22,065 matches
-
cu noaptea În cap a doua zi. Ceasul deșteptător suna la ora trei și jumatate, cum Îl potrivise mama Încă de seara. Andreea se Întorsese pe cealaltă parte și nu se Îndura să se scoale. Nu mai mergem...mi-e somn... Și mie ...dar de mers...vom merge, hai sus că nu avem timp, spusese mama În timp ce Începuse deja să se Îmbrace cu un trening alb cu dugi albastre și pantofi ușori de vară fără tocuri, numai buni de mers pe
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
stângaci și spunând: Silviu mă cheamă. Ce repede ai fugit de la barieră... Trenul...nu eu adăugase Andreea, făcând la rândul ei prezentările. Din mașină Își făcuse apariția și tatăl lui Silviu, puțin cam fără chef, dar de vreme ce tot șia stricat somnul, Întinsese mâna către mama Andreei și se recomandă singur: Pavel Bărbulescu, fiul meu Încă nu știe să mă prezinte...sau a uitat... Tată! Ești supărat că te-am trezit cu noaptea-n cap, dar ai să-mi mulțumești după aceea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
timpul, trăsese draperia În lături și un soare strălucitor izbi fața Andreei. Tânăra fată tresărise În primul moment dar zâmbise mamei, care o Îndemna să se pregătească de masă. Destul cu lenevitul. Se cunoaște că Îmbătrânești, tu nu mai ai somn? Bombănea Andrea Îndreptându-se spre baie. Visam așa de frumos... În scurt timp Teia și Andreea se Îndreptau spre sala de mese. Jos În hol Îl văzură pe Silviu. Acesta le căuta cu privirea peste tot. Când le descoperise se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
a Înțeles. Andreea este Într-o bună companie, un prieten bun nu strică niciodată, iar Silviu poate fi un bun prieten mai mare, care Îi poate da sfaturi bune. Sunt tineri, s-ar plictisi numai baie, plajă, masă, plimbare și somn. Asta este pentru părinți, ei trebuie să danseze să iasă În grup, noi am mai pierdut din entuziasmul tinereții. Este adevărat, fiecare vârstă are preocupările ei. Teia căzuse ușor pe gânduri, nu știa dacă să-i spună Andreei despre prietena
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
banale sau tăinuite; prin gemurile albe și insipide, se văd ierburile înrourate și mute. Un ochi de lup stă la pândă 2013, vremea cade flămândă în trup! Ce mulți ani au trecut ... 1966, cifre grele de grimase, de cântec și somn au coborât, ori au urcat în stele? Nirvana? Nuntașii pleacă de pe pământ, ei nu mai sunt îngenuncheați, cu al lor verde veșmânt, redeschid Paradisul nu știu că a lor coroană de spini îi va aduce din zona centrului înapoi câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
încă încearcă să vie, dacă l-aș fi chemat, gândul, în chip de rege, s-ar fi încoronat. * * * Cât a ținut bucuria mea, șaptesprezece ani, lângă o stea. Am râs, am dansat, m-am reprezentat, mi-am strivit semnele înainte de somn să nu mai adorm cu ele apăsată de vise. Puritatea dulce din copilărie am prefăcut-o fără să știe într-o lume secretă, atât de discretă, încât am trăit fără ispite, fără căinți, lăsate în margini de dorinți. Ritual așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
credință; spaima face ocol. Nu va fi nici un sfârșit, decât pentru noi, uitați de toți aici pe pământ, de zei și de zâne absurd de frumoase. Ei sunt veșnici în lumea lor cântând în cor relele prevestiri. Am strigat în somn, marele păcat nu m-a lăsat să dorm. Nu vreau să tot alunec în trecut, ce să mai spună amintirile? Ce a rămas din ele, poate n-a fost așa. Stau mut în fața televizorului, și nu-l aud; văd imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și mersul vântului seamănă dezordine în mintea și în inima subțire, ca o năframă întinsă peste obrazul de mire al celui rămas, al celui plecat. La fereastra de-acasă, umbra lui străbate grădina cu tristul fior, ce ne cuprinde în somn. Dimineața ne spală fața, prânzul cu soare, adus de la mare, încet, încet se așează pe piept ca-ntr-un sicriu, din care a crescut un copac. Oare mai sunt viu? Sau povestea e un dar! Atâta timp am pierdut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
o așchie din lemn, mică cât miezul de nucă. cine o va pune la loc, se știe; am să-l strig din nou să mă ajute, partea smulsă, ca un ecou se întoarce la locul ei de pe cruce. * * * Am dormit somn bun era dezgheț și apele s-au înălțat măreț; cât munții au crescut, amestecate cu zăpadă și pământ. N-am ales epoca în care am trăit, cu atâtea uragane și furtuni, cu atâția bolnavi și canceroși; tuberculoșii s-au întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
venite de sus, venite de jos, frumos trec pe lângă mine cromatic, culorile sunt vesele ca-ntr-o revistă. Matematic, au venit la scadență ca o piatră căzută de undeva de sus, sau de jos ce nu te mai iartă. Învinețise somnul tatuat cu vise! Mi-ar trebui martor, înainte de sentință, să confirme sau să nege, judecata dată prin lege. De frică toți o acceptă, o și laudă cât de dreaptă este și ce serpentine coboară, pentru ca pedeapsa să fie scurtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
statui de bronz geometrizate în faguri, așezate în praguri de cetate. Pâinea mereu s-a înnoit, a crescut pe vatră, pietrele au tresărit în prund, sub amforele de lut se ascund. Coroane de spini au crescut, pe capetele rămase în somn sub portretul de glorii ale bătrânului domn. Am visat o pădure de cerbi! Aveau ramurile umbroase și dure, bătrâni ca a lunii petală de argint clătinată în salbe duceau cu ei pădurile albe. Un colind de vânătoare întârzia la ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
amenință vagul și violența; neliniștit le dau la o parte și caut o veche carte. * * * Trebuia să cunosc gustul epocii, să înțeleg poezia să caut versurile ce dansau pe un portativ suspendat între cer și pământ. O notă deșteptată din somn părea un domn echilibrat, tânăr și viu; știu că va alege frumoasa cu părul argintiu, i se potrivea rochia neagră de catifea. Și povești mărunte înlănțuiau mărgele de pietre scumpe. Erau tristețile marilor depărtări peste mări de Marmara; te chemau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
meu veghea sever un destin îngenuncheat. Au trecut de la unul la altul un pahar, dar eu n-am băut avar din licoare, nu m-am îmbătat. Angela, vara mea, de mică înțelegea suferința; fără mare popas, am rămas cu tristețea somnului greu, respirând odată cu trupul și sufletul ei și al meu. Simțurile nu mă înșeală, mireasma lor mă învăluie protector ele îmi spun dacă trăiesc sau o să mor, dacă sunt mințită frumos, ca firul ierbii mătăsos, ruginit de vreme ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mai pleca din parc, dar e destul de târziu și plecăm cu un taxi spre casă. În apropiere, pe trotuar, o cafenea încă deschisă. Băieții vor o bere. Discutăm, râdem, ne simțim bine. Pe la 12 noaptea urcăm și ne pregătim de somn. În camera mică dorm eu cu E. În camera mare ceilalți trei: C.A. pe canapea, cei doi pe un pat mare, dintr-o împletitură de bambus, elegant și comod. Adormim. La ora 4 a.m. văd deasupra mea fața speriată
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ora 4 a.m. văd deasupra mea fața speriată a fiului meu care mă scutură să mă trezesc: - Mamă, mamă, scoală-te, te rog, că lui N. i s-a rupt apa. Încerc să mă trezesc, sar din pat amețită de somn și mă îmbrac urgent. Începem să căutăm ajutor. Sunăm la 112 - pauză. Sun la pensiune cu insistență, nu răspunde nimeni. Ce să fac?! Cobor în stradă să găsesc pe cineva - nimeni. Mă uit după un polițist care să mă ajute
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
leagăn purta, cu sfidarea legii naturale, copilul minunii, al vestirii celei bune, copilul care [...] a rodit ca un pom miraculos, fructele amorului infinit drept hrana omenirii flamânde. ” Manuela este fericită și nefericită totodată. Ea consideră amorul ca trezind-o din somnul virgin al simțurilor, însă cu toate acestea nu are capacitatea de înțelegere a tot ceea ce o înconjoară, sau măcar de acceptare, dacă nu de înțelegere. Gândește foarte ușor la păcat, la fericire și mântuire, la amor, la fecundare și la
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
nu răspunde deocamdată, fiind plecat la o petrecere. Poliția spune că va mai încerca. În biroul directorului, Shelley scotocește după ceva de mâncare. Înfulecă niște biscuiți uscați pe care-i găsește într-un sertar și apoi simte că o ia somnul. Își amintește de un dormitor frumos de la etaj și se culcă într-un pat princiar. Când se trezește e încă întuneric, dar a dormit destul, așa că aprinde toate luminile și pleacă la plimbare. − Nu-i nimic, se gândește ea. E
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
acea zi, când familiile gătesc masa de sărbătoare, tu gatești masă pentru înmormântare! Au fost trei zile de coșmar, în care, nu făceam diferența dintre realitate, mi se părea că visez, mă pișcam, ca să simt durere, să văd dacă e somn sau sunt trează. A fost un somn cu coșmar, un coșmar dureros pentru întreaga familie și pentru micuța Mihaela care, la doar trei anișori, a rămas fără mamă, fără sprijin. Aveam impresia că ea înțelegea totul, ea plângea, cred că
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
sărbătoare, tu gatești masă pentru înmormântare! Au fost trei zile de coșmar, în care, nu făceam diferența dintre realitate, mi se părea că visez, mă pișcam, ca să simt durere, să văd dacă e somn sau sunt trează. A fost un somn cu coșmar, un coșmar dureros pentru întreaga familie și pentru micuța Mihaela care, la doar trei anișori, a rămas fără mamă, fără sprijin. Aveam impresia că ea înțelegea totul, ea plângea, cred că ea suferea cel mai mult, fiind un
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mă fac, ca la sfârșitul zilei, să pot zice “ Am avut o zi reușită.” Și, asta, indiferent de sentimentul de furie, pe care l-am avut de dimineață, din cauza că nu am dormit suficient ca să zic “M-am săturat de somn”, cum zic, de obicei, când îmi împlinesc somnul. La școală, sunt pasivă la lecții, din cauza că îmi este lene să fac un efort, pentru a mă concentra asupra temei. În pauză, stăm fericiți și vorbim despre toate noutățile ce se
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
zice “ Am avut o zi reușită.” Și, asta, indiferent de sentimentul de furie, pe care l-am avut de dimineață, din cauza că nu am dormit suficient ca să zic “M-am săturat de somn”, cum zic, de obicei, când îmi împlinesc somnul. La școală, sunt pasivă la lecții, din cauza că îmi este lene să fac un efort, pentru a mă concentra asupra temei. În pauză, stăm fericiți și vorbim despre toate noutățile ce se petrec, începând de la satul nostru, până la sfârșitul lumii
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
caietul pe la mijloc (am obiceiul să fac un fel de sondaj înainte de a începe să citesc o carte) și dau de un pasaj ce îl prezintă pe Domnul R. ca fiind obsedat de corpul iubitei sale. Îl visează și în somn, și treaz, pe porțiuni anatomice, pe care le „parcurge” cu ochii și cu buzele... Remarc că eroul lui P.H.L. nu este preocupat și de reacțiile femeii, nu „vede” sau nu dă importanță „răspunsurilor” Teodorei. Opacitate sau egoism viril? De fapt
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
faptul că, după mai multe schimburi de replici, ea pare interesată de preocupările lui. Încercă să-i ghicească „problemele”, îl cercetează cu blândețe, pe un ton aproape matern (deși atât de tânără față de el!). Este destul de relaxată (liniștea oferită de somnul copiilor) și, la un moment, îi ia mâna ca să-i ghicească în palmă. Un gest spontan, „natural”! Este, pare-se, impresionată de mâna lui mare, de țăran, și mai ales de palma cărnoasă, cu protuberanțe pronunțate și linii adânci. Îi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
contemplă cu uimire penele dornice de zbor, deși se ascund încă la subsuoara ta și în liniștea visului tău cu flori și cu pomi - adăpost al regăsirilor zilnice pentru ei care sunt, pentru ei când vor fi... Lunecarea ca-n somn, de sub melcul urechii pe prăvălișul pieptului, între cupe cu dulce otravă, pînă sub coroana arborelui ombilical, până în hipnoticul inel al patimei roze și al cântecului mut ca al scoicii adunând tot vuietul mării între valvele pulsând, fremătând, între algele mângâind
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fund uitarea clipei. Ci glasul ferm al unui om străvechi îmi dă porunci cu însăși șoapta mea să te iubesc cum n-am putut iubi când gândul prizonier zăcea-n umila carne. 28 iulie 2006 Dimineața devreme. Nu mai am somn, dar întârzii un pic în pat. Încă nu iau caietul lui P.H.L. de pe „noptieră”. Mă întreb ce mă atrage spre lectura unui autor despre care nu mai știe aproape nimeni, demult îngropat într-un colț de istorie literară, sub trei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]