28,122 matches
-
masă.Umplură paharele.Ciocniră. Pentru revederea noastră.Pentru miri!Cin! Sorbiră încet,cu delicatețe. -Ii cunoști pe însurăței? întrebă ea. -Nu.Sunt o pereche minunată.Viorel și Viorica. Il cunosc pe naș.E unchiul meu.Tu? -Nic o cunoște pe sora mirelui...Ma scuzi un moment. Se ridică,trecu prin fața estradei,întoarse câteva priviri masculine și se opri la masa lui Nic. Emil mai umplu un pahar cu vin. Il bău repede. Se ridică și ieși din cantina restaurant. Afară era
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ei, compusă dintr-o mamă de două tone, cu părul vâlvoi vopsit într-un roșu aiuritor, de matroană expirată, convinsă că are parte de un ginere handicapat mintal, tată astmatic și pus pe harță din te miri ce, plus o soră bosumflată și acră precum o gogonea din butoi, cu pistrui, tunsă a la Mireille Mathieu și complexată fiindcă era încă fată mare la douăzeci și... de ani. Continuă să meargă, iar distanța dintre cei doi pereți deveni și mai mică
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
an darnic cu cel care lucra ogorul. Pe acele meleaguri sucevene trăia și o fată pe care o chema Sânzâiana.Și era Sânzâiana harnica ca o furnică, era blândă și bună ca o bunicuță și frumoasă de parcă zicea că este sora soarelui.Ei ii plăcea să hoinărească pe dealuri prin fâneșe, culegea flori care de care mai parfumate și le punea lui Ioan la pălărie.Era cea mai mândră fată din hora satului și cea mai aleasă dintre secerătoarele de pe câmpul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
vreau să mă întorc spre tinerețea mea cu gândul, sămi dau seama în ce perioadă a vieții am fost mai bun sau mai idiot. Niciodată nu mia plăcut să fiu singur și nu eram. Casa noastră era plină de zarva surorilor. Mă înțelegeam mai bine cu sora mea mai mare, dar, când s-a căsătorit, firul s-a rupt. Cealaltă a plecat în provincie tot prin căsătorie. Rămăsesem doar cu părinții. Mama mă încuraja să-mi găsesc o fată pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mea cu gândul, sămi dau seama în ce perioadă a vieții am fost mai bun sau mai idiot. Niciodată nu mia plăcut să fiu singur și nu eram. Casa noastră era plină de zarva surorilor. Mă înțelegeam mai bine cu sora mea mai mare, dar, când s-a căsătorit, firul s-a rupt. Cealaltă a plecat în provincie tot prin căsătorie. Rămăsesem doar cu părinții. Mama mă încuraja să-mi găsesc o fată pe măsura mea, dar eșecul cu Magdalena s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-mi caut de lucru. Era greu, mi se propunea ba într-un loc, ba în altul. Tata nu-mi spunea nimic, dar se uita ironic la mine. Mama îmi mai scăpa câte un ban "pentru țigări". Îmi mai trimitea și sora mea cea mare. Atunci a murit bunicul, tatăl tatei! L-am iubit pe bunicul, era un bătrân interesant. Făcuse Primul Război Mondial și povestea mereu ce i se întâmplase, cum fusese aruncat, împreună cu niște cadavre, într-o groapă cu var
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
petrec câteva zile în Deltă. Îmi plăcea mult să pescuiesc. Îmi plăcea liniștea din Deltă. La Agenție m-am întâlnit cu un tip, Dani, care mergea și el în Deltă. Ne-am văzut în gară. Venise cu prietena lui și sora acesteia. Am călătorit împreună până la Tulcea și mai departe în Deltă. Lăsam în urmă problemele neplăcute care se iviseră. Vroiam să uit! Am ajuns la destinația noastră și am început să ne pregătim corturile, căci se înnopta. Era frumos, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am anunțat că pe plaur este un băiat într-un cort, care nu se simte bine. La gară am luat trenul spre București. Olga, fata pe care o salvasem de la înec, nu știa cum să-mi mulțumească. A făcut-o sora ei. Am schimbat numerele de telefon, eu... cam în silă. Nu-mi mai trebuia Deltă, nu-mi mai trebuiau fete, nu-mi mai trebuia nimic. Am ajuns acasă mai obosit decât plecasem. Mama mă aștepta în fierbere. Îmi spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
timp. A fost înțelegător, ca întotdeauna. Era un băiat foarte responsabil, lua lucrurile în serios. Va mai aștepta! Și mătușa ta, am întrebat-o pe Beatrice? Mătușa mi-a înlesnit deschiderea magazinului. Ea m-a crescut, de fapt, căci mama, sora ei, duce o viață foarte agitată. Este artistă de teatru, acum face și cinema. Niciodată n-a avut timp de mine! Clotilde a fost de fapt și este mama mea. O mamă dulce, discretă și generoasă. Doamne, o să mă înrudesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
moaie picioarele. Se sprijini de tocul ușii. Femeia înaintă către el. Era frumoasă, blondă, cu părul bogat revărsat pe umeri, cu ochii mari ațintiți asupra lui. Auzi: Tu ești, Petre? Și el șopti: Clotilde! Nu, nu sunt Clotilde, sunt Eleonor, sora ei! Ai uitat? Ea nu mai este, doar știi, nu? Dar ești atât de palid! Te rog, așează-te. Unde am ajuns? Unde sunt?, întrebă pierdut Petre. Tu locuiești la parter, acolo a stat Clotilde. Aici locuiesc Mihai și Beatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Inteligent, talentat și mai ales ascultător. Ce carieră frumoasă i s-a deschis în față! Petre era înduioșat și în același timp îndurerat de viața lui, despicată în două. Auzi din nou sunetul surd al pianului și-și aminti de sora Clotildei, care-și exersa partitura. Se ridică, coborî treptele. Nici el nu mai știa cât timp trecuse. De pe culoar ajunse din nou în sala de baie, de marmoră neagră. Acum observă că pe unul din pereți, într-o firidă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cum te pot eu ajut? Mi se pare că te cunoștea, că vizita acest lăcaș... Pe aici vin mii de credincioși, fiecare cu problemele, păcatele și gândurile lui... Poate îți amintești părinte. Numele de familie îi era Didier. Avea o soră, artistă cunoscută, Eleonor Didier. Le știu. Artista nu prea calcă pe aici. Sora ei, în schimb, venea cam o dată sau la două luni. Odată pe an se spovedea. Nu avea mare lucru să-mi spună, era curată ca o ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
acest lăcaș... Pe aici vin mii de credincioși, fiecare cu problemele, păcatele și gândurile lui... Poate îți amintești părinte. Numele de familie îi era Didier. Avea o soră, artistă cunoscută, Eleonor Didier. Le știu. Artista nu prea calcă pe aici. Sora ei, în schimb, venea cam o dată sau la două luni. Odată pe an se spovedea. Nu avea mare lucru să-mi spună, era curată ca o ploaie de primăvară. Stătea îngenuncheată cam o jumătate de oră, se închina, punea bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sunetele acelei muzici divine, în surdină. Îi picura încet, în suflet, liniștea de care avea nevoie. Când muzica nu se mai auzi, sări în picioare. A fost un vis, am visat sau chiar am auzit acea muzică? Era tot ea, sora Clotildei, blondă, delicată? Clotilde era moartă și ea... Îl cuprinse o furie de nestăpânit. Se repezi spre ușa dinspre scări, coborî în goană, străbătu coridorul, își strânse repede lucrurile, își luă șapca din cuier, lăsă cheile la portar, opri un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la un preț convenabil ce cuprindea casa, livada și ceva pământ în spatele casei. Iacătă-mă acum și proprietar! Stătea și drămuia casa ce trebuia refăcută de la temelie. După ce făcură actele și-i plăti, bătrâna, "baba Floarea", se mută la o soră de-a ei, mai bătrână ca ea. Petre își amenajă o cameră în care să poată sta cât timp va avea de lucru acolo. Primul gând a fost să refacă împrejmuirea casei, căci într-una din dimineți constată că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
reținuse o masă, pentru a sărbători cu familia. Personal stilat, lumânări, meniu ales cu grijă... La masă, bună dispoziție, ca-n familie, Beatrice participând și ea la discuții, după lecțiile de română primite de la Clody și Mihai. Amintiri, glume, râsete, surorile care cam uitaseră respectul față de "maestru" și fratele mai mare. Cele două doamne rețineau atenția. Camelia se așeză în fața lui Petre, alături fiindu-i Mihai, care începu să-i șoptească ceva la ureche, Petre gândind că s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
răspândeau. Locurile erau în salonul de clasa I, puțin cam răzlețe. Așa că s-au grupat după interese. Camelia între cei doi băieți, Mihai și Radu, care sosise mai devreme de la Constanța îi aștepta în gară. Părea deodată întinerită, ca o soră a lor. Emana o fericire deplină. Erau primii ei născuți, ce putea fi mai frumos! Ceva mai încolo o vede pe Ana, micuță, pitită într-un scaun cu un caiet de schițe în fața ei, ca de obicei, pe care desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
eu nu mă regăseam. Te simțeam tot mai îndepărtat, nu mai erai același din Cișmigiu și de la Cireșica, iar eu, "Frăgezel", simțeam că mă trec fără rost. Așa că am decis! Mi-am scos pașaportul și am plecat la Paris, la sora și nepoata mea. Nu am plecat, am fugit! De tine, de mine, de oameni și locuri care nu-mi mai spuneau nimic. Simțeam că trebuia să te părăsesc, să te las liber, să te bucuri de libertatea ce bătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și distant, plecat cu gândurile pe altă lume. Mi-am zis că dacă tu nu mai ai nevoie de mine, să fug acolo unde cineva, ființe apropiate, aveau cu adevărat nevoie de mine. Și am fugit! Petre, Petre... La Paris, sora mea, artistă, nu știa cum să-și împartă timpul între zi și noapte, între noapte și zi. Era curtată de impresari de teatru, de televiziune, de cinema, asediată cu tot felul de proiecte și contracte care de care mai atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
salva. Prinsă în noianul de probleme cotidiene puteam și eu să uit ce lăsasem în urmă pe tine, dragostea mea, speranțele mele... Cu efort, cu multă muncă și încăpățânare, am reușit să pun lucrurile la punct în "gospodăria noastră" a surorii, a nepoatei și, într-un fel, a mea. Am tăiat toate cheltuielile nesăbuite, am pus ordine în conturi și la bănci, am "periat" lista "prietenilor și adoratorilor", am devenit, în concluzie, impresarul unic și general al adorabilei mele surori. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a surorii, a nepoatei și, într-un fel, a mea. Am tăiat toate cheltuielile nesăbuite, am pus ordine în conturi și la bănci, am "periat" lista "prietenilor și adoratorilor", am devenit, în concluzie, impresarul unic și general al adorabilei mele surori. În paralel, mi-am luat în serios și atribuțiile de mătușă, de fapt de mamă, pentru nepoțica mea, un copil nespus de frumos și de tandru, care îmi semăna nu numai fizic, ci și în gesturi și la vorbă. * Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de mamă, pentru nepoțica mea, un copil nespus de frumos și de tandru, care îmi semăna nu numai fizic, ci și în gesturi și la vorbă. * Petre, Petre... Uite așa a trecut timpul, au trecut anii. Cu banii câștigați de sora mea, păstrați bine prin bănci, investiți în afaceri prospere, ne-am trezit bogate, bine situate pe propriile picioare și cu un viitor asigurat. Sora continua să aibă succes, să fie căutată, iar nepoata înflorise într-o adolescentă gingașă, dulce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la vorbă. * Petre, Petre... Uite așa a trecut timpul, au trecut anii. Cu banii câștigați de sora mea, păstrați bine prin bănci, investiți în afaceri prospere, ne-am trezit bogate, bine situate pe propriile picioare și cu un viitor asigurat. Sora continua să aibă succes, să fie căutată, iar nepoata înflorise într-o adolescentă gingașă, dulce și nespus de frumoasă, blondă, cu ochi albaștri, calzi și mângâietori, cu un trup armonios, cu un mers de prințesă un Frăgezel adorabil pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bucuria din ochii fetei. Pe drumul spre Bucura, Petre îi povesti lui Carmen despre planurile sale. Spre surprinderea sa, aceasta îi spuse: Știu, domnule Petre! De unde? De unde? "Radio șanțul". Lelea Maria a aflat de la badea Ion, i-a povestit lui soră-sa, asta, bună de gură, lui baba Floarea și de aici s-a împrăștiat în tot satul. Numai că ce au înțeles lelea Maria, cu soru-sa, cu baba Floarea și cu ceilalți e o poveste întreagă. Cică vin americanii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
casele frumoase din sat. Dar am avut mult de lucru... Apoi mă duc, că mă așteaptă nevasta. Vroiam să-ți mulțumesc pentru apă și mai vroiam să-ți spun că bătrâna de la care ai luat casa a rămas iarăși singură. Soră-sa s-a pierdut săptămâna trecută. Poate treci și dumneata pe la ea, cu o vorbă bună. Da, am să trec. Ziua bună! Iaca, venise momentul țuicii rămase de la baba Floarea! Chiar mâine o să mă duc la bătrână. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]