului indică un clivaj identitar simetric în rîndul aripii „conservatoare” a simbolismului autohton. La D. Anghel, opțiunea pentru estetismul decadent se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puțin - să zicem, din motive financiare. Făcuse nopți În casa unei bătrâne paralitice, dar murise și aceasta, lucru pentru care nu se Întristase prea tare, căci era o ticăloasă Împuțită, care se purta foarte urât cu ea, și Îi spunea slugă. Apoi făcuse curățenie, bineînțeles, la negru, Într-un bloc În care mama ei făcuse aceeași meserie timp de treizeci de ani, dar Îi spuseseră că mama ei știa ce face, pe când ea nu se pricepea deloc. Iar acum avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zi de zi, și nu ar fi vândut-o niciodată pe bani. La Început trăise transferul lui la unitatea de escortă, ca pe o umilință nemeritată - el, care se născuse pentru viața dură de patrulă, din stradă, fusese transformat În sluga unuia de la putere, mereu În fața gloanțelor, cu instrumentul acela băgat În pavilionul urechii și cu vesta antiglonț, În care vara mori de cald. La Început urâse personalitatea care Îi fusese desemnată, acel avocat frivol și monden pus mereu pe glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pământ, Zero aruncă o privire tristă spre paznicul tatălui său. Un bărbat negricios, cu țeasta rasă, cu o mustață triunghiulară, cu nasul proeminent și privirea Înfierbântată. În ciuda durerii care-i paraliza spatele, nu reușea să-l urască. Era doar o slugă amărâtă - devotat stăpânului, nu din dragoste sau din gratitudine, ci numai din datorie. Pentru un salariu și o uniformă. Câți ani avea? Purta verighetă. Era căsătorit, cu siguranță că avea și copii. Muncitorul acesta, tată de familie, ar fi Încasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
noi, măria ta. Spătarul a coborât din trăsură, destul de alarmat. Îl știa bine pe Mașcatu, pe care îl socotea un om de mare încredere. În grija lui era lăsată toată curtea. El era mâna dreaptă, și nu doar o simplă slugă. Tocmai hotărâse să-i dea un loc de casă și să-i înzestreze fata pe care s-ar fi hotărât s-o ia de nevastă. - Nu mă speria! Ia-mă ușor și spune-mi tot și pe rând. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
n-ar fi rău să-l părăsească pe Pampu și să exploreze și alte locuri ori situații. Dar nu s-a întâmplat nimic. Realiza cu înfiorare că s-ar putea ca toată viața să-i treacă astfel, legat de Pampu, slugă de boier. Se gândea totodată că ar putea să plece, cu Pampu cu tot, prin cetăți, ori așa, ca să mai vadă cum trăiesc și alții. I-a lipsit însă imboldul, pentru că în seara aceea a descoperit cu emoție o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
duceau direct spre odăile cele mari. Acum urcase prin față, pe treptele neregulate din lespede întărită cu piatră roșie, până în cerdac. Ușile erau zăvorâte, iar în pridvor, pe patul înălțat și împrejmuit cu balustradă de stejar, dormeau la rând toate slugile casei. Într-un colț, Mărineci cânta încetinel un cântec de iubire. Îl chemaseră fetele care țineau casa și care se dădeau în vânt după cântecele lui. Îl văzuseră de cum pășise în prispă, iar Mărineci îi făcuse semn să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
bubele de pe gât. Apoi l-a îmbrățișat și i-a îndemnat și pe ceilalți să uite de necazul care dăduse peste Pampu, nu era nimic rău, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos ne curăță toate păcatele. Spătarul a trimis la masa slugilor și prăjituri, în primul rând colivă de grâu ales, amestecat cu miere și nuci fărâmițate, dar și pască, făcută din mai multe soiuri de făină, brânză proaspătă și ouă, împodobită pe deasupra cu mei și miere de pădure. Pe urmă, Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
putea să se prindă cu nici un chip de vreo ramură, căci ciotul în care stătea agățat era destul de lung și depărtat de trunchi. De aceea se bucurase sincer când apăruseră în cărare tâlharii. Era o ceată mică de derbedei, foste slugi boierești alungate ori urmărite pentru cine știe ce mic furtișag. Trăiau de azi pe mâine, jumulind câte un trecător ori coborând în satele din jur, pe la gospodăriile mai înstărite, pe unde puteau să mai intre prin vreun hambar. Stătuseră ascunși cât Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să-i fi convins. Gheară a urcat primul. Nu era un stejar greu de escaladat: avea o scorbură mică pe la jumătatea trunchiului și cioturi bune de urcat pe ele. Așa că îl dăduseră repede jos. Pe când Mihnea le vorbea ca unor slugi care vor fi recompensate, salvatorii săi începuseră să-i pipăie hainele și să-i scotocească buzunarele. - Nici nu știți ce recompensă bună vă așteaptă, căci eu sunt prințul Mihnea de la Curtea Domnească. Gheară îi luase haina, iar alți doi tovarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
groapa făcută de Iscru. Și apoi voia să vadă cu ochii lui groaza de pe chipul acestuia. Până vineri a plecat spre Târgoviște cu o femeie venită la mănăstire pentru spovedanie. Cum a ajuns în cetate, a și intrat într-o slugă boierească și pe urmă într-un căpitan chefliu, din care era cât pe-aici să nu mai scape. A jucat cărți într-o cârciumă din Răscrucea lui Cirtă și a pierdut toți banii căpitanului. Dar cum omul era beat, Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Gligore, în semn de mulțumire. În el intrase Zogru când a văzut-o prima oară pe Zoe. Se pregătea să-i caute și pe urmașii lui Iscru, pe care însă știa bine că o să-i găsească după cum îi lăsase: slugi boierești de mare încredere. În acest scop, o luase pe Podul Mogoșoaiei, pe lângă casa Văcăreștilor, când a auzit trăsurile domnești și vacarmul. Dinspre palat venea echipajul străjuit de arnăuți, iar din susul podului se vedea un călăreț cu cârpa neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ionașcu. Voia să doarmă cu acesta mai mult din capriciul de a se ști într-un loc familiar. Servitorul a bătut în poartă și-a spus că are răvaș pentru Gligore și, cum era îmbrăcat cu anteriu de vătășel domnesc, slugile l-au chemat pe dată. N-a fost nevoie să-i spună ceva, ci a intrat repede în sângele lui, ca într-un loc cald, și a așteptat să adoarmă. Pentru Zogru acesta era un timp de meditație și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era mai mult o brișcă nostimă, cumpărată la mâna a doua de la boierul Filipescu. În mod normal, Gligore n-ar fi coborât nici mort în oraș, pe timp de molimă, dar cu Zogru în el era destul de liniștit și, pentru că slugile se uitau alarmate, a aruncat peste umăr un ordin de la cancelarie. Orașul părea într-adevăr părăsit. Pe ici-pe colo se înălța fumul de bălegar și se mai auzea strigătul cioclilor. A luat-o în jos, apoi prin spatele Bisericii Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cinic, hai să nu spună chiar cinic, dar fără sentimente durabile, fără devotament. Știa că nici acest lucru nu era tocmai exact. Toți urmașii lui Ioniță erau devotați unui țel pe care îl alegeau cu grijă: Bubosu voia să ajungă sluga lui Mihnea, adică egal cu Talpă, Măcelaru era devotat stăpânirii, Zugravu voia să lase în urmă o biserică, Gligore spera să ajungă logofăt ca tatăl lui, Mitică, bunicul lui Andrei Ionescu, voia să fie un hoț cumpătat. Mai mult, nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aș spune că tot atât de importantă este și autodemascarea. Suntem datori să spunem totul și să dăm pe față propriile slăbiciuni. De exemplu, eu, tovarășa Vencica, am colaborat multă vreme cu dușmanul de clasă Achile Vintilescu, în casa căruia am fost slugă. Lui i-a fost milă de mine și m-a primit în casă, iar eu m-am lipit cu totul de acel loc și nici acum nu pot să uit serile parfumate în care discutam despre Zogru... Și tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-su îi plăcea să-i istorisească mai cu seamă despre vechii suverani și ceremonialul regal denmormântare, despre cum erau trimiși vikingii pe ultimul lor drum în corăbii aprinse, despre mormintele egiptenilor și aztecilor și comorile fabuloase îngropate acolo, despre câte slugi au luat cu ei în moarte ca să-i slugărească și în viața de apoi, copil, crezuse multă vreme că și taică-su va fi fost, în taină, vreun rege detronat spre binele norodului. Între timp se-ntorsese și Jancsi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Lands’en, nu se Înghesuiau deloc. Pentru Yves, problema nu se pusese niciodată În termenii ăștia. Se născuse acolo și avea să moară tot acolo. Iar filozofia lui de viață era relativ simplă: mai bine stăpîn În casa ta decît slugă la alții. - Îți repet că ea n-a crezut În accident! Yves măsura nervos cabinetul, cu telefonul mobil la ureche. Încăperea era mare și sobră, părînd aproape goală. Podea pavată cu marmură, birou din sticlă transparentă, canapea largă și joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu fosta brutăreasă. - Știi ce cred eu, doamnă Le Bihan? Toată viața dumitale i-ai invidiat pe cei din familia Kersaint... Ai reușit foarte bine cu fabrica de faianță, dar ceva o să-ți lipsească Întotdeauna... - Un castel de rahat și slugi? - Clasa, doamnă Le Bihan. N-ai pic de clasă, iar asta nu se cumpără. O simți că devine rigidă, Îi văzu maxilarele Încleștîndu-se, dar nimic mai mult nu dovedi că lovitura nimerise. CÎnd se Întoarse la hotel, fără să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
început drumul triufal pentru construirea socialismului, răspândea printre cei care îl ascultau știri alarmiste despre imperialiștii americani care stau gata sa vină cu parașutele să elibereze poporul român de sub, așa zicea el, terorismul și uneltele Rusiei Sovietice (U.R.S.S.) și slugile lor din Comitetul Central de la București.“ Afinoghiu mai fusese apoi arestat de câteva ori. Când revenea în oraș, avea consemn să se prezinte căpitanului, (ulterior, maior) Goncea. Băcănel îl ținea la curent cu ce se mai discuta printre foștii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
interioară dintr-o dubă vișinie îl scoteau pe un inst gras, roșu la față, cu părul bogat răvășit. Pârțângău pufni disprețuitor. „Prostul de Balaban! Crede c-o să-l scape nenorocitul ăla de Mițunghină... Mai tare o să-l înfunde. E doar sluga lui Goncea, plătit mai gras chiar decât Burtăncureanu. Și cum o să câștige Balaban împotriva generalului, când e vorba de ditamai afacerea cu toată alumina de la Ghimpătura. Eu, cel puțin, amânam treaba până murea Goncea. Că prea mult n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
În contact, că, de fapt, el nu este doar simplu preot al satului, ci, chiar, proprietarul bisericii, și al cimitirului solnițenilor. Pretenții peste pretenții, apostrofări injurioase, dorințe de a se considera, el, patronul, iar ceilalți, supuși, ca să nu mă exprim, slugi! A stabilit, la un moment dat, sume fixe, exagerat de mari, pentru fiecare prestare de serviciu bisericesc. Oamenii au cam Început să se uite cu spatele la el. Alunecatul pe panta autodistrugerii personale, familiare și profesionale, a alterat, evident, comportamentul oamenilor, față de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
scârbă, În sacoșa din rafie, a dascălului celui tânăr; vinul alb, din sticle, Îl turna Într-o căldare, iar pe cel colorat, În alta; ouăle Înroșite, cozonacii, păștile și alte alea, le arunca, vraiște, În coșurile din nuiele, ale celorlalte slugi, creștine, ale sale. Când, o căldare, ori coșurile, se umpleau, fluiera Îndată din degetele băgate În gura făcută ca o găurică rotundă de cișmea, și, alte ajutoare, porneau În fugă, spre deal, cu alte vase, goale. Iar ăi de coborau
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fost prins cu mâța-n sac. A fost prins cu minciuna, cu marea minciună, că, de fapt, nu-l interesau mulțimile, decât, doar, pentru a fi, el, mărit și răsmărit, ridicat În slavă, pe când, mulțimile, aduse, acum, În starea de slugile sale, plecate, supuse și puse cu fruntea-n tină, ca sălciile, În fața furtunii dezlănțuite, din senin, și când era cazul și, mai ales, când nu era; deci, satisfacerea dorințelor mulțimilor trecuse, de multișor timp, pe un plan cu totul inferior
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și L avea să devină minuscul: el, Thomas, așa cum și T-ul, după aceea, avea să tot scadă: thomas, un fel de substantiv comun, În viziunea lor, ce ar fi definit ultima ratare: Ai fost om liber și ai ajuns slugă! A avea simbrie era aproape un păcat În care - de voie, de nevoie - mai cădeau și ei: fără bani, În Sodoma sau oriunde, mureai repede. Motorizații se socoteau liberi, cel puțin așa li se părea, nu toți aveau slujbe, nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]