1,822 matches
-
bas. Haydn a compus peste o sută de sonate trio (care sunt practic sonate pentru vioară obbligato) iar clavecinul a fost înlocuit cu pianul. Aceste lucrări erau sonate simple în două părți, abia cele târzii începând să utilizeze forma de sonată. Mozart a avut un rol crucial în dezvoltarea sonatei clasice, compunând cel puțin 36 de sonate. Majoritatea acestora erau sonate în două părți, în general o parte rapidă în formă de sonată și o parte lentă în forme diferite. În
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
trio (care sunt practic sonate pentru vioară obbligato) iar clavecinul a fost înlocuit cu pianul. Aceste lucrări erau sonate simple în două părți, abia cele târzii începând să utilizeze forma de sonată. Mozart a avut un rol crucial în dezvoltarea sonatei clasice, compunând cel puțin 36 de sonate. Majoritatea acestora erau sonate în două părți, în general o parte rapidă în formă de sonată și o parte lentă în forme diferite. În sonatele sale târzii a adăugat o a treia parte
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
obbligato) iar clavecinul a fost înlocuit cu pianul. Aceste lucrări erau sonate simple în două părți, abia cele târzii începând să utilizeze forma de sonată. Mozart a avut un rol crucial în dezvoltarea sonatei clasice, compunând cel puțin 36 de sonate. Majoritatea acestora erau sonate în două părți, în general o parte rapidă în formă de sonată și o parte lentă în forme diferite. În sonatele sale târzii a adăugat o a treia parte, de asemenea de forme diferite. Câteva dintre
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
abia cele târzii începând să utilizeze forma de sonată. Mozart a avut un rol crucial în dezvoltarea sonatei clasice, compunând cel puțin 36 de sonate. Majoritatea acestora erau sonate în două părți, în general o parte rapidă în formă de sonată și o parte lentă în forme diferite. În sonatele sale târzii a adăugat o a treia parte, de asemenea de forme diferite. Câteva dintre sonatele sale pentru vioară urmează forma "temă și variațiuni". În sonatele sale din copilărie, compuse între
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
Mozart a avut un rol crucial în dezvoltarea sonatei clasice, compunând cel puțin 36 de sonate. Majoritatea acestora erau sonate în două părți, în general o parte rapidă în formă de sonată și o parte lentă în forme diferite. În sonatele sale târzii a adăugat o a treia parte, de asemenea de forme diferite. Câteva dintre sonatele sale pentru vioară urmează forma "temă și variațiuni". În sonatele sale din copilărie, compuse între 1763 și 1766 (16 la număr), clavecinul avea rol
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
Majoritatea acestora erau sonate în două părți, în general o parte rapidă în formă de sonată și o parte lentă în forme diferite. În sonatele sale târzii a adăugat o a treia parte, de asemenea de forme diferite. Câteva dintre sonatele sale pentru vioară urmează forma "temă și variațiuni". În sonatele sale din copilărie, compuse între 1763 și 1766 (16 la număr), clavecinul avea rol principal, vioara fiind folosită mai mult ca acompaniament. Abia în sonatele sale de la maturitate vioara a
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
parte rapidă în formă de sonată și o parte lentă în forme diferite. În sonatele sale târzii a adăugat o a treia parte, de asemenea de forme diferite. Câteva dintre sonatele sale pentru vioară urmează forma "temă și variațiuni". În sonatele sale din copilărie, compuse între 1763 și 1766 (16 la număr), clavecinul avea rol principal, vioara fiind folosită mai mult ca acompaniament. Abia în sonatele sale de la maturitate vioara a început să capete un rol tot mai important iar clavecinul
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
de forme diferite. Câteva dintre sonatele sale pentru vioară urmează forma "temă și variațiuni". În sonatele sale din copilărie, compuse între 1763 și 1766 (16 la număr), clavecinul avea rol principal, vioara fiind folosită mai mult ca acompaniament. Abia în sonatele sale de la maturitate vioara a început să capete un rol tot mai important iar clavecinul a fost înlocuit cu pianul, vioara și pianul ajungând la un dialog. De-a lungul carierei sale compoziționale Beethoven a compus zece sonate pentru vioară
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
Abia în sonatele sale de la maturitate vioara a început să capete un rol tot mai important iar clavecinul a fost înlocuit cu pianul, vioara și pianul ajungând la un dialog. De-a lungul carierei sale compoziționale Beethoven a compus zece sonate pentru vioară. Sonatele sale s-au maturizat atât în stil câ și în complexitate, culminând cu Sonata Kreutzer (Sonata pentru vioară nr. 9), o lucrare cu contraste extreme. O interpretare tipică durează 40 de minute și este foarte solicitantă pentru
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
sale de la maturitate vioara a început să capete un rol tot mai important iar clavecinul a fost înlocuit cu pianul, vioara și pianul ajungând la un dialog. De-a lungul carierei sale compoziționale Beethoven a compus zece sonate pentru vioară. Sonatele sale s-au maturizat atât în stil câ și în complexitate, culminând cu Sonata Kreutzer (Sonata pentru vioară nr. 9), o lucrare cu contraste extreme. O interpretare tipică durează 40 de minute și este foarte solicitantă pentru ambii interpreți. Brahms
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
clavecinul a fost înlocuit cu pianul, vioara și pianul ajungând la un dialog. De-a lungul carierei sale compoziționale Beethoven a compus zece sonate pentru vioară. Sonatele sale s-au maturizat atât în stil câ și în complexitate, culminând cu Sonata Kreutzer (Sonata pentru vioară nr. 9), o lucrare cu contraste extreme. O interpretare tipică durează 40 de minute și este foarte solicitantă pentru ambii interpreți. Brahms, Debussy, Ravel și Șostakovici, printre alții, au contribuit la dezvoltarea repertoriului de sonată pentru
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
fost înlocuit cu pianul, vioara și pianul ajungând la un dialog. De-a lungul carierei sale compoziționale Beethoven a compus zece sonate pentru vioară. Sonatele sale s-au maturizat atât în stil câ și în complexitate, culminând cu Sonata Kreutzer (Sonata pentru vioară nr. 9), o lucrare cu contraste extreme. O interpretare tipică durează 40 de minute și este foarte solicitantă pentru ambii interpreți. Brahms, Debussy, Ravel și Șostakovici, printre alții, au contribuit la dezvoltarea repertoriului de sonată pentru vioară fie
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
cu Sonata Kreutzer (Sonata pentru vioară nr. 9), o lucrare cu contraste extreme. O interpretare tipică durează 40 de minute și este foarte solicitantă pentru ambii interpreți. Brahms, Debussy, Ravel și Șostakovici, printre alții, au contribuit la dezvoltarea repertoriului de sonată pentru vioară fie depășind limitele stabilite fie folosind reguli proprii.
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
punct de vedere tehnic, aceasta este o cadență extinsă. Prezența unei code, ca element structural într-o mișcare, este deosebit de clară în lucrările scrise, în special în formele muzicale. Codele au fost utilizate în mod obișnuit, atât în forma unei sonate cât și în forma unei mișcări de variație în timpul epocii clasice. Într-o mișcare a formei de sonată, secțiunea de recapitulare va fi, în general, urmată de expoziția în conținutul său tematic. Recapitularea, de multe ori se termină cu un
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
este deosebit de clară în lucrările scrise, în special în formele muzicale. Codele au fost utilizate în mod obișnuit, atât în forma unei sonate cât și în forma unei mișcări de variație în timpul epocii clasice. Într-o mișcare a formei de sonată, secțiunea de recapitulare va fi, în general, urmată de expoziția în conținutul său tematic. Recapitularea, de multe ori se termină cu un pasaj care sună ca o terminație, paralel cu muzica ce a pus capăt expunerii, astfel, orice parte ce
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
fără caudă”), bazată pe prezența melismei. Codetta (din italiană „codă/coadă mică” sau „codiță”) are un scop similar cu al codei, dar pe o scară mai mică. O "codetta" tipică încheie expunerea și recapitularea secțiunilor unei lucrări în formă de sonată, după a doua temă (modulată), sau după tema de închidere (dacă există). Astfel, în specificații, aceasta apare de obicei în cheia secundară, dar în recapitulare, în cheia primară. De obicei "codetta" se încheie cu o cadență perfectă în tasta corespunzătoare
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
în 1795 este cea care este interpretată și înregistrată astăzi. Lucrarea este orchestrată pentru pian solo, flaut, două oboaie, doi fagoți, doi corni și coarde. Concertul este structurat în trei părți: Prima parte este versiunea de concert a formei de sonată. Orchestra prezintă în introducere tema principală și tema subordonată. A doua introducere este în Fa major. Dezvoltarea variază în tonalități și se încheie în Si bemol major. Recapitularea este similară cu introducerea și este în Si bemol major. Beethoven a
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
și clopoței de sanie deschid prima parte care este neobișnuit de restrânsă, descrisă adesea ca fiind în stil clasic. După cum ar fi de așteptat pentru prima parte a unei simfonii, prima parte a Simfoniei nr. 4 este în formă de sonată. A doua parte este un scherzo care include o parte pentru vioară solo acordată cu un ton mai sus decât standard. Vioara îl reprezintă pe Freund Hein, un personaj din arta germană medievală; Hain (sau Heine) este personificarea tradițională a
Simfonia nr. 4 (Mahler) () [Corola-website/Science/329955_a_331284]
-
la abdicarea Țarului Nicolae al II-lea și în cele din urmă la Revoluția din Octombrie, 1917 se va dovedi a fi cel mai productiv an pentru Prokofiev din punct de vedere compozițional. În afară de acest concert a compus Simfonia "Clasică", Sonatele pentru pian nr. 3 și 4 și "Viziuni Fugitive" pentru pian. De asemenea, a început să lucreze la cantata "Cei șapte" și la Concertul pentru pian nr. 3. Cu toate acestea Prokofiev a continuat obiceiul său de a incorpora muzică
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]
-
1982/1983“. Numirea ca pianist al Academiei de vară de la Gstaad (Elveția) a avut loc în urma obținerii „Premiului internațional Hephzibah Menuhin pentru pian“ (Paris, 1981). În data de 10 august 1982, Guttman a susținut un master-class alături de Yehudi Menuhin (program: Sonata nr.3 op.108 pentru vioară și pian de Brahms), iar în ziua următoare cântă alături de același Menuhin și Edward Niall Brown (Trio în do major op.87 de Brahms). Din 1983, Guttman devine profesor de pian la școala de
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
la casa de discuri Columbia Records. Produs de Teo Macero, album-ul a fost înregistrat într-o singură ședință, pe data de 18 Februarie, 1969 la Studioul CBS 30th Street Studio B în New York City. Încorporând elemente ale formei de sonată din muzica clasică, Macero a editat și aranjat înregistrările lui Davis din ședință pentru a produce albumul. Marcând începutul perioadei sale "electrice", "" s-a fost privit de către criticii/jurnaliștii de muzică, drept prima lucrare fusion a lui Davis, urmată de
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
fusion a lui Davis, marcându-și începutul perioadei "electrice". E deasemenea prima lucrare a lui Davis ce a fost în mare parte costruita prin editarea și aranjamentul producătorului Teo Macero. Tehnicile de editare a lui Macero au incorporat elemente de sonată clasică în înregistrările pentru "In a Silent Way". Extinderea ambelor piese din album constă din trei părți distincte ce pot fi considerate ca o expoziție, dezvoltare și recapitulare. Ultimele șase minute ale primei piese sunt de fapt primele șase minute
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
iubesc pe Opal" de John Patrick (regia:Roni Pinkovich) , "Stallerhof" de Franz Xaver Kroetz, "Aur" de Yosef Bar Yosef (regia: Ofira Henig), Miss Daisy în "Miss Daisy și șoferul ei" de Alfred Uhry (în regia lui Itzik Weingarten), , Charlotte în "Sonata de toamnă" de Ingmar Bergman (regia lui Itzik Weingarten) (2006),Sonia din "Sonia Mushkat" de Savion Liebrecht,"Clubul văduvelor vesele" (Cemetery Club) de Ivan Menchell,(regia: Ilan Eldad),"Quartet" de Ronald Harwood (în ebraică: „Yom Huledet le Giuseppe”) (în regia
Lia Koenig () [Corola-website/Science/327321_a_328650]
-
Liceul din Varșovia, găzduit în Palatul Kazimierz. Elsner a fost profesor pentru Ignacy Feliks Dobrzyński și Frédéric Chopin. Există de asemenea indicii că i-ar fi fost profesor și compozitoarei și pianistei Maria Szymanowska. Chopin i-a dedicat lui Elsner Sonata pentru pian nr. 1 în do minor, compusă în perioada când era studentul lui Elsner. Fiind unicul profesor de pian al lui Chopin între 1823-1829, Elsner i-a predat teoria muzicii și compoziție. "Chopin, Fryderyk, elev în anul III, capacități
Józef Elsner () [Corola-website/Science/330742_a_332071]
-
Wolfgang Amadeus Mozart a fost un compozitor prolific și a compus muzică aparținând multor genuri. Poate cele mai apreciate lucrări ale sale sunt operele, simfoniile, concertele și sonatele pentru pian, cvartetele de coarde și cvintetele de coarde. Pe lângă acestea Mozart a compus și lucrări pentru pian solo, alte forme de muzică de cameră, muzică religioasă, dansuri și divertismente. Lucrările lui Mozart sunt clasificate "K." sau "KV" care corespund
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]