4,882 matches
-
răsună o comandă fermă. Undeva, la o răspântie, apăru un călăreț. ― Predați-vă! Sunteți înconjurați. În numele împăratului, eu, ministrul de război, vă ordon să vă predați! Un vuiet, o mișcare purtă mulțimea în mai multe direcții. Era o derută generală. ― Soldați, predați-vă! Ați fost induși în eroare. Împăratul trăiește! Nu-l ascultați pe acel evadat de la închisoare. Nu există nici un decret al Senatului. Generalul Malet apăru în ușa imobilului, împingând în fața lui un omuleț fără veston și cu capul descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe ofițeraș, nu. Nu, nu. În curte, jos, Moș Iacob Întreține focul și Împarte soldaților vin fiert - miroase până aici scorțișoara și piperul și Mătușa Domnica. Soldații sunt mai bătrâiori decât cei care-l căutau pe tata printre copaci; dar soldați și ei, chiar dacă mulți cărunți, aduși de spinare - nu soldăței din aceia, de-atunci. Vinul Îl fierbe Mătușa Domnica, la noi În bucătărie. Cu zahăr și piper și scorțișoară, de la noi - vinul de la ei, dar totul miroase a Mătușa Domnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a strigat peste umăr: — Dacă-mi reușește pasiența, într-o zi o să fii în locul meu. În seara aia, Julia și James au atacat o rețetă nouă de Gordon Ramsey, pe care Julia se decisese s-o încerce. Tentativa s-a soldat cu un mare succes. Preparatul chiar semăna cu cel din fotografie. —Draga mea, e delicios, a mormăit James cu gura plină de carne de vacă, perfect gătită. Ești o bucătăreasă cu-adevărat senzațională. —Mulțumesc, a răspuns ea strălucind cu drăgălășenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la mijirea zorilor, începură să întețească focurile și să adune animalele ce pășteau pe povârnișuri, pregătindu-se să-și continue drumul. Observă cu atenție, fără să se lase văzut, până ajunse să fie absolut sigur că printre călători nu erau soldați, și abia atunci se hotărî să coboare, oprindu-se în fața celei mai mari jaime întâlnite în drumul său, unde patru bărbați își sorbeau ceaiul de dimineață. — Metulem, metulem! — Aselam aleikum, veni răspunsul unanim. Ia loc și bea un ceai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
știau să le descifreze. Laila! Laila! Se opri din măcinatul porumbului și-și ridică imenșii ochi negri spre chipul scofâlcit al lui Suilem, care arăta cu mâna spre vârful stâncii ce domina guelta. — Soldații - doar atât spuse. într-adevăr, erau soldați și coborau din toate părțile cu armele pregătite, ca și când ar fi fost gata să atace o enclavă inamică periculoasă, și nu o biată tabără nomadă doar cu femei, bătrâni și copii. A fost de-ajuns să arunce o privire ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și, dacă ar fi făcut-o, m-ar fi consultat... — Familia mea a dispărut. Sclavul meu mi-a spus că i-au luat soldații și că cinci militari mă așteaptă și acum la guelta din munții Huaila. — Poate nu sunt soldați, repetă încă o dată, sâcâitor, Anuhar-el-Mojkri. Or fi polițiști. Polițiști de-ai ministrului - clătină din cap și adăugă disprețuitor: îl cred în stare. E un pui de curvă - își potrivi din nou ochelarii, acum perfect curați, și-l observă pe Gacel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru a veni de hac celei mai mărunte răzvrătiri, s-ar putea ajunge la cheltuieli de zece ori mai mari. Dar, aruncând pumni Întregi de aur, i-o Întoarce Malik Șah, se va ajunge la neputința de a le plăti solda; atunci vor Începe adevăratele răzvrătiri. O bună guvernare n-ar trebui oare să știe să-și păstreze aurul pentru momentele grele? Unul dintre cei doisprezece fii ai lui Nizam, care asistă la scenă, crede necesar să intervină: — În vremurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am avut parte. De aceea, în clasa a cincea sau a șasea primară, am decis să găsesc singură omul care să mă iubească trei sute șaizeci și cinci de zile din trei sute șaizeci și cinci. Extraordinar! am exclamat eu, admirativ. Și cu ce s-au soldat căutările tale? — Aici e problema, a răspuns Midori, privind fumul și căzând un pic pe gânduri. Am așteptat prea mult... în căutarea perfecțiunii... de aceea mi-e greu. — Cauți dragostea perfectă? — Nu chiar. Nici vorbă să țintesc la așa ceva. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
avem mobilitate. Și, ascultă la mine, Hank, nu-s ceea ce credeam noi c-o să fie. Mai ții minte cînd toată lumea zicea: „Ah, numai dac-am avea tancuri“? — Au fost de folos la Guadalajara. — Desigur. Dar acolo erau băieții. Ăia erau soldați. Și-n plus, ne luptam cu italienii. — PĂi și ce s-a schimbat? — O grăma’ de lucruri. Mercenarii au semnat doar pentru șase luni. Cei mai mulți dintre ei erau francezi. S-au luptat bine cinci luni, da’ acum nu vor decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și tunurile nu trăgeau decît cîte două deodată. Atacul eșuă Înainte să ajungem noi jos. — SÎnteți ruși? mă-ntrebă un soldat spaniol. — Nu, americani. Ai cumva niște apă? — Da, tovarășe. Îmi Întinse o ploscă din piele de porc. Rezerviștii erau soldați doar cu numele, pentru simplul fapt că purtau o uniformă. N-avea nimeni intenția de a-i folosi În luptă, așa că se Împrăștiau de-a lungul și de-a latul liniei de atac de sub creastă, se strîngeau În grupuri, mîncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fi plecat nu din lașitate, ci pentru că văzuse prea limpede. Știuse deodată că trebuie să plece de-acolo și că nu are altceva de făcut. Francezul părĂsise demn cîmpul de luptă, mergînd, și ca bărbat Îl Înțelegeam. Dar pentru că era soldat, fusese urmărit de cei doi bărbați din poliția militară și moartea din fața căreia plecase Îl ajunsese din urmă tocmai cînd trecuse peste creastă, scăpase de gloanțe și de obuze și se-ndrepta spre rîu. — Ce chestie mai e și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
anxiolitică, și va urma și o consiliere psihologică, previzibilă a fi de durată. Nu ne mai rămâne decât să sperăm că operația plastică ulterioară, la care va fi supus la vară, în Capitală, de reconstrucție anatomică a penisului, o să se soldeze cu succes, fără instalarea unor carențe funcționale nedorite, ca o garanție rezonabilă a evitării unei recăderi devastatoare a numitului S.N., în marasm nevrotic. Cu pacientul de la nr. 2, avem în continuare de furcă! E-hee... *** Evrika! Am găsit! Am reușit! L-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
adevărat! zise Chirilă. Fiecare cu dureri... ― Când ți-e burta plină, parcă și durerea-i mai blajină! mormăi Guju. Până și lui Pantelimon Văduva, scăpat pentru două zile în concediu de la regiment, găsi prilejul să-i istorisească întîmplarea. Pantelimon era soldat și uniforma îi ședea bine și se purta ca o fată, să nu fie cumva pedepsit și să nu-i mai dea voie de la companie. Îl muncea mereu frica să nu-l uite Domnica și să se mărite până isprăvește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după căruța ce se micșora mereu. Boiangiu răsuflă ușurat c-a scăpat de-o grijă mare. Acuma explica mai blajin oamenilor adunați: ― Credeți că eu fac de capul meu?... Dacă vine porunca de sus, trebuie s-o împlinesc, că sunt soldat și soldatul nu crîcnește! ― Apoi asta așa-i! aprobară câțiva țărani. Mulțimea totuși rămase în șosea, vorbind, sfătuind, întrebînd. Deodată Nicolae Dragoș izbucni amărît: ― Stați, stați și sporovăiți ca babele, în loc să mergeți la boierul Miron, să vă rugați să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
știm ce facem! ― Nici n-ar trebui să ne fie frică, urmă Petre, că armata vine numai să ne sperie! ― Așa-i, Petrică! strigă Toader Strîmbu mânios. N-au voie să ridice armele asupra noastră, că și noi am fost soldați și știm! Iar Nicolae Dragoș, ca fost sergent, adăugă că, chiar dacă ar comanda foc ofițerii, soldații nu vor trage în oameni, ci în vânt, ba s-ar putea să nici nu mai asculte comenzile și să treacă unde sunt frații
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sau condoleanțe familiei îndurerate într-un mod ușor, modern și foarte elegant”. Condoleanțe moderne și elegante deci... Sună a publicitate la pantofi ! Mai departe : „dată fiind colaborarea cu cotidiene importante din județele vizate, în cazul articolelor care surprind felurite accidente soldate cu decese, site-ul www.doliu.ro va cuprinde link-uri către articolele respective, cu posibilitatea de a se posta comentarii și acolo”. Asta deja sună a jurnalul de la ora cinci sau altele asemenea. Parcă văd postări de genul : „Ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unii istorici ruși sau sovietici. Și domnitorul Ștefan Petriceicu a încercat să recupereze, cu sprijinul Rusiei, teritoriile pierdute de Moldova. Este cunoscută apropierea lui Dimitrie Cantemir de Rusia lui Petru cel Mare și participarea la bătălia de la Stănilești (iulie 1711), soldată cu victoria turcilor. Această participare se baza pe tratatul de la Luțk, din 13/24 aprilie 1711, mai curând o diplomă, decât un tratat propriu-zis. Interesează aici în mod deosebit art. XI: „Hotarele Principatului Moldovei, după drepturile sale antice, sunt acelea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Parcă nu mai erai pe lumea asta... Și toată curtea plină de trandafiri gal beni, mari, și gardu, și poarta acoperite de trandafiri roșii, mici, agățători. Madam Ioaniu avea grijă de flori, ținuse pe vremuri și grădinar, mai era și soldatu care avea grijă de toate. Din iunie înflorea trandafirii pe rând, toate soiurile, și-i avea înfloriți până toamna târziu, în noiembrie. Madam Ioaniu îi îngrijea, parc-o vede cum ieșea cu foarfeca și cu un paner să taie trandafiri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-sa : zice că era întreg la minte și știa că o să moară. Și a zis că asta e rugămintea lui : să nu-l îngroape în hainele alea vărgate, că el n-a fost hoț, a fost om cinstit. A fost soldat și general și n-a făcut rău la nimeni, că d-aia l-a și decorat. Zice c-așa s-a rugat el de ei, să nu-l îngroape în hainele alea vărgate. Și, cine-o fi fost ăia d-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aveam în față figura năucită a generalului Pau. Regulile diplomației îi cereau să afișeze și el sentimente pentru România, din păcate însă nu știa mai nimic despre noi și nici înflăcărata noastră demonstrație nu-i crescuse prea mult apetitul. Fiind soldat, respectul său se îndrepta spre germani. Despre germani a și vorbit mai târziu, de altfel. Numai că sper, dragul meu, că tot ce am povestit până acum n-are să te facă să concluzionezi c-aș fi germanofil ! Preferințele mele coincid
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și rezistența fizică și În curînd nu se mai Înțelege nimic. Acest lucru contează mai puțin, pare foarte important ca noi să ne strigăm tare pe nume, pe teren, și să ne clădim astfel un fel de Încredere În tovarășul soldat de lîngă noi. Asta ar fi intenția, e clar că face parte din program; dar adevărul e că prieteniile Încep să se lege de la sine. Gălăgia caldă, veselă pe care o facem oprește ploaia care ar trebui să curgă din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că o să-mi lipsească și ea, chiar și așa pisăloagă cum e. Un an și două luni și jumătate... și acum, că tot am depus și jurămîntul, se pare că nu mai am scăpare, În fața Patriei și a Partidului sînt soldat. Îmi povestește cum a călătorit cu alte mame În tren și cum toate i-au vorbit despre sacrificiile prin care au trecut ca să le facă rost de alimente băieților. Îmi povestește o mulțime de alte lucruri despre diverși cunoscuți din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
contururile negre ale satelor și fermelor ocazionale sub un cer care se umple stele. Aventura continuă și mai prost, pentru că după o jumătate de oră mă trezesc pe cap cu o nășiță care nu pare impresionată de faptul că sînt soldat și insistă să-i arăt biletul. În lumina chioară se vede o siluetă fără forme - uniforma bleumarin o face să pară și mai bondoacă. O femeie rustică, căreia Îți vine greu să-i apreciezi vîrsta. Poate 30 de ani, poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cinci minute, Îl urmez. E mai prudent să mai citim ceva la lumina chioară din salon, pe hol discuțiile sînt din ce În ce mai ciudate și, În afară de a discuta, ce altceva putem face noi de aici? În plus, noi sîntem armata. Noi sîntem soldați și venim dintr-o unitate În care s-a dat stare de necesitate, În care s-a distribuit muniție de război, iar ei sînt civili. Nu știm care e adevărul, nu poți să ai Încredere În niște vorbe aruncate astfel
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
al scrumierei. Nu am cum să ascund faptul că Îmi e frică. Îmi e frică pentru că, dincolo de acest cadru aparent pașnic, prin minte Îmi aleargă imagini În care soldați trag cu pistoalele- mitralieră În oameni. Așa se vorbește. Eu sînt soldat și ar trebui să trag cu pistolul-mitralieră În oameni. Ce căcat...?! Miercuri, 20 decembrie. Ceaușescu se Întoarce În București. Și-a scurtat vizita În Iran, la ora 15 aterizează pe aeroportul Otopeni și e pus urgent la curent cu situația
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]